Poemul singurătăţii

NU sunt singur poate
murmura gândul ascuns
sub urmele paşilor
pe nisip umbra mea
alunecând printre şoapte-tăceri
adâncă, adâncă

NU privi lacrimile mele
am rostit către mare
îndurerând albastrul
muşca chipul ei
în care singurătatea mea
oglinditu-s-a

nu de singurătatea paşilor mei
nu de ecoul lacrimilor mele
să vă temeţi
de trecerea clipei aţipită
în braţele ceasornicului

poezie de Costel Cosma (3 iunie 1987)
Adăugat de Costel Cosma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele paşilor

Urmele paşilor pe nisipul fără stâncă
sunt şterse de o apă mai puţin adâncă,
ascuns printre valuri urmele lor le privesc,
au trecut doi tineri care parcă se iubesc.

Urme de paşi pe trotuare asfaltate,
lângă reclamele bezmetic luminate,
par afişe de voluptate dezintegrată,
rătăcite puhoaie în ploaia întristată.

În neaua albă a copilăriei mele
văd paşii mamei încă oglindiţi în stele,
păstraţi pe oda lacrimilor risipite
la umbra teiului cu frunze adormite.

Simfonia paşilor pe cărări de munte,
tăvălind mireasma dorinţelor mărunte,
are acordul rugăciunii puse în destin
şi-aduce eternitate şi zâmbet în suspin.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-şi găsească alinare-n lutul
Acestui colţ de Rai şi Românie
Mai singur decât însăşi Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra e ca o mantie care-ţi şterge, de pe jos, păcatele, cum sunt şterse urmele paşilor, pe nisip.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisul durerii

Mistuit de răni lăuntrice, îngenunchez în abis,
Cu degetele încerc să-mi pipăi sufletul,
Însă cetatea tristeţii nu poate fi pătrunsă,
Călătorie fără potecă, către noaptea mormântului...

Râuri roşii de sânge şi trandafiri se revarsă peste cărare,
Toate se ineacă însă în oceanul lacrimilor mele,
Privirea mea de sânge, îţi mângâie brutal trupul blajin,
Eu nu te văd, te simt doar în suflet.

Vreau să-ţi cauţi lacrima printre lacrimile mele,
Îmbraţişează-mi trupul pustiu,
Doar aşa vei putea asculta clopotul inimii mele,
El a bătut odată, doar pentru tine...

Petale roşii îmi picură în suflet,
Mă dezbrac incet de trup şi privesc în ochi nemărginirea,
Noaptea adâncă se ingroaşă, trandafirii palpită,
Am trecut prin lume ca un îndrăgostit, cu un suflet roşu aprins.

poezie de Timis Andu
Adăugat de Timis Andu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Habar n-aveţi până unde poate să ajungă singurătatea mea de nisip!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (10 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi văd din nou chipul

Am adormit iar în gândurile mele,
Lăsând în urmă un suflet drag
Şi ajung din nou să privesc la stele
Şi nu m-aşteaptă nimeni în prag.

Încerc să găsesc în mintea mea,
Cum arăta a ta ultimă privire
Şi uneori noaptea e atât de grea,
Dar cred că am încă o mare amăgire.

Caut apoi umbra ta, a paşilor pierduţi,
Şi vreau să ţin mintea mea trează,
Dar noaptea e plină de năluci
Şi merg la geam unde inima mea oftează.

Se vede apoi o stea căzătoare
Şi o dorinţă încă aş mai avea,
Ca în lumina ei să-ţi văd chipul tău oare,
Şi să rămâi mereu în mintea mea.

poezie de Eugenia Calancea (6 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţând la mine

Renunţ la ochii mei care sunt ouă de sticlă.
Renunţ la limba mea.
Renunţ la gura mea care-i constantul vis al limbii mele.

Renunţ la gâtul meu care-i mâneca vocii mele.
Renunţ la inima mea care-i un măr în flăcări.
Renunţ la plămânii mei, copaci care n-au văzut niciodată luna.
Renunţ la mirosul meu de piatră călătorind prin ploaie.
Renunţ la mâinile mele care-s zece dorinţe.

Renunţ la braţele mele care oricum voiau să mă părăsească.
Renunţ la picioarele mele care numai noaptea-s amanţi.
Renunţ la bucile mele care-s jumătăţile de lună ale copilăriei.
Renunţ la scula mea care-n şoaptă încurajează coapsele.

Renunţ la hainele mele care-s uşi bălăgănindu-se-n vânt
şi renunţ la stafia care trăieşte-n ele.
Renunţ. Renunţ.

Iar tu n-o să rămâi cu nimic pentru c-o iau de la început
iarăşi fără nimic.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând printre dalii

o foame încordată cu exaltări şi viziuni
mă încearcă iar să nu mă simt înfrântă
de boală de tristeţe de negre minciuni
de singurătatea urâtă şi cruntă

nu sunt confuză cu dorinţele mele
ştiu ce vreau de la lumea sublimă
am planuri mari să zbor către stele
indiferent de anotimp de climă

monumentul iubirii îl sculptez în stâncă
cu fină migală lucrez la detalii
lumina grăieşte în privirea adâncă
reflexe colorate scoase din vitralii

în grădina fermecată minunile rezistă încă
împăcată fericită dansez printre dalii

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva la malul apei

urmele paşilor Lui răsar luminând tăria nopţii
e noaptea inimii ce-şi doarme somnul
e noaptea cugetului ce-şi toarnă falsa împăcare
e noaptea sufletului însingurat şi alungat

ziua, lumea e pustie, arsă de soarele chemărilor
dar noaptea, urmele paşilor Lui devin solare
încălzind lumea cu iubirea Lui
limpezind ceruri şi cugete şi suflete

undeva la malul apei, umbra mea se curăţă de tină
sufletul meu însetat îşi ostoieste arşiţa
inima mea împăcată se cuibăreşte în pacea nopţii
iar cugetul meu se îmbrăca în lumină

în Grădina Ghetsimani fântânile au secat de lacrimi
Iordanul spăla picioarele cerului
cerul îşi caută lumina
iar lumina aşteaptă o nouă întrupare

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea adâncă

Mai sunt câţiva fideli trecutului,
Aşa cum sabia-i fidelă scutului

Şi ne îndrăgostim de toamna rece,
De umbra teiului sau umbra nucului;

Apoi, când iarna zbuciumă-n păduri
Şi se aude vag ecoul cucului,

Toţi pădurarii-şi cară lemne-n casă,
Doar lupii se aşază-n jurul focului.

*

Plânge şi muntele, plânge câmpia,
Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,

Plânge salcâmul şi ciocârlia,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...

Plânge mioara, plânge şi lupul,
Apoi gura nopţii, hulpav, îi mănâncă,

Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un mod de viaţă

singurătatea e o vieţuitoare
locuieşte între fâşiile cărnii
din când în când
se sprijină de umbra paşilor
adulmecându-i forma
uneori
deghizată în oameni
trece strada
fără
să ţină cont
de marea înghesuială
păşeşte greoi ca şi cum
ar sprijini cerul

ultima dată a rămas acolo
în căutarea unei alte umbre
şi respira printre coastele mele
abia atunci
mi-am dat seama că
viaţa nu-i decât
o repetiţie

pentru marea trecere

poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Audiere

Audiem suspinele de vânt,
Gândul ni-i treaz... şi-a neamului strigare,
Căci clopote de lacrimi ne ascund,
Ca-ntr-un coşciug, a pruncilor plecare.
În spectrele luminii am ascuns
Umbra cetăţii Sarmisegetusa,
Străini să nu-i înece osoarele în plâns,
Să nu plutească-n neguri
Durerea şi nici noaptea.
Radiografiem timpul cu ochii minţii
Şi trudim printre cuvinte şi stânci
Urmele paşilor străbunilor adormiţi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi m-am trezit plângând

am obosit.
somnul meu duce în spate toate spaimele lumii
şi încă nu dă semne că s-ar opri
cu toate că trupul meu îşi cere odihna

singur, în mijlocul lui niciunde
acolo unde cerul coboară şi-ţi sărută fruntea
doar eu cu singurătatea mea nelămurită
şi cu temerile mele

mi-aţi pus mantie roşie pe umeri
ca să ştiţi cine e cel ce plânge
şi să fugiţi cât mai departe
să nu vă stingă ploaia lacrimilor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătatea mea, o mână-ntinsă
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o uşă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.

Singurătatea mea, o apă-adâncă
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal şi nici un colţ de stâncă,
Sunt eu şi necuprinsul, doar atât...

Singurătatea mea, o noapte neagră
Deşi în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare să-nţeleagă
Lumina flăcării acestui loc?

Singurătate, tâmpla mea fierbinte
Să scriem toate-aducerile-aminte...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătatea mea, o mână-ntinsă,
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o uşă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.

Singurătatea mea, o apă-adâncă,
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal şi nici un colţ de stâncă,
Sunt eu şi necuprinsul, doar atât...

Singurătatea mea, o noapte neagră,
Deşi în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare să-nţeleagă
Lumina flăcării acestui loc?

Singurătate, tâmpla mea fierbinte,
Să scriem toate-aducerile-aminte!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer

Prefer să te iubesc în tăcere,
pentru că în tăcerea mea nu întâmpin respingere.

Prefer să te iubesc în singurătate,
pentru că în singurătatea mea nu aparţii nimănui, ci doar mie.

Prefer să te ador de la distanţă,
pentru că distanţa ne ţine pe amândoi departe de durere.

Prefer să te ţin prizonieră în gândurile mele,
pentru că în gândurile mele doar eu am libertatea de a decide.

Prefer să te sărut în bătaia vântului,
pentru că vântul este mai delicat decât buzele mele.

Prefer să te îmbrăţisez în visele mele,
pentru ca visele mele sunt fără sfârşit.

poezie celebră de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile din ochii mei sunt urmele paşilor tăi.

citat din Adrian Ordean
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea

Părăseşte-i pe toţi şi rămâi singur, singurătatea ta
este preţioasă pentru noi, acum de două ori
mai avantajoasă, numai cu... se auzea
la televizor şi mă întrebam dacă
aceste cuvinte nu sunt produsul imaginaţiei mele.
Nebunia ar fi vrut să rămânem singuri.

poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiaţi, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu faţa către umbra mea – şi deja suntem trei.
Luna nu ştie cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuşi, pentru o vreme fac luna şi umbra tovarăşii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să ţină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace şi încolo.
Dansez – umbra se răsfiră şi tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făptura ei se transformase pentru mine într-un fel de subton permanent al fiinţei mele, identificându-se cu cea mai adâncă şi cu cea mai intimă din aspiraţiile mele. Gândul la ea era o dimensiune a existenţei mele.

Lucian Blaga în Luntrea lui Caron (1990)
Adăugat de Ioana Florea
Comentează! | Votează! | Copiază!