Vraja iubirii

Mă simt ademenit de-o vrajă
Sculptată de un glas de fată,-n vânt,
Urechea fermecată îmi stă strajă
La căpătâiul dulcelui ei cânt.

Păşesc uşor pe abur de iubire
Ce îmi îmbată mintea cu poveşti ;
Un val de fierbinţeală-mi dă de ştire
Că ruptă eşti din slăvile cereşti.

Tu eşti a frumuseţii diademă
Purtată cu mândrie printre zei...
Mi-e mintea încurcată-n grea dilemă:
De te doresc, tu oare-ai sâ mă vrei?

Un chip mai minunat nici că se poate,
Parcă dansează totu-n jurul tău,
Vântul îţi duce cântu-n zări, departe -
Se minunează-n cer şi Dumnezeu...

Nu ştiu nici cine eşti, nici cum te cheamă
Şi nici de eşti promisă altcuiva,
Dar inima spre tine mă îndeamnă,
În taine să-ţi pătrund şi voi afla.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (14 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miruna

M-ai îndrăgostit, Mirună,
De surâsul tău ştrengar;
Nu mai ştiu nici în ce lună
Ori ce zi e-n calendar...

Răsuflarea mi-e oprită
Şi în tâmple îmi zvâcnesc
Dulci poftiri şi mă irită
Câ răbdatu-i omenesc.

Oare eşti o plăsmuire
Ce incită la păcat?
Poate-o rază de iubire
Sau un înger întrupat?

Nu îmi pasă! Câtă vreme
Creşte-n jurul meu pustiu,
De nimic n-am a mă teme
Dac-al tău nu am să fiu.

M-ai îndrăgostit de tine
Într-un chip neìnţeles
Ce îmi toarnă lavă-n vine,
Că din ochi văpăi îmi ies.

Tot surâzi... Îţi şade bine
Şi rog cerul, dac-ar vrea
Vâlvătaia să-mi aline,
Să te facă lumea mea!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (23 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te doresc cum eşti

Eu te doresc cum eşti, te văd ca pe-o copilă,
Şi mă-nfior de tine... dorinţa îmi stă trează...
Îmi este lutul copt, mi-e timpul de argilă
Şi spre-ale fericirii, doar trupul tău rimează.
*
Eu te doresc cum eşti, te văd ca pe dorinţa
Ce m-a urmat ca umbra... prin nopţile târzii.
Iubesc dumnezeirea, dar... tu îmi eşti credinţa
Şi-mi pui lumină-n suflet... lumina celor vii.
*
Eu te doresc cum eşti, îmi eşti ca o fecioară,
E dreptul meu să fii... cum braţele-mi te vor.
Eşti amfora din lutu-mi, ce s-a umplut de vară,
Eşti vinul ce mă-mbată... de dragoste şi dor.
*
Eu te doresc cum eşti şi-mi eşti cum te doresc,
Timpul nu poate şterge ce inima-mi păstrează!
Culeg plăceri din tine... şi-ţi dau tot ce-i firesc
Şi mă-nfior de tine, când trupu-ţi îmi rimează.

poezie de Ion Apostu (21 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti Domnul meu

Eşti ruga purtată pe aripi de vânt
Eşti soare în ceruri şi jos pe pământ
Eşti pâinea vieţii, eşti pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit şi înfrânt
O rugă se-nalţă şi zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.

Eşti inima toată, eşti viaţa din ea
Tu, Doamne Isuse, eşti dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.

Tu eşti Domnul meu
Tu eşti Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e uşor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Eşti Tu, Domnul meu.

Tu eşti Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Eşti Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte interesant cum mintea zice: "În preajma lui x mi-a tăcut mintea, am rămas prezent, şi încă se menţine şi în lipsa lui după doar o întâlnire". Serios? De aia erai în poză cu gura până la urechi că coana minte tăcea? Oare ce îmi vindeţi? Mintea care încearcă să îi păcălească pe alţii, începe întotdeauna cu tine. Află că nu eşti mintea. De fapt nici nu există o astfel de fantomă. Crezi că şatra ţigănească de gânduri ce trece pe la tine prin cap eşti tu, de aceea vrei să scapi sau să linişteşti mintea. Când realizezi conştiinţa mintea nu e nici tăcută, nici netăcută. E un mit.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ea

Nici un cer deasupra lunii,
După nori nici un izvor;
Strig în liniştea furtunii
Al meu dor apăsător.

Poarta lumii - ferecată,
Bat în ea cu un topor;
Să învârt pământul roată,
Poate intru mai uşor!

Noaptea mi-e întunecată -
Mă culege un fior ;
Nici un licăr nu se-arată,
De iubire în decor!

Nu mai ştiu cum rabdă unii
Odihnind într-un picior
Făr' a-şi întreba străbunii
Ce rost au în viaţa lor...

Inima mi-e căţărată
Pe genunchii lui Amor,
Dar pe umeri cum să poată
Fără EA să o ador?

Poarta lumii - ferecată,
EA stă blândă-ntr-un pridvor.
Vină vremea mea, odată
Să iubesc pân-o să mor!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (4 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sufletul plânge aşa, uşor,
Poate după Tine.

Însă Tu eşti ca apa ce-i cuprinsă
Dincolo de nori:
Nu eşti nici ploaie lungă,
mocănească,
tristă
Nici recea cădere de apă,
Ce toamna te-neacă,
Ci poate că eşti
Caldul respir al cerului către glie,
Ce-n zori,
Înainte de soare,
Cu Aurora se joacă.

Apă eşti şi apă împrăştii,
Apă Vie ce-n vin se preface.

Şi nu simt a Te fi pierdut printre sloiuri...

Poate că eşti volbura furtunii
ce-n mal de bazalt,
Poartă orice falnic catarg, spre înalt.

Nu mai ştiu Ce eşti
Doar că apa Ta mă face
Sa fiu viu,
Din spre trecut, spre prezent,
găsind o cale răsare
Spre a făuri viitorul
Care îţi poartă chipul.

poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te...!

Nici nu ştiu ce!
Cum mai eşti!
Pe unde... eşti!

Mai trăieşti?
Ce întrebare!
Mai ai o clipă...
Să-mi vorbeşti?

Unde eşti?
În ce poveşti?
Tot ratăceşti!
În care vieţi?

Mi-aluneci
Printre clipe!
Eu printre...
Vremuri!

Îmi tremuri,
Printre rânduri!
Îmi baţi în gânduri,
Începuturi!

Tu şti?
Unde-am rămas!
Când te-asteptam,
Doar printre lacrimi!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprinţară

Cum te caut draga mea
Fără cal şi fără pinteni
Şi pe deal şi prin vâlcea,
Colindându-mi pretutindeni!

Tu nu eşti nici la izvor,
Nici în crâng cu umbra deasă,
Nici la mine în pridvor
Îmbrăcată în mireasă.

Crapă talpa în călcâi,
Pe poteci nemaiumblate ;
Tu, iubirea mea dintâi
Îmi ţii buzele uscate!

Eu de sete şi de dor
Mi le ud uşor cu rouă
Şi cu ploaia unui nor
Când începe lună nouă.

Unde eşti, iubirea mea
Când sunt pomii toţi în floare?
Poate pe vreo rămurea
Cu petala zâmbitoare?

Stelele sclipesc târzii
Luminând ca-ntotdeauna
Şi oftez şi tu nu ştii,
Mă mângâie numai luna...

Nu te aflu nicăieri
În parfum de primăvară!
Îmi răspunzi doar cu tăceri,
Prea suava mea sprinţară...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul timpului

Să merit, oare, eu, iubirea ta?
Să pot să mă gândesc la viitorul
Pe care, lângă tine, l-aş avea?
Aş vrea!
Îmi eşti în gânduri, îmi pluteşti prin vise,
Eşti tot ce îmi doresc de când te ştiu,
Aş vrea să mă iubeşti, al tău să fiu.
Dar tu?
Te-ai fi oprit din mersul de regină,
Privindu-mă cu ochii tăi căprui
C-o strălucire caldă şi senină
Cum n-am văzut în cei ai nimănui?
Nu eşti un vis,
Nu eşti o întâmplare,
Frumoasă ca o zână!
Să-ţi fiu Soare?
Eu te privesc,
Tu mă priveşti,
Iar timpul,
Se-nvârte-n jurul nostru, stă pe loc,
De parcă s-ar gândi să ne aducă
O viaţă împreună
Şi noroc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti...

Unde eşti când aştepţi?
Dacă eşti cu gândul
La cel ce stă să vină,
Nu eşti.
Nu eşti nici dacă
Arzi de nerăbdare să pleci.
Nu eşti nici dacă te agiţi
Şi te întrebi de ce nu vine.
Nici dacă îţi consulţi ceasul
Sau te ascunzi în spatele
Vreo unui joc pe telefon.
Nu eşti nici dacă trimiţi
Mesaj după mesaj
Tot întrebând pe unde e.
Nu eşti nici dacă,
Enervat de aşteptare
Încerci să grăbeşti ritmul
În speranţa de a obţine
Rezultatul mult dorit.
Când eşti, nu aştepţi
Şi toate se petrec
La vremea lor.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând pătimaş

Îmi eşti şi lacrimi şi plăcere,
îmi eşti o stare de demult
şi de-mi aduci a ta durere
eu mă aplec ca frunza - n vânt.

Te laşi furată de - orice veste
sau de-o minciună spusă cult
şi iar trăieşti într-o poveste
scrisă mărunt cu pufi de fum.

Dar eşti un soare pentru mine,
o floare rară pe-al meu câmp
şi-atunci când mă revăd cu tine
inspir din vântul tău nebun.

Îmi eşti lumina-ngândurată
şi-n câte versuri eu te-am scris,
cum te gândes, îmbujorată
de al tău zâmbet spus furiş.

Îmi eşti frumoasa mea crăiasă
din dorul meu şi e lumesc
şi mi-e rămas şi nu mă lasă
să dorm şoptindu-ţi ştrengăresc.

Ţi-aş da o floare, eşti departe
şi inima cu tot cu piept,
lumina mea din a mea noapte,
mă ofilesc de gând te-aştept.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te îmbrăţişez, Românie, a inima oară...
mi se face drag de tine
duios, dar puternic,
în fiecare timp.

îmi eşti părinţi,
îmi eşti bunici,
copilăria mea e în tine
şi mi se împlu ochii de basme,
acum, la etajul patru din viaţă.

îmi eşti copil, Românie.
în mijlocul sufletului îmi stai tu,
aşa cum îmi stă fiul meu în dreapta inimii,
aşa cum îmi stă fiica mea în stânga inimii.
îmi eşti copil, Românie
şi am nădejdi pentru tine.

îmi eşti frunză, apă, Ană, Gheorghe,
îmi eşti ulcior, munte, Olt, fereastră,
îmi eşti gând, oraş, poem,
îmi eşti numele meu, eu.

te sărut pe inimă, Românie,
a inima oară.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fereastră

Din fereastra ta ovală
Ce frumoasă îmi zâmbeşti!
Eşti lumină-n strai de gală
Când în suflet îmi priveşti,

Caldă rază de iubire,
Dezlegarea mea la dor;
Gândul meu deja ţi-e mire
Când din slavă te cobor.

Ai ieşit misterioasă
În răscrucea mea de drum
Care nu mai duce-acasă
Ci la soarta lui "acum".

În fereastra ta ovală
O crăiasă parcă eşti;
Amintiri îmi dau năvală
De prin cartea cu poveşti.

Hai, coboară şi te-aşează
La acest ospăţ regesc!
Din cer îngerii veghează
Pe cei care se iubesc.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea deşertăciunii

Sunt rob resemnat al iubirii de jar
Ce-şi 'moaie tăciunele-n mare,
Dungii roşii pe apă crestez în zadar
Căci negru e totul în zare...

Nici vâsla nu poate salvare să-mi dea -
Un val a furat-o măiastru,
Iubirea-ţi cea crudă mă cheamă la ea,
Dar tu eşti fugită pe-un astru.

Nicicum nu te-ndupleci în cale-mi s-apari,
Înot aş dansa pân' la tine,
Striveşte-ţi uitarea sub talpă şi sari
În valuri de negre coline.

Te caut prin lacrimi uscate de dor,
Iar sarea lor stă să mă-nece,
Acum eşti lumină pe-o stea dup-un nor,
Ce-mi picură raza ei rece...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 mai 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Îmi plouă şi cald e în palmele tale....
Dar gândul n-ajunge, nu mi-e de folos
Aş vrea să le simt, să-mi ridice de jos
Şi suflet si trup, plâng de jale.

Mi-e umed, uscaţi îmi sunt ochii de dor.
Ar vrea să te vadă, dar tu eşti departe.
Stau tristă la geam şi citesc într-o carte.
Ce carte? Nu ştiu. Despre vise, cum mor.

Mi-e vânt şi mă suflă spre cer, nici că-mi pasă,
Cu tine aş merge şi-acolo, oriunde de vrei.
Doar vino cu palmele tale să iei
Şi suflet şi trup şi să mergem... acasă.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fior

Poate-am visat ceva rău şi-am uitat,
Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori pentru că au muşcat astă noapte din lună
Vârcolacii, ori stele prea multe pe faţă
Mi-au picurat o otravă de gheaţă,
Ori poate e dimineaţă.

Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh străveziu de poveşti,
Care-ai pătruns şi îmi macini mereu
Trupul şi sufletul meu?

Privesc în oglindă – acelaşi mi-i chipul
Şi buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-şi pâlpâie albe chemări,
Ochii îmi ard rotunjiţi peste cearcăne,
Inima-şi bate ecoul de zări.

Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh coborât din poveşti,
Undă prelinsă să mă învenine,
Stea fulgerată în mine?

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abis ce eşti

Abis ce eşti,
Eşti rece, şi de ceaţă-nvăluit
Eşti drumul fără de sfârşit,
Mă chemi spre tine, chemarea ta e rece,
De al tău hău, nimic nu poate trece.

Mai stau o viaţă şi cu riduri multe,
Mai stau un veac, chiar şi pe stânci abrupte,
A ta prăpastie cu vrute şi nevrute,
A tale stânci în pietre fie rupte.

Nu-i timp, nici ceasul nu va bate,
Doar vântul aprig încet mă dă pe spate,
Voi fi tot lângă prispa mea de-o viaţă,
Nu m-aştepta, mai am un pic speranţă.

Îngeri sublimi, veniţi de mă luaţi,
Spre cer, Tu, Doamne, doresc să mă înalţi,
Te las abis, rămâi hain şi rece,
Nu am nimic cu tine de-oi petrece,

Aici e doar iubire printre stele,
Rămân o stea, rătăcitor cu ele,
Rămân o stea

poezie de Petru Hadbavnic (24 decembrie 2014)
Adăugat de Petru Hadbavnic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât te vreau Isus

Nu vreau Domne cerul Tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt şi Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină

Nu vreau nici cununa vieţii
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineţii
Să-mi ştergi lacrima — nămeţii
Vreau Fiinţa-ţi minunată

Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ţi-o dau

Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îţi dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea

Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruieşti
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primeşti

Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori şi nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Şi Fiinţa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni

Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Fiinţă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu

Tu Isus — eşti darul meu
Dacă vrei să mă primeşti
Mire să-mi fii — Dumnezeu
Eu să-ţi cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cereşti

Tu îmi eşti Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Şi mă ia în a Ta ţară
Rob să-ţi fiu şi ucenic
29martie 2020 mănăştur

poezie de Ioan Daniel Bălan din poezia e cumpusă sâmbătă sau duminică , deci n-ar cum să fie publicatăîn cărţi sau reviste , exepţie (29 martie 2020)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruirea supremă sau... dragoste

Te pierd în dragoste-n faţete,
Nu mai am glas de epitete,
Te redescopăr dor mereu,
Cum nuanţele de-un curcubeu.

Te ştiu din gust, de prima oară
Când am crezut că-i într-o doară...
Mă regăsesc înlănţuit
De-un zâmbet fin, dintr-un clipit.

Mă prăbuşesc în trup de fald
Cu izul răcoros de cald,
Mă-nlănţui printre glezne dulci...
Răstălmăcesc dorinţi, porunci.

Mă caut; nu mă vreau pe mine,
Alerg cu ochi, gând, după tine.
Sunt TU, căci singur nu exist...
Eşti raţiunea-mi de persist.

Dar nu mai am nici raţiune,
Mă las turbat de goliciune,
Îmi muşc din suflet, să-ţi ofer...
Îs lipsit de tot, de caracter.

Sunt haina-ţi, să mă porţi cu tine,
Să-ţi simt odoarea, vânt ce vine.
Sunt şi inel, pe-un fir de deget
Topit, să-ţi dau ce vrei... Nu preget!

Nu ştiu din ce minuni combini
Să fii... de mintea-mi întreţini
Ca pe-un colant, pe paşi de ciută;
Ce-o alerg mereu, o nevăzută.

Eşti umbra-mi, ce şi-a pierdut sursa,
Îmi eşti misterul, nepătrunsa;
Mereu o taină, o surpiză...
Eşti veşnica mea criză.

Privirea de-o arunci fugar
Devine oceanelor un far.
Eşti călăuza mea, o stea...
De nume-mi dai... Îţi sunt dragostea!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine
şi nici o clipă singur nu mă laşi.
Puterea Ta e taina ce mă ţine
din cei dintâi la cei din urmă paşi.
Tu nu laşi, nici nu mă uiţi vreodată.
Străbat cu Tine munţi înalţi şi lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
ci eu voi fi ascuns în Tine-atunci.

Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,
cu Tine-n rând veghez în ceas târziu,
când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea
şi când Te bucuri, totdeauna ştiu.

Nu sunt decât un abur ce se-nalţă,
un fir pe praf îndrăgostit de-o stea.
Dar tu mi-ai pus în suflet o speranţă
ce nimeni altul nu mi-o poate da.

Au fost odată şiruri de păcate,
dar sângele salvării a spus: "NU".
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate,
şi bine ştiu că le-ai uitat şi Tu.

Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
când valuri vin şi vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
pe care Tu-l păstrezi mereu curat.

Îţi mulţumesc că eşti cu mine-n lume,
Îţi mulţumesc că mă iubeşti mereu,
Îţi mulţumesc că Tu mi-ai dat un nume,
că sunt al Tău... şi Tu eşti Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!