Ca să poţi să dăruieşti ceva, e nevoie să posezi ceva. Fie că sunt lucruri materiale dar mai ales emoţionale, psihologice sau spirituale, nu putem dărui decât din ce avem şi mai mult aş spune eu, este firesc să dăruim din surplusul nostru. În avion, prima oară îmi pun masca de oxigen mie şi apoi copiilor pentru că dacă eu îmi pierd cunoştinţa şi copiii sunt prea mici să poată face această operaţiune singuri, murim toţi. Cu alte cuvinte, ca să pot ajuta pe cei neajutoraţi, prima oară trebuie să mă pot ajuta pe mine. Astfel, avem un aparent paradox. Dacă sunt egoist, mă izolez şi devin nefericit şi pierd sensul vieţii. În acelaşi timp sensul vieţii este dăruirea (vocaţia) dar nu pot să dau fără ca eu să am. Aşadar, la început e nevoie să îmi asum o anumită doză de egoism ca să pot deveni cu adevărat altruist.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din marile adevăruri psihologice şi spirituale este că prima oară e important să devii şi de abia apoi vei putea să şi ai. Fără a deveni un om mai antrenat, nu poţi obţine performanţa. Fără a deveni un om mai iubitor, nu vei putea să simţi iubirea. Fără a deveni un om mai răbdător, nu vei putea avea lucrurile ce necesită timp şi perseverenţă. Orice îţi doreşti să ai, întreabă-te: Ce să dezvolt în mine astfel încât a avea ce îmi doresc să fie natural şi firesc? Ce fel de om să fiu şi ce calităţi are acel om care are ce eu îmi doresc? Devino, şi vei avea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altruismul poate fi blestemul cel mai mare care se abate asupra ta. Altruismul nu este niciodată începutul în relaţiile interumane, cu atât mai mult în iubire. În iubire, dai din ce ai sau din ce eşti, ca să îl parafrazăm pe Arsenie Boca. Dar ce ai sau ce eşti vine din ceea ce îţi acorzi tu ţie. Mai simplu, prima oară acumulează tu ca să poţi să dai ceva. Adică fii egoist la început ca să îţi permiţi luxul mai târziu de a fi altruist. Fă-ţi lista cu ce vrei tu pentru tine. Şi pune-o în frunte ca toţi cei care te văd zilnic să ştie clar care îţi sunt priorităţile. Pişă-te pe nevoile altora până când ale tale nu sunt satisfăcute pentru că altfel o să te duci în mormânt tu şi îi tragi şi pe ceilalţi după tine într-un vârtej de reproşuri, răzbunări şi resentimente pentru că ţi-ai cheltuit viaţa încercând să îi faci pe alţii fericiţi doar ca să constaţi că ai încercat să hrăneşti un sac fără fund. Prima oară, fiecare e responsabil de nevoile lui. Fă orice e posibil ca să fii fericit. Apoi, poate vei avea şansa să şi dai din ceea ce ai. Din iubirea ta, din timpul tău, din abundenţa ta materială sau spirituală. Prima oara eşti tu. Cine spune altceva vrea să obţină ceva de la tine şi nu ştie cum decât încercând să te facă să te simţi vinovat invocând altruismul. Adică fii tu altruist, că egoistul din mine vrea ce ai tu.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia ta este ascunsă în spatele celei mai mari frustrări ale tale. Secretul este să rezolvi frustrarea pentru tine şi se va naşte ceva extraordinar din asta. În primul rând, tu vei deveni o persoană extraordinară pentru că ai rezolvat cea mai mare problemă a vieţii tale. Apoi, se va naşte în mod natural în tine dorinţa de a-i ajuta pe alţii să depăşească problema pe care şi tu ai avut-o. Nu vei mai putea rămâne impasibil şi apatic niciodată atunci când vei vedea un alt om suferind ceea ce ai suferit şi tu pentru că îţi va reaminti de suferinţa ta. Unul din motivele pentru care oamenii nu îşi descoperă vocaţia şi se pierd pe drum e că uită. Uită al dracului de repede suferinţele cele mai profunde şi vor să le uite, să le îngroape, să le amorţească, neştiind că tocmai în suferinţe este ascunsă comoara. Călătoria eroului ne spune că la sfârşitul drumului eroul se întoarce şi oferă din darul dobândit şi celorlalţi. Cuvântul pasiune ne spune că pasiunea este suferinţă cu sens, adică exact frustrarea ta cea mai mare căreia îi găseşti sensul. Cu alte cuvinte, îmbrăţişează domeniul care îţi provoacă cea mai mare suferinţă şi caută toate sensurile posibile. Când vei răspunde la întrebarea "pentru ce anume sunt dispus să îndur orice suferinţă", îţi vei descoperi vocaţia.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva a zis, de exemplu, că ar vrea să îi ajute pe ceilalţi. Pentru a fi capabil să-i ajuţi pe alţii, trebuie mai întâi să înveţi să te ajuţi pe tine însuţi. Un mare număr de persoane, cu scopul de a-i ajuta pe alţii, se lasă luate de tot felul de gânduri şi de sentimente, pur şi simplu din lene. Ei sunt prea leneşi ca să lucreze asupra lor înşişi, dar le este foarte uşor să creadă ca îi pot ajuta pe ceilalţi. Aceasta înseamnă a fi fals şi ipocrit faţă de tine însuţi. Când un om se vede într-adevăr aşa cum este, nu îi vine în minte să îi ajute pa alţii - i-ar fi ruşine să se gândească la asta. Dragostea pentru umanitate, altruismul, sunt cuvinte foarte frumoase, dar nu au sens decât atunci când un om este capabil, urmându-şi propria alegere şi propria decizie, să iubească sau să nu iubească, să fie altruist sau egoist. Atunci alegerea sa are o valoare. Dar dacă nu are nici o posibilitate de alegere, dacă nu poate face altfel, dacă este doar ceea ce întâmplarea l-a făcut sau este pe cale să-l facă, un altruist astăzi, un egoist mâine, şi din nou un altruist poimâine, ce valoare mai poate avea acest lucru? Pentru a ajuta pe ceilalţi, un om trebuie să înveţe mai întâi să fie atent cu el însuşi. Doar un astfel de om îi poate ajuta pe alţii. Aşa cum suntem noi, nu putem face nimic.

P.D. Ouspensky în Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea supremă este ajutorarea noastră şi a celor din jur. Banii sunt doar una din multele forme secundare prin care valoarea se manifestă, ca o consecinţă şi dacă ratăm esenţa misiunii şi ne focusăm prima oară pe bani sau orice altceva, ratăm înţelegerea legilor fundamentale ale vieţii. Demonstraţia: ce înseamnă banii fără oamenii din jur? Dacă eşti singur pe insulă, ce rol au banii? Ce sens are orice, fără oamenii din jur? Cum ne mai putem descoperi pe noi fără cei din jur ca oglinzi şi parteneri? Ce suntem noi când nu avem cui să dăruim?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi privi totul şi pe toţi ca şi cum ar fi pentru prima oară – mai cu seamă lucrurile mici, cu care m-am obişnuit, uitând de vraja care le înconjoară. Vreau să privesc pentru prima oară soarele, dacă mâine va fi cer senin. Vreau să urmăresc încotro se îndreaptă norii, dacă cerul va fi acoperit. Întotdeauna mi se pare că nu am timp de aşa ceva sau nu îi dau importanţă. Ei bine, mâine mă voi uita la drumul norilor sau la razele soarelui şi la şi la umbrele cărora le dau naştere acestea. Pentru prima oară voi zâmbi fără vină, fiindcă bucuria nu este păcat. Pentru prima oară mă voi feri de tot ce mă face să sufăr, pentru că suferinţa nu este o virtute. Nu mă voi plânge de viaţă, spunând: totul e la fel, nu pot să fac nimic pentru o schimbare. Fiindcă trăiesc ziua asta ca şi cum ar fi prima şi voi descoperi de-a lungul ei lucruri despre care nu am ştiut niciodată că se aflau acolo. Chiar dacă am trecut prin aceleaşi locuri de nenumărate ori şi am spus "Bună ziua" aceloraşi oameni, astăzi acest "Bună ziua" al meu va fi altfel. Nu vor fi cuvinte de om învăţat, ci un fel de a-i binecuvânta pe ceilalţi, dorindu-mi ca toţi să înţeleagă însemnătatea faptului că sunt în viaţă – chiar şi atunci când nenorocirea ne dă târcoale.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început vocaţia e ceva mic, aşa ca şi tine. Poate cauţi o meserie, poate vrei să practici un hobby, o pasiune. Apoi, devii bun şi vezi că e ceva ce şi ceilalţi apreciază. Apoi, după un timp, mai puţin sau mai mult, te trezeşti că ai impact asupra societăţii. La sfârşit, poţi ajunge să contribui cu ceva valoros pentru întreaga lume. Eşti echipat perfect cu tot ce ai nevoie. Lipsa de acţiune e prăpastia în care te simţi prizonier. Nu îţi lipseşte vocaţia doar că ea este mică, dacă încă te întrebi care e. E minusculă chiar cum e fiecare om la început, când e doar un spermatozoid ce fecundează un ovul. Începe să îţi hrăneşti vocaţia şi vei vedea că ea creşte mare.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să spun care este cel mai bun lucru pe care l-am făcut pentru mine în această viaţă aş spune că nu mi-am coborât niciodată standardele. Asta a însemnat mai multă frustrare şi suferinţă la început, respingere şi sentiment al lipsei de valoare personală. La sfârşit însă, roadele au fost nepreţuite. Ceea ce eşti este mai important decât ceea ce ai. Ai grijă în ce investeşti. Am fost întrebat cum am ieşit din starea de blocaj mental când eram copleşit de probleme şi nu vedeam ieşirea. Am ieşit din blocaj când durerea vieţii pe care o trăiam a fost atât de mare încât am fost dispus să pierd tot ce aveam (sau în mod iluzoriu credeam că îmi aparţine) pentru a îmbrăţişa libertatea vieţii trăită doar după regulile mele, indiferent de consecinţe. Este o senzaţie pe care merită să o trăieşti în orice etapă a vieţii. Este momentul în care te trezeşti cu adevărat pentru prima oară.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica spune că un om este puternic atunci când face ceva ce alţii nu pot să facă. Dacă un om poate să ridice 200 de kilograme şi mulţi nu pot, acel om este mai puternic decât ceilalţi care nu pot. Dacă un om poate să alerge 100 de kilometrii şi ceilalţi nu pot, este mai puternic. Dacă un om poate să îndure frig sau căldură mai mult ca alţii, este mai puternic. Atunci în iubire cum măsurăm puterea ca să ne dăm seama ce este ea de fapt? Cine în iubire face ce nu pot alţii să facă, acela este un om puternic. Şi ce fac majoritatea? Se îndrăgostesc. Sunt atraşi de o altă persoană şi poate chiar o iubesc cu acea iubire adevărată. Cealaltă persoană nu le răspunde conform aşteptărilor. Cealaltă persoană înşeală şi acordă iubire altor persoane. Majoritatea oamenilor în această situaţie se închid în ei şi spun "nu am să mai iubesc!". Oamenii sunt răi. "Dacă nu primesc prima oară, nu mai dau." Aceştia sunt oamenii slabi, pentru că sunt majoritatea. Mă uit în jur şi văd că oamenii sunt răniţi, spun cuvinte precum "nu voi mai iubi niciodată". Aşadar, iubirea şi capacitatea de a iubi sunt caracteristici ale oamenilor puternici. Există şi o altă categorie de oameni care după ce au fost loviţi în miezul sufletului lor, iubesc mai tare, mai mult. Să iubeşti continuu şi mai mult este putere, pentru că puţini pot să o facă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecutul nostru se află victoriile noastre pe care le-am integrat pentru a deveni mai evoluaţi, precum şi rănile noastre, eşecurile şi traumele noastre. Pe unele le-am depăşit, iar pe altele nu. Şi prima mare problemă în viaţa noastră sunt rănile pe care încă nu le-am depăşit. Ele se numesc traume psihologice şi creează găuri în sufletul nostru, care dacă nu sunt reparate, vindecate, vor face ca orice punem în sufletul nostru să se piardă, aşa cum se pierde apa pe care o torni într-o sită. Apoi, după ce vindeci rănile trecutului, te poţi pune pe treabă pentru a urmări visurile şi obiectivele din viitor, însă trăind cu adevărat prezentul, zi de zi, construind pentru viitor şi oferindu-ţi plăcerile vieţii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubeşti şi totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi aşa de uşor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ţinut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu ştiu. Nu ştiu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu ştii? Cum poţi spune aşa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depăşit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie aşa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viaţă că mi se întâmplă aşa ceva, dar culmea, într-adevăr nu ştiu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deşi nu asta mi-aş dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândeşte-te, poate că ceea ce ţi-am spus îţi va fi de folos într-un fel; cel puţin eu aşa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îţi sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoştinţa ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostirea este despre sex. Relaţii de cuplu sunt despre iubire şi dăruire. În sex, am o nevoie uriaşă pe care o vreau satisfăcută. În iubire, am de dat timp, energie, resurse şi tot ce am, pentru a-l ajuta pe celălalt să elimine suferinţa din viaţa lui, şi să pot să contribui măcar un pic la starea lui de bine şi fericire. Iubirea nu există când este pretinsă şi cerută. Nu avem control asupra iubirii pe care o primim, avem doar control asupra iubirii pe care o dăruim. De aceea, îndrăgostirea este egoism, pentru că urmăreşte interesul individului. Mulţi se vor revolta şi vor spune "dar eu când sunt îndrăgostit fac orice pentru cel de care m-am îndrăgostit". Ok, şi când celălalt îţi întoarce spatele şi nu apreciază ce faci şi nu îţi răspunde cu aceeaşi monedă, cum te simţi? Cum te simţi când eşti îndrăgostit de cineva care nu este îndrăgostit înapoi de tine, ci de altcineva? UPS! Iubirea nu este pentru oricine pentru că nu oricine poate să dăruiască fără să spere la răsplată. Însă oricine îşi poate descoperi şi dezvolta capacitatea de a iubi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte-te bine. Cine îţi cere să fii altruist? Cei care au nevoie de ceva de la tine şi vor să obţină uşor. Cine îţi cere să fii umil şi să nu emiţi pretenţii mari de la viaţă? Cei care se tem ca prin exemplul tău îi vei face să pară mici sau vor trebui să iasă din zona de confort. Cine îţi cere să fii într-un fel sau altul? Cei care nu aplică pe ei propriile lor sfaturi. Nu există nicio autoritate pe pământ care să îţi poată spună cum sa fii. Fii cum vrei şi culege roadele sau plăteşte preţul. Este drumul tău de autocunoaştere şi orice sfat din exterior nu va face decât să te devieze de la drum, să te încetinească şi să îţi răpească lecţiile. Fii şi umil şi îndrăzneţ, fii şi egoist şi altruist. Fii în toate felurile şi trage singur concluziile. În inima ta este autoritatea supremă. Vei ştii cum e bine să fii şi ce e bine să faci în funcţie de gradul de împlinire sufletească pe care îl vei simţi. Acela este adevărul tău, singurul adevăr valabil pentru tine în întreg Universul. Nu există decizii bune sau rele, există doar decizii congruente sau incongruente cu adevărul tău interior. Simţi de fiecare dată când eşti aliniat şi de fiecare dată când te îndepărtezi de sensul vieţii pentru tine. Fii atent la busola interioară şi vei ştii tot ce e nevoie să ştii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început avem nevoi reale. Apoi, obişnuinţa confortului ne duce şi mai departe făcându-ne să ne dorim şi mai mult chiar dacă, în mod real, nu avem nevoie de aşa ceva. Mai apoi, ne dorim să urcăm pe scara socială pentru confirmare şi pentru iluzia pe care ne-o oferă banii, irosindu-ne anii cei mai frumoşi ai tinereţii şi sănătatea... pentru ca mai apoi, la bătrâneţe, să ne dorim să cumpărăm cu bani ceea ce am irosit odinioară.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea este relativă (poem postmodernist)

Văd cum paşii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.

Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuţită dată de absenţa zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat că exist. Încerc să-mi amintesc.

Un nor îşi clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,

ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranţă, sunt existenţi.
Mai mult decât atât, copacii înţeleg de ce sunt existenţi.

Ei aşteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheaţă. Vreau paşii mei înapoi, aşa precum

vreau să aud, din nou, cântecul care se cânta odinioară
în aceeaşi cafenea, chiar dacă mai am şi acum o pată
de cafea pe pantof. Iau acel taxi, care nu mă poate duce

niciunde, dar şoferul ştie să conducă în prima ploaie,
care cade peste stratul de zăpadă. De fapt, această
zăpadă este existentă, până când este dizolvată de

ploaie. Eu pot fi existentă atâta timp cât nu mi-e frig
şi această ploaie nu este nicidecum una tropicală,
iar eu n-am fost niciodată mai indiferentă ca acum.

Cineva sau ceva merge nestingherit drept înainte.
E corpul meu. E ceva, care nu are nici început şi nici
sfârşit. Este mişcarea, care pierde caracteristica timpului.

Ploaia şi zăpada au nevoie de timp pentru a dovedi că
au personalitaţi similare şi aparenţe diferite. Timpul este
existent. Eu nu pot fi existentă într-un timp diferit. Eu nu pot
deveni existentă a doua oară.

poezie de Marieta Măglaş din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum probabil ştii, convingerile sunt puncte de vedere pe care le avem asupra lumii, însă ele nu sunt realităţi. Sunt doar punctul nostru de vedere. Convingerile se schimbă. La început pot să am convingerea că odată ce îmi găsesc jumătatea, rămân cu ea pentru întreaga viaţă. Apoi, după divorţ, am convingerea că iubirea adevărată nu există. Apoi, pot să îmi schimb convingerea înţelegând că iubirea este şi a fost tot timpul în mine. Adevărul meu interior se schimbă, la fel şi convingerile, pe măsură ce trec prin viaţă şi dobândesc experienţă. De aceea, e foarte important să fiu atent la ce îmi spun. Ceea ce cred cu tărie, apare în viaţa mea cel mai des. Dacă am un copil şi întru în mall, văd cel mai mult magazine specifice pentru copii: scutece, jucării, materiale educative. Creierul meu este făcut să vadă ceea ce este important şi prioritar pentru el. De aceea, dacă ţin în braţe o convingere de-a mea limitativă, creierul meu mă va ajuta să văd doar confirmări ale acestei convingeri. Dacă cred că toţi bogaţii fură, când voi vedea la televizor un corupt, voi spune "AHA, ştiam eu că am dreptate şi cunosc adevărul". Iar asta te opreşte să vezi ceilalţi 100 de oameni de afaceri de la care îţi cumperi pâinea, chiloţii şi gresia care sunt perfect cinstiţi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginează-ţi următorul scenariu: Conduci o corabie ce are un echipaj, are nevoie de vânt în pânze şi de o destinaţie. În viaţă, dacă vrem să facem lucruri deosebite, adică şi alte lucruri pe lângă mâncat, dormit şi privit la TV, ne putem asemui cu Cristofor Columb. Plecăm pe un drum care nu a mai fost străbătut, spre o destinaţie (un vis) care ştim că e acolo dar nu ştim exact cum se ajunge acolo. S-ar putea să pierim în drum spre obiectiv însă este foarte important să ne menţinem speranţa vie până în ultima clipă conform zicalei "întotdeauna este prea devreme ca să renunţi". (Normal Vincent Peale) Avem o corabie cu pânze care are nevoie de vânt (energie, motivaţie) şi avem nevoie de un echipaj pentru că obiectivele şi visurile mari niciodată nu le atingem singuri. Aşadar, dacă vrem să realizăm lucruri frumoase în această viaţă, asta este formula. Eşti căpitanul corabiei tale aşa cum eşti stăpânul sufletului tău. Dacă accepţi asta, de acum încolo trebuie să începi să te comporţi ca un căpitan de vas care are un obiectiv de atins şi un echipaj de oameni care cred în acest vis. Corabia este persoana ta, toate valorile tale şi tot bagajul tău. Echipajul este echipa ta. Energia şi motivaţia este vântul. Obiectivul reprezintă destinaţia.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu extraordinar de folositor semenilor mei. Asta înseamnă că eu trebuie să funcţionez la capacitatea mea maximă, pentru a dărui la potenţialul meu maxim. Întreg stilul meu de viaţă, comportamentele mele şi atitudinea mea vreau să reflecte această credinţă a mea, că datoria mea, misiunea mea, este să devin şi să evoluez permanent, ca să pot dărui mai mult şi mai bine. Cum ar fi dacă fiecare acţiune a ta, fiecare vis al tău, ambiţie şi obiectiv, nu s-ar mai centra pe a avea tu pentru tine, ci pentru a păstra pentru tine atât cât ai nevoie ca să fii 100% împlinit, şi restul, surplusul, să fie pentru dăruire?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia este chemarea pe care o are un om pentru o meserie, cauză sau misiune. Este lucrul pentru care eşti potrivit. Şi cu toţii, fără excepţie, avem una. Căutarea vocaţiei este analiza lumii interioare şi apoi înţelegerea pornirilor noastre: Ce vreau? Ce îmi place să fac? Ce îmi aduce satisfacţie? Cum îmi pierd timpul? Ce aş face dacă aş avea brusc sume uriaşe de bani?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea ( puls - radiografie - tratament)

Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?

Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toţi dumnezeii societăţii,
Cine este de fapt creatorul vieţii?

Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...

Părinţi ce nu-şi cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinţi.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morţii trăiesc printre sfinţi?

Bătrâni ajunşi fără identitate,
Uitaţi complet de comunitate.
Cine să cunoască istoria reală?
Copiii sunt îndoctrinaţi la şcoală.

Cine să îndemne la unitate?
Când autoritatea e doar în acte.
Cine să răspundă pentru fapte?
Când criminalii au imunitate.

Atâtea drame şi atâtea tragedii,
Dar societatea este bucuroasă.
Unii trăiesc de parcă n-ar muri,
Alţii supravieţuiesc şi fără casă.

Iată frecvenţa inimii cum bate!
Comuniunea noastră este pe moarte.
Inima societăţii nu mai răzbate,
Iar doctorul este mult prea departe.

Acum este nevoie urgentă de tine!
Mare nevoie este acum şi de mine!
Doar împreună putem supravieţui,
Numai prin înţelepciune putem trăi.

Atâta timp cât sângele pulsează,
Speranţa noastră se înseninează.
Toţi avem datoria de a muri...
Dar avem şi bucuria de a fi vii!

Copiii sunt frumosul nostru viitor,
Bătrânii ne sunt baza cu istoria lor.
Societatea să fie un munte de iubire,
Escaladarea vieţii să ne fie fericire.

poezie de Ovidiu Kerekes (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!