O zi din calendar
Ne vom iubi! Iți voi aduce-n dar
O altă zi rămasă-n calendar,
Ofrandă fie pentru zeii urii
Să nu te-ascundă-n vaierul furtunii.
Ne vom iubi... cuminte și tăcut,
Ne vom iubi la fel ca la-nceput,
Pe sâni vor înflori sângeri și stele,
Căci tu ești taina fericirii mele.
Iți pun pe brat liane... -n valuri fine
Săruturi roze vor fugi spre tine...
Dac-as putea ți-aș dărui puțin
Din cerul meu de sentimente plin.
Ți-aș prinde-n păr spre-a străluci mereu
O stea de jar ascunsă-n gândul meu...
Și jadul ți l-aș prinde în privire
Căci tu ești nerostita fericire.
Pe coapsele de lanuri ți-aș cusea
Cu tainice priviri, iubirea mea.
Oh, esti un înger, să te pot privi,
Ți-aș da din calendar o noua zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Glossă iubirii promise
Ți-aș da, iubito, de-ai să-mi dai
Ofrandă, dulcele sărut,
Soarele-amiezii, al nopții crai,
Ți-aș da dac-aș putea, mai mult...
Privirea mea ți-ar fi altar!
Genunchiul am să-mi plec acum,
Însă te rog să-mi lași în dar
Al florilor, de tei, parfum.
Ți-aș da iubito, de-ai să-mi dai
Sufletul tău și inima,
Sărutul cast, un colț de rai...
Ți-aș da iubito viața mea!
Dar timpul tău e trecător,
Izvor de vis și vis de stea,
Va ninge floare de cais
De-acum, peste iubirea mea.
Ofrandă dulcele sărut
Să-l port în gând, ca talisman,
Să te iubesc mai mult, mai mult!
O veșnicie să te am...
Să fi cu mine zi de zi,
O viață să te pot avea,
O viață să te pot iubi
Și să te pot îmbrățișa.
Soarele-amiezii,-al nopții crai,
Să strălucească-n părul tău,
Mireasmă nopților de mai...
Vreau să te strâng la pieptul meu!
În zbor un puf de păpădii
Și glas de susur de izvor,
Te chem iubito-n orice zi...
De dorul tău poate-am să mor!
Ți-aș da, dac-am să pot, mai mult
Cerul întreg, pământul tot.
Iubirea-n mine s-a născut
De dorul tău, de-acum, socot.
În fluturi mă vei înălța,
Mă vei zidi în stânci de vis,
Nici verbe nu vei mai avea,
Dar vezi, eu prea puțin ți-am scris.
Privirea mea ți-ar fi altar
De ne-am uni prin jurământ...
Vulcani pe coapsele de jar
Vom fii, în timpuri erupând.
Mireasă, sângeri voi purta
Pe brațele-mi rănite-acum,
Căci nu te pot îmbrățișa.
Arată-mi al iubirii drum!
Genunchiul am să-mi plec acum...
Dă-mi brațul tău și să pornim
Noi doi, doar noi, pe-al vieții drum.
Sincer, etern să ne iubim!
Tu pură rochie de nea,
Sub voaluri fine de mătasă
Vreau să te-ntorci, iubita mea,
Căci îmi doresc să fii mireasă.
Însă te rog să-mi lași în dar
Iubirea ta! Am să-ți slujesc
În fața sfântului altar,
Cu tine-alături să pornesc,
Promit. Și toată viața mea
Va fi un râu e flori de tei,
Dar dă-mi, oh, dă-i iubirea ta
Și hai cu mine dacă vrei!
Al florilor, de tei, parfum,
Sub ochi brumați, într-un târziu,
Când voi pleca pe-al morții drum,
Când rătăcind, n-am să mai fiu,
Decât o umbră-n gândul tău
Oh, risipindu-se cu greu,
Eu tot te voi iubi mereu,
Izvor a sufletului meu!
Al florilor, de tei, parfum...
Însă te rog să-mi lași în dar!
Genunchiul am să-mi plec acum,
Privirea mea ți-ar fi altar.
Ți-aș da, dac-aș putea, mai mult,
Soarele-amiezii,-al nopții crai,
Ofrandă, dulcele sărut
Ți-aș da iubito, de-ai să-mi dai...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș spune
Ți-aș spune că te...
Dar sunt prea emotiv.
Ți-aș spune că te...
În orice décor întâlnesc.
Ți-aș spune că te...
Fără teamă de consecinƫe.
Ți-aș spune că te....
În această viață.
Ți-aș spune că te...
Chiar de n-ai să-mi răspunzi.
Ți-aș spune că te iubesc
Într-un fel nou, absolut.
Ți-aș spune că te...
Dar mi-e teamă că și tu...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pentru tine
Ce am în suflet îți dăruiesc
Sentimente mari, iubire,
Succese-n viață-ți doresc
Bucurii și fericire.
De-aș putea și universul
Cu tine să-l împart în două
Dar nu. Căci nu știu mersul,
Mi-e frică. Dar cu stele n-o să plouă.
Sisteme solare, galaxii întregi
Ți-aș dărui de aș putea,
Ți-aș cere o clipă să mă înțelegi
Dar știu precis că nu vei vrea.
Tot aurul din lume, briliante,
Împreună cu celebrul Koh-I-Noor
Toate gândirile-nalte,
Din trecut, prezent și viitor.
Dar, dă-mi în schimb noțiunea
Că timpul poate să stea în loc,
În sens invers să meargă lumea
Și inima să-mi scot din foc.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea
În sufletul purtat spre nemurire,
Prin dragoste, devii nepământean,
Iar zeii-ți plâng menirea de-a fi înger...
Eu vreau în gânduri, înger să te am!
Zeița mea, tandem cu poezia
Și bolți de flori și versuri ți-aș crea,
Dar nu te-ascunde iar în întuneric!
Lumină fi-vei! Nu te-ntuneca!
Te port în suflet pâine frântă-n două,
Nestăpânit de foamea de amor...
În lumea ta rodește curcubeul,
Iar eu, frumoasa mea, sunt muritor...
Nu pot să-ți cer, căci ești nemuritoare,
Spre lumea mea legată de păcat
Să te cobori, cât te-aș iubi de tare
Și ah, cât te-aș iubi cu-adevărat!
Rămâi un vis cu aripa de ceară
Topită-n gânduri către zori de zi!
Nu vreau ca tu să fii o pământeană!
Rămâi în ceruri, să te pot iubi!
Să mă trezesc, sub geana străvezie,
Că scormonesc după iubirea ta...
Frumoasa mea din alte constelații!
Îngerul meu plăpând... frumoasa mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de multe
Ți-aș spune-o mie de povești
Dar nu mi-ar fi de-ajuns cuvântul
Să îți explic ce simt, ce-mi ești
Și-atunci mai povestesc cu vântul
Ți-aș tot șopti, noaptea, în taină,
Povești de-amor, iar din săruturi
Ți-aș îmbrăca trupul cu-o haină
Cu-atingeri fine, ca de fluturi.
Ți-aș spune-n vers, în poezie,
În felul meu, cam tot ce simt,
Dar vorbele care-ți plac ție
Din alte guri vin, chiar de mint.
Atât de multe ți-aș fi spus
Și-n șoaptă te-aș fi mângâiat,
Dar n-am putut! Mereu te-ai dus,
Iar eu nicicând n-am terminat.
Și din povestea începută
Mă-ntreb de-ai auzit ceva,
Fiindcă urechea ta ascultă
Un nu știu ce, altundeva...
24.04.2018
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai fi...
Dacă tu ai fi cuvânt
Ca pe-o rugă te-aș rosti,
Și mi-ai fi mereu în gând
Versul ce mi l-aș dori.
Aș preface în ruine
Ziduri triste de orgolii,
Ți-aș împodobi în versuri
Irișii, doar cu magnolii.
Dacă tu ai fi o floare
Încrustată-n a mea vină,
N-aș lăsa lacrimi amare
Să atingă-a ta tulpină,
Te-aș uda cu lacrimi calde
Izvorâte din iubire,
Și aș strecura-n petale
Doar parfum de fericire.
Dacă-ai fi doar o cometă
Rătăcind prin galaxii,
Ți-aș crea decor din stele
Prinse-n pletele-argintii,
Te-aș urma prin căi lactee,
Spațiu ți-aș crea din unde,
Ți-aș aduce numai soare
Printre genele plăpânde.
Dacă-ai fi marea albastră
Ce îmi lacrimă prin gene
Ți-aș aduce-n dar corăbii
Doar cu dorurile mele.
Dacă-ai fi o clipă tandră
Petrecută-n al meu vis
Aș crea din spațiu, timpul
Viitorului promis,
Aș preface-acea secundă
În eterne, calde șoapte,
Mângâiere ce-ți alintă
Roua strânsă printre pleoape.
De-ai fi gândul ce se zbate
Între dor și neputință,
Ce aduce-n suflet lacrimi
Prins de-a inimii dorință
Ți-aș găsi azi fericirea
Într-o lacrimă de stea,
Te-aș lăsa să-mi iei lumina,
Să o strângi.. în palma ta...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de dragoste
O, tu, fată minunată, dacă astăzi m-ai iubi,
Cu diademă de stele fruntea ți-aș împodobi,
Luna de pe cer aș lua-o și ți-aș da-o ție-n dar,
Cu-a ei vrajă minunată ea ar umple-al tău budoar.
poezie de George Budoi din Dicționarul dragostei (23 ianuarie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dor de noi
Dacă n-am fi pierdut speranța
Poate că ne-am iubi din nou
Am regusta din nou esența
Sărutului făcut cadou
Pe buzele ce doritoare
Ar soarbe dulcele sărut
În mângâierile în care
Atâta ne-am iubit și vrut
Ne-ar străluci în ochi privirea
Și gene, lacrimi, nu ar știi
Ți-aș fi în noapte fericirea
La care tu vei vrea să vii
Nu ne-ar mai trebui nimica
Din tot ce nu ar mai conta
Iubirea, ar învinge frica,
Și-acum în brațe tu mi-ai sta
Aș asculta a tale șoapte
Atât de beat de tine-aș fi!
Mi-ai fi și zi, mi-ai fi și noapte,
Precum o stea eu te-aș privi
Aș scrie ne-ncetat poeme
În ele-aș pune tot ce-i sfânt
Ți-aș fi târziu, ți-aș fi devreme,
Ți-aș fi iubirea pe pământ
Dar ne-am pierdut în amănunte
Cât îmi doresc să le uităm
Sunt mult prea mici, mult prea mărunte,
Aș vrea de ele să scăpăm
Să fim din nou amurg sălbatic
Și răsărit îmbietor
Să-ți văd surâsul enigmatic
Mi-e dor de noi... mi-e tare dor
poezie de Adi Conțu (24 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea...
De-aș putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aș mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ți-aș vedea frumosul chip în oglinda cerului
Și mi-aș pune stăvilar împotriva dorului...!
De-aș putea schimba destinul aș da timpul înapoi
Și-aș fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe gurița ta ca fraga ți-as da dulce sărutat,
Printre flori și printre iarbă te-aș iubi neîncetat
De-aș putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aș face și mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Și din când în când ți-aș cere un sărut, unul măcar
De-aș putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfășor
Să-mi pot șterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ți-aș vedea chipul aievea în apa izvorului
Și n-aș mai fi trist într-una din pricina dorului!
De-aș putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu ești lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aș opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieții drum
Iar pe tine te-aș preface în clepsidra mea cu fum!
De-aș putea să-ți mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ți fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aș striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult țin eu la tine și cât imi ești tu de dragă!
poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste hibernală
Un țurțure și-o țurțurea,
Cuprinși de-un ger ce le plăcea,
Se alintau, atinși de vânt,
În clinchet plin de simțământ.
-Cling-cling! - știi, țurțureaua mea,
În iarna asta, ce ți-aș da?
Ți-aș da, iubita mea, să bei
Tot ce e rece-n ochii mei,
Ți-aș da tot gerul ce îl am
Și ți-aș culege flori de geam,
Ți-aș da, la orice cling, sărut
Atât de rece și plăcut.
Din transparentă-ai deveni
Cum nici în vis nu te-ai gândi:
Mai albă ca zăpada. Hai,
Un clinchet franțuzesc să-mi dai!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș da o galaxie pentru sărutul tău
Ești precum un înger care mă scoate din hău
Avid ți-aș pune cu drag, lumea la picioare
Ți-aș înmâna o coroană strălucitoare
catren de Roberto Kuzmanovic din Manuscris de poezii (2014)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru el și ea
Ești plaja ce mă arde când val mă pierd, în mare,
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii,
Reflux ți reverie ascunsă-n depărtare,
Pierdut în risipirea din care nu mai vii.
Sunt clopotul tacerii-n ecouri de lumină,
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătușind,
Ești umbra ce mă strânge! Atât ești de divină
Că îmi doresc o viață să ne trezim iubind.
Ești plaja ce mă arde când val mă pierd în mare
Și talpa-ades mă strânge sub sărutarea ta,
Din valurile mării eu ți-aș clădi palate,
Apoi tăcut m-aș pierde în unduiri de stea.
M-aș avânta spre ceruri să nu mă poată-ajunge,
De vis și mântuire, nici stânci însângerate,
Să nu-mi mai vezi durerea, nici lacrima ce plânge...
Ecoul lor se pierde în lumi îndepărtate...
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii
Și mă întreb, iubito, de ce, de unde vii.
Dar nimeni nu-mi răspunde, născută ești chemare,
Iar eu sunt clipa vieții de vis și alinare.
Oceanul meu iubito, te cheamă să-ntregești
Crenelurile vieții... Povești împărătești
Îți stau îngenunchiate. La fel îți stau și eu.
Din sfânta-mpărăție, te voi chema mereu.
Reflux și reverie, ascunsă-n departare...
Doar luna mai veghează întunecata zare.
Am adormit cu tâmpla de tâmpla ta lipită
Să-mi fi și-n noaptea asta sălbatică iubită.
Să alergăm prin vise, desculți, cu noaptea-n plete
Ca-n lanțuri de lumină, chemările ardente,
Să lege veșnicia la margine de zi,
Și încă-o veșnicie să ne putem iubi.
Pierdut în risipirea din care nu mai vii,
Să-mi fie brațul fulger, să-ți pot înlănțui
Cu ochiul gol de tine, mătăsuri moi de stele,
Țesându-ți giulgi de aur, iubirea vieții mele.
Pe umeri universuri de tainice săruturi,
Să-ți pun ofrandă încă, cea fără de-nceputuri...
În râuri veșnicia să curgă peste noi,
Ochii să nu-mi mai fie spre ziuă-atât de goi.
Sunt clopotul tăcerii-n ecouri de lumină,
Te caut, te tot caut și plaja mi-i virgină.
Îmi spală-nsângerarea o lacrimă de mare,
Iar tu te pierzi iubito, te pierzi, te pierzi în zare!
Trec tălpi ades grăbite și timpul se oprește,
Amară suferință în mine-nmugurește.
Înaintează valuri spre nefireasca vină
De-a te iubi o viață, fecioară de lumină.
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătușând,
Fior străin de mare, cu marea fredonând
Aceeași melodie un clopot, o chemare,
Un gând care te-așteaptă să reapari în zare.
Nu-ți cer decât o șansă, un sângeriu apus,
Sărutul pentru care, luceafăr, m-am ascuns
Mânat de gelozie, în abanos de noapte,
Iar azi ți-adorm în gânduri, un colier de șoapte.
Ești umbra ce mă strânge... Atât ești de divină
Că-n flori de chiparoase te-aș înveli, regină.
Pe coapsele ca neaua ți-aș presăra cuvinte
Și rozele le-aș pune în lacrimi și-n cuvinte,
Ca lumea să-nflorească sub ochii mei de stele
Ți-aș da întru mărire alese giuvaere.
Ți-aș da o-ntreagă lume, câmpii și munți și ape,
Să te mai am, iubito, atâta de aproape.
Că îmi doresc o viață să ne trezim iubind,
Stii tot mai des, iubito! Mi-e gândul suferind.
Sub talpa-ți sidefie, mătăsuri de lumină
Se-ntind să te cuprindă... Sunt îngeri ce din tină
Au renăscut iubito. Tu nu-i privești, ți-e teamă
Și în apusuri stranii te pierzi, iubită doamnă.
Mai lasă-te în valuri sub lacrimă de mare,
Privește depărtare și vezi ce mult mă doare!
Că îmi doresc o viață să ne trezim iubind,
Tu umbra ce mă strânge, atât ești de divină.
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătușând,
Sunt clopotul tăcerii-n ecouri de lumină.
Pierdut în risipirea din care nu mai vii,
Reflux și reverie, atâta-ndepărtare,
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii,
Ești plaja ce mă arde când val mă pierd în mare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de-ar fi
să mă nasc iar
te-aș iubi
de tânăr
cu oasele mai ușoare
precum cele
ale unui înger de flutur
din care să scutur
tot timpul pierdut
și lunile-i reci
te-aș iubi mai mărunt
migălos
mai tăcut
oceane de ceruri, chip de azur,
tot ce-mi fu fără tine
aș scoate din lume
și-aș uita iadu-n sahare
anost
jinduind niagare
de lâncezire pe un
fără rost
de-ar fi
să mă nasc iar
ți-aș fi mirt în suflare
te-aș iubi tot pe tine
chiar și așa
spre sfârșit
dar
doamne
cât aș suferi
înmiit
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te ador
în jurul tău
de aș putea să zbor
să-ți fac coroană dintr-un nor
ploaie de stele
ți-aș trimite-n zori
din infinitul cer
ți-aș face un izvor
cu apă cristalină
ca-n veci să nu mai mori
și păsări
ți-aș trimite-n cor
să-ți cânte
romanța mea de dor
visând la tine
și al tău amor
eu nu știam
că te ador
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru Eminescu
Ți-e spiritul un înger vis și val...
Plutești tăcut pe lacul de cleștar,
Ești taina vieții, blând Luceafăr ești
Ivit în lumea noastră de povești.
Cu flori de tei ne-acoperi tâmpla ninsă,
De dorul tău, de lacrimă cuprinsă,
Cu Eminescu-n gând cutreieram
Și în lumină, îngeri, alergam.
Lin cânt în suflet... Ploi de flori de tei,
Cad - o ofrandă, iar, din ochii mei.
Zi sfântă-avem de-acum în calendar,
Căci s-a născut poet român cu har.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Dacă ai deschide ți-aș scrie un poem
muindu-mi pana în suflet,
ți-aș însemna pe cer
stele pe care încă nimeni nu le-a cântat;
pe una din ele,
sub singura ramură înflorită în univers,
ți-aș dărui un fruct
în care șarpele încă nu a intrat...
Sub umbra ei nu stă nimeni
să ne ceară socoteală pentru păcat.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
De ziua ta, iubita mea,
Eu ți-aș da luna de pe cer,
Însă pe lângă slava ta
Va fi doar un cadou mizer.
Aș face stelele șirag
De pus la gâtul tău divin
Și ți l-aș dărui cu drag,
Deși mă tem că-i prea puțin.
Ți-aș face un veșmânt de flori,
Cu crini frumoși și trandafiri,
Dar fiindcă-s prea îmbătători,
Nu ai putea să mai respiri.
Te-aș duce-n locuri de povești
Pe unde nimeni n-a călcat
Însă n-aș vrea să obosești
De-atâta amar de preumblat.
Ți-aș scrie versuri mii și mii,
Deși întruna mă gândesc
Că poate nu le vei citi
Și n-aș vrea să te plictisesc.
De-aceea cred că e mai bine
Să-ți dau în dar inima mea
S-o ții de-acum mereu la tine
Și să o pui lângă a ta.
poezie de Octavian Cocoș (8 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai vrea
Ți-aș da sufletul din mine
De-ai vrea,
Să faci din el viori și strune,
De-ai putea...
Ți-aș da și viață, și iubire,
De-ai vrea,
Speranță, vise, fericire,
Să faci din ele nemarginire,
De-ai putea...
Ți-aș da dorul de tine
De-ai vrea,
Să faci din el un cântec
Să-mi aline dragostea
De-ai putea...
rondel de Elena Vlădescu (26 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș avea puterea
Dacă aș avea puterea
Domnului de sus din cer
Ți-aș da toată mângâierea
Îngerilor ce nu pier.
Ți-aș da fericire-n suflet
Că să nu fi trist nicicând
Ți-aș trimite bucurie
În al tău orșice gând.
Dacă aș avea puterea
Celui care ne-a creat
Ți-aș pecetlui iubirea
În pieptul tău nemângâiat.
Sărutându-ți umbra ștearsă
De pe fiecare floare
Ți-aș îmbrățișa privirea
Și-aș face-o nemuritoare.
Dacă aș avea puterea
Dumnezeului din Rai
Ți-aș da ție frumusețea
Florilor din luna Mai.
Venerându-ți astfel chipul
Te-aș păzi de orice rău
Mi-aș vinde și nemurirea
Unicului Dumnezeu.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, dacă ți-aș spune...
Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Ți-ai frânge degetele-n mâini
Și ți-ai zdrobi privirea în perete,
Tăcând,
Și poate
Mi-ai vorbi despre nimic
Uitând...
Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Mi-ai lăsa ochii să vorbească
Și ți-ai strânge sufletul în resemnare,
Știind,
Și poate
Mi-ai cânta despre nimic,
Plecând...
Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Mi-ai curma dorul în răspunsuri
Și ți-ai opri ecoul în distanțe,
Simțind,
Și poate
Mi-ai striga despre nimic,
Trecând...
Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Ți-ai tăia partea din mine
Și ți-ai scurta vocea din cuvinte,
Ieșind,
Și poate
Mi-ai ura despre nimic,
Fugind...
Și, dacă ți-aș spune, m-ai... iubi?
poezie de Gab (23 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!