Mama mea, Olga Tempinski, a fost catolică. Eu, când îmi fac crucea, mai duc o dată mâna la umărul stâng. Mă închin şi pentru dânsa.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata a fost din Vlaşca, îl chema Vasile, era băiatul lui Iorgu, iar pe mama o chema Olga Tempinski şi era fata unui polonez care a cunoscut o cehoaică în Ungaria şi cu care s-a însurat şi a făcut-o pe maică-mea în România, la Dumbrăveni. Asta e povestea! Merg destul de des la biserica catolică. Pentru că familia mea a fost majoritar ortodoxă îmi fac semnul crucii dupa ritul ortodox. Amin-ul îl intorc înapoi catoliceşte cu toată palma. Fac aşa pentru mama. Şi se cheamă că m-am închinat şi pentru dânsa!

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt băiatul mamei mele. Este foarte limpede. Mama mea a fost catolică, Tempinski, un nume polonez. Din familia lor mulţi s-au tras în vale către noi, au intrat în România şi şi-au făcut un rost, o viaţă. Şi aşa... Nu ştiu cum e corect: mama mea l-a cunoscut pe tata sau tatăl meu a cunoscut-o pe mama. Aş vrea să lămuresc această poveste. A fost o femeie superbă.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este Albulescu ăsta? Este evreu, nu? Nu, domne, ta-su este Vasile Albulescu, dirijor la fanfara militară, mă-sa este catolică. Păi lucrurile stau aşa: pe mine tata a zis să mă boteze ca pe tac-su. Şi a spus Albulescu Iorgu şi aşa s-au făcut toate actele. În cristelniţă când m-a băgat am avut fericit un naş, a fost generalul Constantin Vasile şi în cristelniţă m-a băgat: "se botează robul lui Dumnezeu Vasile!" Maică-mea a tăcut din gură şi nu a zis nimic, dar când am început să ne înţelegem, mi-a zis Mircea. Cine a fost Mircea, fireşte că nu ştiu, dar ea a vrut ca în casă să poată să strige Mircea cu o autorizaţie. Asta a fost povestea cu numele meu.

citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica nu mă recunoaşte decât după numele de Constantin... Mama mă numea Mircea. De ce, cine a fost Mircea... Recunosc că nu am apucat să o întreb pe mama! La vremea aia nu am fost curios, apoi mi-am zis... de ce sa mai răscolesc? Dacă i-a placut ei sa fie aşa, să fie cadoul ei. Să aibă şi ea un cadou de la viaţă. Să-l cheme pe fii-su cum a vrut ea.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viaţa, m-a învăţat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e aşa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald şi melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Şi dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un semn de moarte rătăcit...

îmi las mâna atârnând de-o faşă,
mă doare umărul cumplit,
ieri l-am lovit cazând de-o dată,
un şanţ în el m-a tolănit

şi pentr-o clipă îndelungă,
în ochii mei a fost nimic,
când m-am trezit striga o umbră,
ce-mi ridica trupul căzut

şi ce durere nemiloasă,
ce chin în mine cuibărit,
mă zvârcolea simţind cum lasă
un semn de moarte rătăcit

acum când scriu, scriu doar cu stânga,
căci mâna dreaptă n-o mai simt,
simt umărul ce se tot umflă,
şi-mi ţine orele scrâşnind

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am fost mic, mic, mic am încercat să merg, iar mama mea mă ţinea lângă ea şi avea un capot de care eu mă ţineam foarte tare ca să pot să merg. Iar după ceva vreme ea a avut teribila înţelepciune să-mi dea o bucată de cârpă în mână. Şi în clipa aceea am început să pot să merg pentru că aveam iluzia capotului ei, iar eu am mers mai repede, mai frumos şi mai departe.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un actor din tagma mea - mai bine să zic: pentru un actor ca mine - un spectacol înseamnă... trei spectacole. O dată mi-l joc mie. Să zicem peste zi, adică îmi regândesc personajul, repet replici, repet ce va fi fiind în seara respectivă; a doua oară este nunta - ca să zic aşa - adică spectacolul propriu-zis, când noi, cei de pe scenă, ne căsătorim cu cei din sală. Aşadar, o lunga oficiere, care se petrece de-a lungul spectacolului propriu-zis. Şi-apoi, în drum spre casă, mai joc o dată spectacolul în gând, reiau unele momente mai grele... mai meditez la ele - cum va fi fost?!...

Mircea Albulescu în revista Formula AS, interviu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un general român a fost prezentat ca general cu 4 stele, el a replicat, amuzat, spunând că este general cu 8 stele: 4 pe un umăr şi 4 pe celălalt umăr. Avea dreptate: cele 4 de pe umărul stâng le avea de la KGB, iar cele 4 de pe umărul drept le avea de la Securitate.

aforism de George Budoi din Armata şi militarii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost singur la părinţi, dar nu am fost un copil sărac. Noi am trăit din banii lui tata. Mama n-a lucrat niciodată, a fost casnică. Ea a avut grijă de noi toţi, iar tata ne-a ţinut: pe ea, pe mine, şi pe el. Nişte oameni normali, stând într-o casă cu chirie undeva în vecinătatea Casei Poporului... Acolo am locuit toată copilăria mea.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Albulescu V. Iorgu, aşa sunt în toate actele. Când tata m-a botezat, m-a botezat cu un prieten de şpriţ, pe care-l chema Constantin, iar maică-mea a tăcut din gură şi n-a scos niciun sunet, dar din momentul în care am început să înţeleg, mi-a zis tot timpul Mircea.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt câteva persoane pe lumea asta, ca mama şi tata, despre care îmi place să vorbesc mereu la prezent. Nu vreau să spun "a fost", pentru că atâta vreme cât eu "mi-s", înseamnă că şi dânşii "îs". "S"-ul ăla ne uneşte, ne face să vorbim la prezent mereu despre noi şi ai noştri.

citat celebru din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dispare un om bun, Dumnezeu aţipeşte pentru o clipă.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ca mănuşa-n mâna potrivită

Eşti ca mănuşa-n mâna potrivită,
punându-te pe degete, lascivă,
să mă cuprinzi cu-n zâmbet de naivă,
când pielea ta în dânsa mă invită

la dansuri grele; muşcă, agresivă,
din carnea mea atent bătătorită,
când buzele-ntre ele se agită
şi spun, de zor, că viaţa-i relativă.

Atârn de-un strop de ploaie şi nu plâng,
doar caut sânul peste care, poate,
aş adormi, uşor, c-obrazul stâng

urcat pe dunele de voluptate,
şi, draga mea, să mă accepţi nătâng;
ca braţul gropii să mă iei din toate.

sonet de Ionuţ Popa din Convorbiri Literare (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice actor serios joacă spectacolul de trei ori: o dată înainte, când se pregăteşte pentru ceea ce se va întâmpla la întâlnirea cu necunoscutul, o dată când acest fapt se întâmplă şi după care, întors acasă, încearcă să rememoreze parcursul. Cred că acest lucru este asemănător cu ceea ce li se întâmplă piloţilor care pregătesc un zbor, el părând a fi un zbor de rutină, dar nu este. La fel trebuie să fie şi viaţa personajului meu ca, împreună cu tot echipajul meu, să putem pluti către sufletul spectatorului.

Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una la mână: nu mă consider scriitor! Doi la mână: nu mă consider un poet, nici prozator, nici nimic. Dar cred că actorul - că asta sunt! - actorul Mircea Albulescu are, uneori, nevoie de un supliment de semn.

Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"De unde-l cunoşti pe Albulescu?" "Păi cum? L-am văzut la televizor!" "Dar la teatru?" "Nu!" "Dar la film?" "Nici!" "Păi atunci de unde-l cunoşti?" "Păi dacă îl dă la televizor." La vremea aceea nu era televizor, iar oamenii erau iubitori de teatru. A fost o perioadă în care chiar s-au dezvoltat deopotrivă arta actorului, a regizorului, a spectacolului de teatru, cât şi gustul spectatorului pentru teatru.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căuta binele, a-l recunoaşte şi a ţi-l asuma pentru celălalt, nu numai pentru tine, este o chestiune de nobleţe după care, eu recunosc, mai tropăi din când în când.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine nu există bucurie mai mare decât să văd un copil care a fost la mine în clasă că este mai bun. Unii m-au condamnat când am spus că prima sarcină şi cea mai importantă a actorului tânăr e să mă nege, punând ceva mai bun în loc.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi în actorie există această vorbă: "dar dacă" şi "condiţia dată". Personajul pe care trebuie să îl joci trebuie să îl cauţi, să-l identifici, să te defineşti pe tine prin el, prin această propoziţie "dar dacă". Cum reacţionează el în această situaţie, iar pentru asta, trebuie să cunoşti "condiţia dată".

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!