Tălpile mele – atât de ferm înfipte

Tălpile mele – atât de ferm înfipte în pământ!
Aripile mele – atât de departe sus pe ceruri!
Şi atât de multă suferinţă
În inima sfâşiată între ele.

poezie clasică de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu studiez: învăţ.

citat din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Poetul nu este un filosof, ci un clarvăzător.

definiţie celebră de Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

tăcere

Tăcerea, singura limbă universală.

definiţie de Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpul meu este atât de impotant pentru mine... faţa mea, braţele mele, picioarele mele, mâinile mele... Folosesc orice pot pentru ele.

citat din Monica Bellucci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walt Whitman

Eu sunt om.
Atât de obişnuit, de-ţi vine să râzi, –
Râu cristalin între maluri năpădite de gunoaie,
Veacurile-şi freamătă aripile peste mine.
Înfrigurare şi groază
Laminez temerar în topitoriile mele,
Ascultând vuietul vântului, bătaia motoarelor
Şi respiraţia femeii iubite.
Văd nori, pământ, hornuri, fiare şi oameni;
Ating obiectele, adulmec mirosuri:
Eu sunt atât de obişnuit, de-ţi vine să râzi.
Şi ziua mea ca lotusul înfloreşte.

poezie de Oleksa Slisarenko (1919)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine să fii obiectul nu cauza unei injustiţii.

citat din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă primeşti o hârtie gata liniată, scrie pe verso.

citat celebru din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine învaţă o nouă limbă câştigă un nou suflet.

citat clasic din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele patru minuni: luna, florile, femeile şi păsările.

citat din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul se cuvine să fie ca o stea: e o lume şi pare un diamant.

citat din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp, dăruieşte-mi taina ta, căci te faci mai nou cu cât îmbătrâneşti!

Juan Ramon Jimenez în Eternidades (1918)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către domnişoara Rápida (extras)

Dacă nu te grăbeşti,
Timpul va păşi în urma ta
Domol, ca o vită ascultătoare.

poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape şi departe

suntem împreună pe aceeaşi margine
a clipei,
împărţim aceleaşi nopţi sub
acoperişul lumii,

aş putea să-ţi ating visele,
aş putea fremăta în epoca ta,
aş putea să te port ca pe-o amforă
dar totuşi eşti atât de departe.

privirea ta e absentă,
soclul tău prea înalt,
nu eşti altceva decât o statuie frumoasă
şi rece
într-un templu
ce nu-mi aparţine.

eşti atât de străină
şi eu atât de trecător,
eşti atât de departe
şi eu atât de aproape.

eşti atât de tristă
în trupul tău de marmură,

eu sunt atât de singur
pe stânca mea de granit.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LXXV. Septembrie (Vis)

Cuibăreşte-te la mine-n suflet.
Se schimbă anotimpul,
iar noului spectacol îi va
corespunde o nouă dragoste.

Nu cerceta dincolo de viaţa mea,
soarele mare şi solitar;
învaţă să fii primăvară
eternă în inima mea!

poezie celebră de Juan Ramon Jimenez din Estio (1915), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Brâncuşi la masa tăcerii

Stăm la masa tîcerii
ca la o meditaţie de seară.
atât de tineri
atât de bîtrîni

ascultăm cum bate inima pietrei.
Oare să povestesc despre bicisnicele vânători
de cuvinte?
Să povestesc de ce cărţile mele sunt spectacole
cu un singur personaj?
Tac.
De ce să spun vorbe-aurite
poate mincinoase ca jurămintele de dragoste

Stăm la masa tăcerii
atât de tineri atât de bătrâni
trec anotimpuri după anotimpuri.
Poate adevărul se iveşte tăcând

poezie de Daniel Corbu din Cartea de poeme a lui Daniel Corbu. Scrisori către cei singuri, Iaşi, Junimea, 2019, p.75 (2019)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aici te iubesc nisipos... răsfirat... amestecat între soare şi mare... şi cuvinte apoase... învălurate...
Zilele de acelaşi soi se urmăresc unele pe altele.
Soarele se dezvăluie în forme care dansează...
Un pescăruş argintiu alunecă din vest... purtându-ţi respiraţia între aripi...
O împleteşte cu a mea şi marea se cutremura într-o răsuflare...
Uneori cate o corabie ne poarta amescându-ne dorurile...
O, catargul unei corăbii...
Singur...
Uneori îmi simt sufletul ud şi greu... şi cautându-te
În depărtare, marea imi sună şi te răsună...
Cântec în port...
Acesta este un port... în mine e un port...
Aici te iubesc.
Aici te iubesc şi orizontul te ascunde în zadar...
Te iubesc şi printre aceste fire de nisip rotunde...
le măsor conturul şi le sfărâm nemărginirile...
şi te scriu printre ele... să ramai... sa le ramai...
Îl desenez cu inima mea... cu tălpile mele...
Cu mine te scriu pe nisipuri însetate de noi...
în mare... în vânt... în oameni...
Răvaşe netrimise... dar atât de adânc scrijelite in suflete contopite prin tot ce există...
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corăbii grele...
ce străbat marea fără destinaţie...
Mă regăsesc în ele
uitata ca ancorele vechi...
Corăbii şi porturi triste.
Viaţa mea oboseşte, însetată sărat în mijlocul marii
Iubesc ce nu am... Tu eşti atât de departe ascuns în mine...
Cântecul meu se luptă cu răsăritul împletindu-ne între zări...
Pescăruşul auriu revine şi începe să-mi cânte...
Soarele îşi răsfira dor peste dor peste conturul meu
Şi mă priveşte cu ochii tăi...
Şi ma mângâie cu adierea ta...
Şi, când te iubesc... pescăruşii îţi cântă numele în vânt
cu aripile lor ca din coarde...
Într-un singur zbor, smulgându-ne din lume...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce perspectivă minunată şi uimitoare avem aici despre imensitatea splendidă a universului... Atât de mulţi Sori, atât de multe Pământuri... şi fiecare dintre ele înţesate cu atât de multe plante, arbori şi animale, împodobite cu atât de mulţi munţi şi atât de multe mări!... Şi cât de mult trebuie să ne crească uimirea şi admiraţia când luăm în considerare multitudinea prodigioasă de stele şi distanţa faţă de ele!

citat din Christiaan Huygens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă voi arunca într-o zi în acest puţ, n-o voi face ca să mă sinucid, crede-mă, ci ca să culeg mai curând stelele.

Juan Ramon Jimenez în Platero y yo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-eşti atât de aproape şi totuşi ...

Mi-eşti atât de aproape şi totuşi
Atât de departe, atât de departe!
Nu ne desparte
Decât iazul cu lotuşi.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocmai pentru că dai prea multă atenţie la tot ceea ce apare si dispare nu poţi vedea că absolut toate acestea nu sunt fapte, ci ficţiune. Şi când oferi atât de mult SF-ului, ficţiunii, Realul pare atât de greu, atât de departe... Şi singurul fapt rămâne chiar simplitatea lui de A-Fi care veşnic nu se schimbă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!