Eu sunt un Diogene care şi-a stâns lămpaşul, întâlnindu-te pe tine. În fine, un om. Şi părăsesc şi butoiul, ca să te îmbrăţişez.

Emil Cioran în scrisoare către Petre Ţuţea (28 iulie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea banilor – orice om care nu crede în adevărul absolut are dreptul să falsifice totul.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fără tine sunt nebun, şi cu tine înnebunesc!

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi (1937)
Adăugat de Razvan
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit întotdeauna că Diogene va fi cunoscut, în tinereţe, ceva neplăceri de natură amoroasă: nu alegi calea rânjetului fără ajutorul unei boli venerice sau al vreunei slujnicuţe îndărătnice.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă repeziţi la butoiul lui Diogene... Acolo nu se află nici bere, nici vin...

Mihail Mataringa (30 iunie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diogene: dacă nu aş fi fost Diogene, aş vrea să fiu tot Diogene...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diogene

Eu nu te contrazic deloc,
Şi n-am motive să-ţi fac scene,
Oi fi, pe-afară, boloboc,
Dar înăuntru-s Diogene.

epigramă de Geo Olteanu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudăţenie

Zmerit, cum îmi cunoşti şi boiul,
În crama ta cu must şi vin
Eu n-am văzut decât butoiul,
Pe Diogene mai puţin.

epigramă de Gheorghe Penciu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zeu care şi-a delapidat capitalul de cruzime, mai nimeni nu se teme de el, nici nu-l respectă.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diogene

Acest atenian de faimă, din vechime,
Ce căuta un om cu felinarul
Dispreţuia măririle şi harul,
Şi regilor vorbea de la-nălţime.

Lângă cetate îşi avea hambarul
Şi casă şi nevastă, slugărime...
Pe semeni judecându-i cu asprime
Puterilor îşi cunoştea hotarul.

Venise fără niciun dar pe lume
Dar jinduia un nume, un renume
Şi-atuncea, iată zdrenţele viclene.

Mânca vârtos bucate de tot soiul
Apoi pleca, rostogolind butoiul:
— Mă duc în târg să fac pe Diogene!

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Butoiul

Fiind expert în băutură,
Încerc să definesc butoiul:
E o mărime- ca măsură,
La care sper s-ajungă ţoiul.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Nicolae Bunduri
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.

definiţie clasică de Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran: amarul în implozie naţională.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie sa vrei nimic altceva decât nimicul care e în tine.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul, părăsind indiferenţa originară, şi-a luat Timpul ca pseudonim.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât m-aş lupta pe culmile disperării, nu vreau şi nu pot să renunţ şi să părăsesc iubirea, chiar dacă disperările şi tristeţile ar întuneca izvorul luminos al fiinţei mele, deplasat în cine ştie ce colţuri îndepărtate ale existenţei mele.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul şi butoiul cu vin

Te-nşeli crezând că dacă bei cu paharul mic,
N-o să goleşti butoiul, iubitul meu amic.
Tu asta ţine minte, când bei cu înfocare:
Paharul mic goleşte chiar şi butoiul mare.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (9 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În paradox, raţiunea se anulează pe ea însăşi; şi-a deschis graniţele şi nu mai poate opri năvala erorilor palpitante, a erorilor care zvâcnesc.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţiosul se resemnează cu anonimatul doar după ce şi-a epuizat toate rezervele de acreală.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte greu să accepţi să fii judecat de cineva care a suferit mai puţin ca tine.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poate singurul care a priceput dimensiunea shakespeare-ană a fiinţei tale, precum îmi place să cred că eşti singurul care ai pătruns incurabilul trecerii mele printre dobitoace. Îţi scriu din oraşul în care toate îndoelile sunt permise, şi care adaugă umbrelor mele un parfum de cangrenă. Sunt fericit că pot să stau aici singur, neînchipuit de singur, şi că sunt departe de Balcanii în care numai tu justifici apariţia soarelui. Cu vechea dragoste, a lui E. Cioran.

Emil Cioran în scrisoare către Petre Ţuţea (25 noiembrie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!