Brusc s-a văzut sclipirea orbitoare a unui fulger şi zgomotul unui tunet. Tom Tit Tot a scos un răcnet, şi-a răsucit coada de ciudă şi furie şi a zburat pe fereastră, cu ochii arzând ca nişte cărbuni aprinşi din vatră. Şi acesta a fost sfârşitul spiriduşului pentru că Joan nu l-a mai văzut niciodată de atunci încolo. Când regele a intrat, nu mai avea cu el caiere, dar s-a uitat la cele cinci scule terminate şi a condus-o pe Joan la parter să se ospăteze împreună în încăperea cea mai minunată a palatului.

finalul de la Tom Tit Tot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: Cine eşti?
Dumnezeu în chip de puşti drăguţ: Te cunosc înainte de-a te naşte, Joan.
Joan: Te mai întreb o dată.
Dumnezeu în chip de puşti drăguţ: Sunt Dumnezeu.
Joan: Ce?
Dumnezeu în chip de puşti drăguţ: Dumnezeu.
Joan: Să nu mai... vorbeşti cu mine de-acum încolo.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima cât doi cărbuni...

Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră
Aştept frumos să înfloreşti
În braţul meu, la poartă.

Zvâcnesc aievea căutări,
Petale lungi de dor,
Timpu-i tunelul ne-ncetat
Cu îngeri în amor.

Aştept la sânu-ţi să revin
Cu pale de parfum
Unde speranţele devin
Poteci de nea şi fum.

În cer o stea e în pripas,
Zideşte o scânteie,
În care visele îmi scald
În ochii tăi, femeie!

Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră,
Aştept şi-adorm în amintiri
Cu tine-n sân, la poartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke: Am rugat-o pe Grace să facă asta cu mine şi, la momentul acela, mi-a răspuns "Da". Oarecum. Dar...
Joan: Stai puţin, Grace Polk a fost de-acord?
Luke: Cam pe-acolo, da.
Joan: Vai de capul tău.
Luke: Dar nu ştiu dacă îşi aminteşte că am întrebat-o. Trebuie... Trebuie să o abordez iar, sau cum?
Joan: Ce o să poarte? Pentru că nu se fabrică rochii din oboseală.
Luke: Despre ce vorbim aici?
Joan: Ai rugat-o pe Grace să-ţi fie parteneră la bal.
Luke: Am rugat-o să-mi fie parteneră la târgul ştiinţific.
Joan: Uau. Ştiinţa chiar e ca sexul pentru tine.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan Brandwyn: Mi-aţi dat nota 8.
Katherine Watson: Am fost cumsecade.
Joan Brandwyn: Tema a fost să scriem despre Bruegel. Asta am şi făcut.
Katherine Watson: Nu, ceea ce ai făcut tu a fost să-l copiezi pe Strauss.
Joan Brandwyn: Am făcut referire la un expert.
Katherine Watson: Dacă voiam să ştiu ce păreri avea el, i-aş fi cumpărat cartea.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exact aşa s-a întâmplat cu Imperiul Roman. Nu avea toată lumea de acolo sifilis? Şi aţi văzut că după aia, imperiul a fost distrus de un vulcan.

perlă de Joan Collins
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu: Ar trebui să te porţi mai frumos cu mama ta.
Joan: Nu vrea ca eu să am o viaţă a mea.
Dumnezeu: Nu vrea să te vadă suferind. Ştie ce înseamnă să suferi.
Joan: Are legătură cu tablourile?
Dumnezeu: Cum crezi că-şi găsesc artiştii inspiraţia pentru aşa ceva?
Joan: Dintr-o stare?
Dumnezeu: Dacă ai o stare, te duci şi-ţi iei cartofi prăjiţi. Dar când eşti copleşit de durere, e nevoie de mult mai mult ca să o înduri.
Joan: Sigur a făcut-o înainte să-l nască pe Kevin....
Dumnezeu: Înainte chiar de a-l cunoaşe pe tatăl tău.
Joan: Ce-a păţit? (Dumnezeu nu răspunde.) De-aia e aşa de ciudată când îi spun de întâlniri? (Dumnezeu tot nu răspunde.) Cât de rău a fost?
Dumnezeu: Foarte rău. Şi nu arunc cuvântul ăsta aiurea.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan Brandwyn: Am să-ţi spun un secret. Am fost admisă mai devreme la Facultatea de Drept de la Yale.
Betty Warren: Unde? De ce? Tu nu îţi doreşti să devii avocat!
Joan Brandwyn: Poate că îmi doresc.
Betty Warren: Tu care nu îţi schimbai tipul de cremă fără să mă întrebi, acum ai aplicat la Drept?
Joan Brandwyn: Fără să clipesc. Noi nici nu credeam că voi reuşi.
Betty Warren: La cine te referi când spui "noi"?
Joan Brandwyn: La domnişoara Watson. Practic ea a completat formularul de înscriere în locul meu.
Betty Warren: Cred că glumeşti. Ce drept avea? Tu urmează să te căsătoreşti!
Joan Brandwyn: În primul rând, pe degetul meu nu se află niciun inel. În al doilea rând, pot să le fac pe amândouă. Chiar pot!
Betty Warren: Eşti atât de aproape de a obţine tot ce ţi-ai dorit vreodată. Şi atât de aproape să pierzi totul.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăştiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaş târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghiţind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Şaişpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi şi cu sudoare
Am văzut Viaţa ameninţată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare şi mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar şi-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această privelişte minunată.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: Sunt şapte facultăţi de Drept la o distanţă de 45 de minute de Philadelphia. Poţi să mergi la cursuri şi să pui cina pe masă la ora cinci.
Joan Brandwyn: E prea târziu.
Katherine Watson: Ba nu, unele din ele mai fac înscrieri în ultimul moment! Acum să ştii că m-am supărat. Când Tommy a venit la mine la bal şi mi-a spus că a fost acceptat la Universitatea Penn, m-am gândit "O, Doamne, soarta ei e pecetluită! A muncit atât de mult, cum poate să renunţe la tot?" Dar nu trebuie! Poţi să le faci foarte bine pe amândouă! E perfect!
Joan Brandwyn: Ne-am căsătorit! Am fugit în weekend. Se pare că era îngrozit de ideea unei ceremonii aşa că a fost o decizie luată din impuls. A fost foarte romantic. (Katherine este şocată.) A fost alegerea mea să nu merg la facultate. El m-ar fi susţinut.
Katherine Watson: Dar nu trebuie să alegi!
Joan Brandwyn: Ba da! Îmi doresc o familie, un cămin! Şi nu voi sacrifica asta.
Katherine Watson: Nu-ţi cere nimeni să sacrifici nimic din toate astea, Joan. Vreau doar să înţelegi că le poţi face pe amândouă.
Joan Brandwyn: Credeţi că mă voi trezi într-o bună zi şi voi regreta faptul că nu sunt avocat?
Katherine Watson: Da, mi-e teamă că da.
Joan Brandwyn: Nu la fel de mult cât aş regreta ideea de a nu avea o familie, de a nu fi acolo să-mi cresc copiii. Ştiu exact ceea ce fac, iar asta nu-mi ştirbeşte cu nimic inteligenţa. Cred că dumneavoastră vi se pare ceva îngrozitor.
Katherine Watson: Nu am spus asta.
Joan Brandwyn: Ba da. Mereu aţi spus-o. Staţi în faţa noastră la curs şi ne îndemnaţi să privim dincolo de imagine, dar dumneavoastră nu faceţi asta. Pentru dumneavoastră, o femeie casnică este o persoană care şi-a vândut sufletul pentru a avea o casă în stil colonial în centrul oraşului. Ea nu are profunzime, nici inteligenţă sau vreun interes. Dumneavoastră sunteţi cea care aţi spus că pot face tot ce-mi doresc. Asta este ceea ce îmi doresc.
Katherine Watson (o îmbrăţişează pe Joan): Felicitări. Să fii fericită.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăştiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaş târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghiţind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Şaişpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi şi cu sudoare
Am văzut Viaţa ameninţată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare şi mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar şi-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această privelişte minunată.

poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kevin: Îmi amintesc ce e normalitatea. Când eram normal, vroiam ca ei să-mi cumpere o maşină. Ştii ce mi-au răspuns? Mi-au zis "Nu." Mi-au zis "Fii bărbat. Angajează-te, cumpără-ţi singur o maşină." Ce s-a schimbat de-atunci şi pân-acum? Ei? Joan, ce s-a schimbat?
Joan: Ştii ce s-a schimbat.
Kevin: Da. Nimeni nu se mai aşteaptă să fiu bărbat. (Pleacă. Joan strigă după el.)
Joan: Ai încetat să mai încerci! Pierzi vremea degeaba şi fumezi în parc, ca un tâmpit.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vremii bal

Într-un stejar bătrân, uitat de lume,
Am fost ascunşi de bunul Dumnezeu,
Îmbrăţişaţi şi fără de cutume,
Eram doar noi iubite, tu şi eu.

Dar într-o zi când cerul în furie,
A sfârtecat c-un fulger bietul pom
Şi din tristeţea lui, o bucurie
El i-a făcut în taină unui om.

Cu ochiul de artist privi el pomul
Şi ascuntând, el şoapte auzea,
Eram noi doi care voiam ca omul,
Să ne salveze dacă o putea.

Cu drujba lui, cu dalta şi securea
A-ndepărtat încet strat după strat,
Şi-a reuşit să scoată din simţirea
Artistului, un cuplu-mbrăţişat.

Cu ochii vremii am văzut minunea
Ce ne era ascunsă în copac,
Am părăsit adâncul şi genunea
Şi-am devenit doi oameni care tac,

Dar care văd acum minunăţia
Ce-n lumea noastră e ceva banal
Şi nu vedem că-i însăşi bogăţia
Ce ne dată de al vremii bal!

poezie de Aurelia Oancă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet care a petrecut câţiva ani în Franţa

După ce-a văzut Parisul
Este mândru şi fălos.
"Ce-o fi scos din el Apusul
Când nimic n-a fost de scos?"

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: Nu vreau să conduc o maşină. De ce mă obligi?
Dumnezeu: Majoritatea tinerilor vor să conducă. De ce eziţi atât?
Joan: Le ştii pe toate. De ce nu-mi spui tu?
Dumnezeu: Poate mama ta are dreptate. Ţi-e teamă că te vei răni şi vei ajunge precum Kevin.
Joan: Mda, poate mama are dreptate.
Dumnezeu: Aiurea! Ai fost mereu un copil încăpăţânat şi curajos, nu foarte preocupat de propria siguranţă. Moştenire de la tatăl tău. Te temi că vei răni pe altcineva. Te temi că o singură clipă de neatenţie ar aduce după sine consecinţe. Consecinţe ca...
Joan: Ca în cazul lui Kevin? De-asta... De-asta nu vreau să conduc. Adică, nu e ăsta... nu e ăsta un motiv bun?
Dumnezeu: Să fii adult nu înseamnă doar să-ţi pui în pericol propria viaţă. Înseamnă să o rişti pe-a altora: cu maşina, în dragoste, în familie. Există mereu posibilitatea de a-i răni pe alţii. Asta e dificultatea atunci când eşti adult: să înfrunţi crudul adevăr că-i poţi răni pe ceilalţi chiar şi atunci când nu vrei să o faci.
Joan: Atunci e o greşeală în matrice, şi atunci cine e de vină?
Dumnezeu: Ţi-ar fi de ajutor dacă te gândeşti la univers ca la o cursă cu obstacole. Nu e o greşeală în matrice, e vorba de...
Joan: Obstacole?
Dumnezeu: S-a scurs timpul.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ştiut că sunt un copil nedorit când am văzut că primele mele jucării erau un prăjitor de pâine şi un radio.

citat din Joan Rivers
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: Poate nu mă pricep la lucrurile astea, dar... ne-am sărutat. Nu e ca şi cum aş fi sărutat multe fete. Poate doar una.
Joan Girardi: Mda.
Adam: Poate a însemnat ceva pentru mine.
Joan Girardi: Poate şi pentru mine a însemnat ceva.
Adam: Eu nu... nu ştiu cum să mă comport acum.
Joan Girardi (chicoteşte): Nici eu.
Adam: Poate e cum a spus tipul ăla de la campania antidroguri. Dragostea romantică e ca o boală mintală. Apare pur şi simplu. Ce să-i faci?
Joan Girardi: Poate că nu suntem încă pregătiţi.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul vieţii se poate asemui cu sfârşitul unui bal mascat, atunci când se scot măştile. Aşa se vede cum au fost aceia cu care cineva a intrat în contact în cursul vieţii sale.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea, Dorinţa de a muri, traducere de Constantin Pestreanu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ies niciodată afară până nu arăt precum Joan Crawford, starul de cinema. Dacă vrei s-o vezi fata de vizavi, mergi vizavi.

citat din Joan Crawford
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hic et nunc

Într-un timp, pe drumul Ierihonului, un om
Şi-a văzut moartea cu ochii, odată,
Iar tu, cel ce citeşti, acum, rezemat de un pom,
Încă te mai întrebi dacă ieri l-ai văzut, în colţul unui hotel,
dormind, pe o dală de piatră...
Nu striga după un ajutor, era doar cu visele sale,
Înfrigurat şi lipsit de puteri,
Într-o mare de lume, într-un oraş luminat, şi nu o vale,
Cu trecători grăbiţi, indiferenţi, sirene şi puzderie de maşini,
acompaniate de raideri
Ai crede că, pe acest drum al tău, el, în această lume, nu-i singur
Şi, poate, speri că altcineva îl va privi cu alţi ochi,
Dar ochii tăi, când văd primii luminosul azur,
Cărei bucurii i se-nchină?
Privilegiul acesta e pentru toţi, căci a fost creat inimii şi nu privirii,
Iar tu de-ai înţeles, nu trece, ca atunci, mai departe,
Opreşte-te, ascultă-ţi secundele firii
Şi înveleşte-i sufletul plin de dureri, dându-le la o parte!

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua fată: Şterge-o, Cap de Piuneză.
Luke: Tu trebuie să-mi spui domnul Cap de Piuneză.
Joan: Ştii ceva? Nu-mi pasă de Dax Hibbing sau de Lynnie Charmichael sau de activitatea mea sociabilă. Nu-mi pasă cine e gay ori ba. Nu pot să-mi petrec timpul făcându-mi griji cu chestiile astea. Am altele pe cap.
Prima fată: Ca de exemplu? Chimia şi şahul?
Joan: Da, astea două. Poate că tipii ăia sunt nişte tocilari, dar ei măcar ştiu pentru ce sunt aici.
Luke (după ce fetele pleacă): M-ai făcut tocilar.
Joan: Era o metaforă.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!