"D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a dus cu trăsură şi cu cai cu tot?" Şi aşa rămase boierul păcălit şi fără trăsură.

finalul de la Boierul şi Păcală de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri. Deodată vede o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac şi-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana şi vizitiul care mâna caii.

începutul de la Boierul şi Păcală de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN CAL BUIAC VOI PRINDE LA TRĂSURĂ(rubaiat)
Un cal buiac voi prinde la trăsură
Şi voi pleca în marea aventură,
Curajul însă pare că-mi lipseşte,
De nu mai sunt în stare de bravură.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om bătrîn, despuiat, expus gerului ăstor vremuri nenorocite, umblu haihui într-o trăsură pămîntească, cu cai nepămînteni.

Franz Kafka în Un medic de ţară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se plimbă fără să ştie în a răzbunării trăsură cei care alimentează gândurile cu ură.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a păcălit

Prins în fapt, un hoţ, săracul,
Zăpăcit îşi zise trist:
"Iată, că am dat de dracul"...
Dar era un poliţist!

epigramă de Ioan Frenţescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie în cimitir

Au coborât "plutoanele",
De-a valma, din trăsură
Şi mi-au luat coroanele...
Din gură.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucoşul, cum scăpă din mânile moşneagului, fugi de-acasă şi umbla pe drumuri, bezmetec. Şi cum mergea el pe-un drum, numai iată găseşte o punguţă cu doi bani. Şi cum o găseşte, o şi ia în clonţ şi se întoarnă cu dânsa înapoi către casa moşneagului. Pe drum se întâlneşte c-o trăsură c-un boier şi cu nişte cucoane.

Ion Creangă în Punguţa cu doi bani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea mea de geografie

Cartea mea de geografie
Are daruri ca-n poveste,
Ea mă duce fără veste,
Pe întreaga Românie.

Şi mă trece-n ţări, departe,
De la Nil la Eufrat,
Cu o pagină-mi împarte
Tot ce-n lume acolo-i dat.

Şi la Poluri îngheţate,
Şi-n cetăţi cu lume multă,
Mintea ea mereu ascultă
Lecţiile învăţate.

Într-un ceas cartea mă fură,
Pe cărări ca-n zece ani
Şi mă simt ca-ntr-o trăsură
Trasă de cai năzdrăvani.

poezie de Caterina Talaz
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel rondelului pe cale de dispariţie

Rostit, cândva, prin saloane
Rămase fără audienţă,
Contemporanele cucoane
Îl tratează cu indiferenţă.

Rămase fără audienţă
Lumea bună îi face şicane,
Rostit, cândva, prin saloane
Azi, transmodernismul e de preferinţă

Însă, rondelul rămâne în a sa credinţă.
Că va fi un nemuritor
Şi în slujba tuturor,
Rămase fără audienţă...

... Rostit cândva prin saloane.

rondel de Ion Văleanu-Vâlceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cai

Apocalipsa fără cai apare
Caci cineva a pomenit de ea
Este vremea din urmă
Sosită inopinat pe terra
Printre muritorii încă vii
Ce va survini asimetric
Şi se repetă aprioric
Sau intervine asimptomatic
Repică ascuţită la cele omeneşti
De la Cel de sus
Şi asta nu-i de bine
Căci omul încalcă reguli
Şi răsplăteşte cetele inumane
Cu fapte pe măsură
Aşa apare frecvent
Apocalipsa fără cai
Doar cu nave spaţiale
În speţă ozn-uri
Şi îngeri cu trâmbiţe.

poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima trăsură

Astăzi am pierdut din nou trăsura
Următoarea vine doar la anul
Şi m-au dat afară de la hanul
În care îmi ţineam harababura

Am renunţat pe rând la câte toate
M-au însoţit în viaţa asta scurtă
Un pachet de cărţi că pentru burtă
Zoresc braunian atâtea gloate

"- Ia-mă nene!", le fac semn la toţi
Demnitarii care au caleşti
De care dragul meu să te fereşti
De nu vrei să nimereşti sub roţi

Şi-aştept aşa de-o veşnicie poate
Un căţel chiar mi-a stropit pachetul
Că mi-a venit să-l prind de cap procletul
Să-mi plătească daunele toate

Dar nu-i el de vină ci sunt eu
Lumea asta care-mi e străină
Nu mai vrea s-ajungă la lumină
Şi s-a rupt complet de Dumnezeu!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

glumă

Gluma e o trăsură bună pentru adevăr.

definiţie clasică de Francis Bacon
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa e omul... Oricât de bun ar fi, tot are câte un păcat. Fie cât de mic, dar tot îl are.

Ioan Slavici în Moara cu noroc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că i-o dă ori nu i-o dă, despre asta nu mai putea să fie vorba: s-a făcut, neică, o nuntă împărătească de se vesteşte şi astăzi despre ea, şi şapte zile şi şapte nopţi împărăţia întreagă a tot mâncat, băut şi s-a veselit, a tot jucat şi jucat, de-a schimbat fiecare flăcău de dai-Doamne câte trei perechi de opinci!

Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă fără rost

Un voal. Tăceri. Priviri. Zâmbeşti. Trăsura
Şi caii în galopul lor nebun,
Ţi-aş cotropi făptura ca un hun,
Şi gura ta magnetică, ea, gura,

Iar buzele, ah, buzele, îmi spun
Că o să-mi dai tot sufletul de-a dura,
Ţi-oi venera la asfinţit curbura,
Cât zburzi si zburzi, cochetul meu taifun.

Dar când să te cuprind, te-ascunzi, dibace,
Sub orizontul putred ce-i al lui,
Un voal. Tăceri. Un zâmbet. Nu-mi dau pace,

Trăsură. Cai. Galopul ăsta şui,
Şi iarăşi mă retrag în carapace
Şi iarăşi pofta mi-o agăţ în cui...

sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurei, şi c-un feliu de meşteşug, prinde cucoşul şi luându-i punguţa din clonţ o dă boieriului. Boieriul o ia, fără păsare o pune în buzunar şi porneşte cu trăsura înainte. Cucoşul, supărat de asta, nu se lasă, ci se ia după trăsură, spuind neîncetat: "Cucurigu! boieri mari... Daţi punguţa cu doi bani!"

Ion Creangă în Punguţa cu doi bani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teorie

Eu sunt doar ceea ce se află în jurul meu.
Femeile înţeleg asta.

La o mie de iarzi de trăsură
Ea nu mai e ducesă.

Şi-atunci, acestea-s tablourile:

Un hol întunecat;
Un pat înalt înconjurat de perdele.

Acestea-s doar exemple.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre stele

De pe aripa-nflorit-a nopţii
Ne cad picuri de uimire
Până-n poarta scump-a sorţii
Cu ochi de neprihănire

Peşti de aer prin vitrină
Ca şi fulgii iată zboară
Şi privirea ta senină
O iau azi la subsioară

Ca-ntr-un basm fără măsură
Chiar şi mintea-ţi înfloreşte
Într-o falnică trăsură
Unde totul îţi prieşte

Şi în zborul tău spre stele
Ca năframa verde-n vânt
Îţi schimbi faţa ca şi ele
Te faci floare din cuvânt

Nu-i destinul tău pe jos
Ci el este în lumină
Fii o fică a Lui Hristos
De El să fii veşnic plină

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui ce s-a dus

S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.
Acolo nu mai sunt cutume,
Nici prieteni şi rivali.

Ca el poart-acelaşi nume,
Trei copii ai lui, legali.
S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.

S-a dus şi a lăsat renume
Urmaşilor săi loiali,
Binecrescuţi şi sociali,
Dar nu poate să-i îndrume,

Că s-a dus în altă lume.

rondel de Ioan Friciu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata e ca o trăsură cu două oişti — când înainte, când înapoi o poţi mâna.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!