Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri. Deodată vede o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac şi-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana şi vizitiul care mâna caii.

începutul de la Boierul şi Păcală de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a dus cu trăsură şi cu cai cu tot?" Şi aşa rămase boierul păcălit şi fără trăsură.

finalul de la Boierul şi Păcală de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN CAL BUIAC VOI PRINDE LA TRĂSURĂ(rubaiat)
Un cal buiac voi prinde la trăsură
Şi voi pleca în marea aventură,
Curajul însă pare că-mi lipseşte,
De nu mai sunt în stare de bravură.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate jucăriile erau drăgălaşe, dar cea mai drăgălaşă era o fetiţă care stătea în uşa castelului; era făcută şi ea din hârtie, însă avea haine frumoase şi pe umeri o panglică subţire şi albastră, chiar ca o broboadă. Pe broboadă, drept la mijloc, era o stea strălucitoare, cât faţa ei de mare. Fetiţa stătea cu braţele ridicate, fiindcă era dansatoare şi îşi ridicase şi un picior, dar aşa de sus încât departe soldatul de plumb nu vedea unde-i şi credea că fata are ca şi el numai un picior.

Hans Christian Andersen în Soldăţelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Liszt

A venit aseară cu-o trăsură –
L-a adus un înger mai de sus.
Nu voia să vină, dar, supus,
A bătut tot drumul o măsură

Şi trăsura lui era de ceară,
Dar venind jandarmii cu toptanul
Şi mandate pământeşti, să-i ceară
Acte şi să-i vadă gemanatanul,

A trecut ca duhul prin pereţi.
Nu-l simţiţi în suflet cum adie?
De aceea nici n-o să-l vedeţi
Domnul Liszt e numai ARMONIE!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata e ca o trăsură cu două oişti — când înainte, când înapoi o poţi mâna.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul

Nori lenevoşi, rostogolindu-se, rostogolindu-se –
Şi ploaia persistentă, ţârâind, ţârâind,
În toate cele Opt Direcţii* – acelaşi amurg.
Şesuri joase – un fluviu măreţ.

Am vin, am vin:
Nepăsător, beau lângă fereastra dinspre răsărit.
Mi-e dor – mă gândesc la vechii mei prieteni,
Dar nu se vede venind
Nicio trăsură, nicio barcă.

* Trimitere la roza vânturilor

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am auzit de unul Păcală, care păcăleşte oamenii, şi mă duc să-l găsesc, să mă păcălească şi pe mine.

Ioan Slavici în Boierul şi Păcală
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treisprezece feluri de a privi o mierlă

I

Printre treisprezece munţi înzăpeziţi,
Singurul lucru mişcător
Era ochiul mierlei.

II

Eram compus din trei minţi,
Ca un copac
În care sunt trei mierle.

III

Mierla se răsucea în vâltorea vânturilor toamnei.
Era o mică parte a pantomimei.

IV

Un om şi o femeie
Sunt una.
Un om şi o femeie şi o mierlă
Sunt una.

V

Nu ştiu ce să prefer,
Splendoarea inflexiunilor
Sau frumuseţea aluziilor,
Fluieratul mierlei
Sau momentul de după.

VI

Ţurţuri de gheaţă acopereau fereastra lungă
Cu geamuri barbare.
Umbra mierlei
Se proiecta peste ele, încoace şi încolo.
Tristeţea
Urmarea în penumbră
O cauză indescifrabilă.

VII

O, oameni delicaţi din Haddam,
Oare de ce vă imaginaţi pasări de aur?
Chiar nu vedeti cum mierla
Se plimbă printre picioarele
Femeilor din preajma voastră?

VIII

Cunosc accentele nobile
Şi lucidele, inevitabilele rime;
Dar mai stiu, de asemenea,
Că mierla este implicată
În tot ce ştiu.

IX

Când mierla a zburat şi nu se mai vede,
Ea a însemnat marginea
Unuia din multele cercuri.

X

La vederea mierlelor
Zburând prin lumina verde,
Până şi patroanele bordelurilor eufonice
Ar scoate exclamaţii ascuţite.

XI

El a călătorit prin Connecticut
Într-o trăsură de sticlă.
Odată l-a săgetat o spaimă,
Atunci a crezut pentru o clipă
Că umbrele echipajului său
Sunt nişte mierle.

XII

Râul se mişcă.
Mierla trebuie să fie în zbor.

XIII

A fost seară toată după amiaza.
Ningea
Şi avea să mai ningă.
Mierla stătea
Pe o creangă a cedrului.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste câteva minute vizitiul opri în faţa unei vilişoare drăguţe, de cărămidă roşie, cu streşinile joase, de la marginea drumului. La o oarecare distanţă, dincolo de o peluză de gazon, se afla o clădire lungă, cu acoperişul de ţiglă cenuşie. În toate celelalte direcţii se întindeau până la marginea zării curbele domoale ale bărăganului, căruia ferigile veştede îi dădeau culoarea bronzului; zarea era întreruptă doar de turlele din Tavistock şi de un grup de case, aflate departe, spre apus – grajdurile Capleton.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În piaţă, băieţii îşi prindeau uneori săniuţa de câte o căruţă şi se duceau aşa o bucată de drum. Era minunat. De data asta a trecut pe acolo şi o sanie mare, vopsită cu alb, şi în sanie şedea cineva înfăşurat într-o blană albă şi cu o căciuliţă albă pe cap. Sania a făcut de două ori înconjurul pieţei şi Karl, când a văzut că vine iar, şi-a prins repede săniuţa de ea şi a pornit în urma ei. Sania cea mare aluneca tot mai repede şi mai repede şi a cotit într-o uliţă alăturată. Vizitiul întorcea din când în când capul şi-i făcea semn prieteneşte lui Karl, parcă l-ar fi cunoscut, şi ori de câte ori băiatul voia să-şi desprindă săniuţa, cel care stătea în sanie făcea din cap şi Karl rămânea aşa cum era. Au ajuns la barieră şi au ieşit din oraş.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ce-a fost... a fost odată o văduvă care avea o fată, Lia, şi văduva era săracă de nu mai ştia cum să-şi înnoade zdrenţele, iar Lia, fata ei, se făcuse harnică de creşteau flori pe unde-i călca piciorul şi da muguri lemnul uscat când ea punea mâna pe el.

începutul de la Limir-Împărat de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Rău e gândul tău – îşi gândi Ileana – dar parte să ai de el!" îi dete apoi mâna, îl ridică pe trupină până la cracuri, îl lăsă apoi ca să cadă între cuţite, şi săbii, şi suliţe şi fel de fel de alte lucruri ce erau gătite spre pierzarea ei.

Ioan Slavici în Ileana cea şireată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

El ştia că nu are alifia putere decât frecată fiind cu mâna unei fete nevinovate.

Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boierul acela avea o pereche de case, mai de-o parte, în care se zice că locuia necuratul. Şi tocmai acolo porunci să culce şi pe Ivan! Ivan însă habar n-avea de asta. El, cum a intrat în odaia unde l-a dus omul boierului, şi-a pus armele în rânduială, s-a închinat după obicei şi apoi s-a tologit aşa, îmbrăcat cum era, pe un divan moale ca bumbacul, punându-şi turbinca cu cele două carboave sub căpătâi şi aşternându-se pe somn; căci de-abia îl ţineau picioarele de trudit ce era. Dar poate, bietul, să se odihnească? Căci cum a stins lumânarea, odată se trezeşte că-i smunceşte cineva perna de sub cap şi i-o aruncă cât colo! Ivan atunci, punând mâna pe sabie, se scoală repede, aprinde lumânarea şi începe a căuta prin casă, în toate părţile, dar nu găseşte pe nimene.

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: Pentru cine votezi, Păcală?
Păcală: Pentr-un primar: cinstit, gopodar şi inteligent!
Tândală: Era vorba doar de unul, nu de-atâţia, Păcală!
Păcală: Era.

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era, se vede, pe acolo, prin înălţimile nestrăbătute de ochiul omenesc, cineva care nu lăsa să cadă nici o poamă pe pământ, ci le culegea toate la timpul potrivit.

Ioan Slavici în Rodul tainic
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie în cimitir

Au coborât "plutoanele",
De-a valma, din trăsură
Şi mi-au luat coroanele...
Din gură.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai simt şi-acuma mâna ta pe piept

Mai simt şi acuma mâna ta pe piept
Ce căuta-nsetat fără-a găsi...
Ai să te-ntorci la mine într-o zi
Te văd venind şi de- asta te aştept...

Mi-ai luat iubirea... uicul meu drept
Dar ai s-o aduci odată înapoi
Căci printre plopii blestemaţi de ploi
Te văd venind şi de-asta te aştept

poezie de Ligya Diaconescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul Român

Stătea pe malul de demult
Ce acum nu se mai vede,
Stătea soldatul tremurând
Şi clătinand din ghete

Cu mâna dreaptă se încurca,
Scria pe haina înroşită,
Cu mâna stângă el vegha
Portretul drag, iubita.

Nu plânge scumpa mea,
Nu te-ntrista că-s dus
Priveste-ţi lumea ta
Iubeşte raza cea de sus.

Indiferent de forme si idei,
Dureri, distrugeri, coborâşuri,
Tu de mâna Domnului s-o iei
Pe calea veşnică de visuri.

Căci în locul ce pe atunci
Tu te năşteai ca biată stea,
Lumina neagră de pe stânci
Abea grăia cauza mea.

poezie de Gabriel Perianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luă hainele ce-i dete boierul şi se întoarse la stăpânul său. După ce îl îmbrăcă şi-l învăţă cum să se poarte la boierul, plecă cu dânsul. Ajungând, îi ieşi boierul înainte şi-l priimi cu toată cinstea. Când fură în casă, Mătăhuz împărat se tot uita pe dânsul. Oamenii casei începură să şopoiască şi să-şi dea coate, zicând: ori că este prea fudul acest Mătăhuz împărat, sau că este prost.

Petre Ispirescu în Cotoşman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!