Un chip de staniu

În lumea mea de andezit
Zâmbea un chip de staniu
Cu păr buclat şi aurit
Şi buze de uraniu.

Prin vene-mi alerga mercur
Lovind în piept rubinul ;
În ochi ardea doar fosfor pur
Şi-mi tulbura seninul

Sub care odihneam tăcut
Visarea-mi de aramă ;
Din diamante ţi-aş fi vrut
Săruturi fără teamă.

Din zâmbetu-ţi nelămurit
Cristale dau năvală ;
Iubirea-n piept m-a pironit
Parcă fierbeam în smoală.

Nu încetai să mă priveşti
Cu limpezi ametiste ;
În gând eu ticluiam poveşti
Cu uşi de fier deschise.

Ai mers un pas, iară eu doi
Strivind argintul ierbii,
Încă o clipă şi-am fost noi,
Mugeau de sticlă cerbii

Şi am născut un univers
Iubire infinită ;
Ne mângâiem în dulce vers
Pe-o foaie ruginită...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (30 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fereastră

Din fereastra ta ovală
Ce frumoasă îmi zâmbeşti!
Eşti lumină-n strai de gală
Când în suflet îmi priveşti,

Caldă rază de iubire,
Dezlegarea mea la dor;
Gândul meu deja ţi-e mire
Când din slavă te cobor.

Ai ieşit misterioasă
În răscrucea mea de drum
Care nu mai duce-acasă
Ci la soarta lui "acum".

În fereastra ta ovală
O crăiasă parcă eşti;
Amintiri îmi dau năvală
De prin cartea cu poveşti.

Hai, coboară şi te-aşează
La acest ospăţ regesc!
Din cer îngerii veghează
Pe cei care se iubesc.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip de zână

Nu-i niciunde a mă duce,
Dorul tău să nu m-apuce...
Pe-ntuneric sau lumină
Tu mi-apari în chip de zână.

Îţi spun "Stai şi nu te teme!",
Doar clipeşti ciudat din gene
Şi-ntinzi aripi de nălucă
Ce mereu te pun pe ducă.

Nu mă laşi pe multă vreme
Ca iar dorul să te cheme
Şi închipuind săruturi,
Din ochi lacrimile-mi scuturi.

Când răsari în fapt de seară
Purtând lumânări de ceară,
Îmi şopteşti cu voce joasă
"Nu pot să îţi fiu mireasă

Că un duh din altă lume,
Fără chip şi fără nume,
A jurat pedepse crunte
Celui ce-o să mă sărute

Şi de-o să-mi atingă mâna,
Va răpi din ceruri luna,
Iar soarele ce răsare
Îl va îneca în mare".

Inima-n coşciug tresare
Că nu sunt ca orişicare,
Să îţi dau să-mi dai iubire...
Mă voi duce morţii mire.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut!

Aş fi vrut să mă laşi
să-ţi dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aş fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aş fi vrut să călătoresc
cu ţine în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aş fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aş fi vrut să sărut cu
buze fierbinţi
seninul dintre noi,
să mă năucească
mireasma ierbii
de sub noi,
în care plonjau
aripile speranţei.
Doar că timpul
nu a ţinut cu noi
şi a rămas surd şi mut.
Aş fi vrut!...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În piept, amorul...

Fără tine-n ochii mei
Stinsă-i în visări lumina,
Ostenit de paşii grei
Mă sugrumă rădăcina.

Din izvoarele adânci
Seva nu se mai arată,
În istov, şezând pe brânci
Sorb o lacrimă şireată.

Strâns frumos într-un buchet,
Parfumat, se-nfoacă dorul ;
Numai vântul violet
Răcoreşte-n piept amorul.

Câmpul dogorit de maci
Lumea pare c-o apasă,
Cerul îndesat în saci
Fericire nu mai lasă...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de vise

Tu eşti ploaia mea de vise
Care curge infernal ;
Mă îmbie porţi deschise,
Cu sorbeturi în pocal.

Mă cufund adânc în tine
Fără să regret nimic ;
Doar mă podidesc suspine
Când din vise mă ridic...

Picuri grei mă-mpung în creştet
Cu speranţe şi idei
Cum că sufletului veşted
Să-i dai viaţă ai să vrei...

Dulce, visul meu noptatic
M-a cuprins de subţiori
Şi mă-nvăluind molatic,
Îmi dă tremur de fiori.

Tu eşti ploaia grea de vise
Ce mă-neacâ-ntr-un final ;
De pe piscuri neatinse
Chipul tău zâmbeşte pal...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 iulie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pas spre veşnicie

Cu tine-n viaţ-am mai făcut un pas
În drumul lung şi greu spre veşnicie.
Iute-am trecut spre cât ne-a rămas ;
De-am mai fi fost, ce bine-avea să fie!

Am fi urcat pe drumul spre lumini
Ca doi iubiţi ce s-au dorit o viaţă ;
În suflet ţi-am intrat prin ochi senini
Şi-n el era atâta dimineaţă!

Şi mai era-ntre toate un izvor ;
Cu drag, adesea îl numeai Iubire,
Iar cupei ce-o umpleai îi spuneai dor,
Dar mie îmi dădeai cu osebire.

Sorbit-am cristalina cu nesaţ,
Cu sete ce trecând, mai tare vine
Şi prins de-mpătimire, ca un laţ,
De-atunci, în vene am doar dor de tine.

Cu tine am făcut grăbitul pas
Purtându-ne de braţ prin rău şi bine.
Cu glasu-ţi tremurat, un "bun rămas"
Şoptitu-mi-ai cu chip să mă aline.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiperviziune

Prin câte hiperspaţii s-au născut,
În minte sau aiurea-n Univers,
Alături invizibili am fi mers,
Până ce şoapta cea dintâi ar fi tăcut.

Din câte stele în Ocean
Sclipirea-şi odihnesc,
Pe una numai, din alean,
Identic am ales.

Dar plini de colb stelar pe trup,
În păr cu radiaţii,
Pe Om noi l-am zidit din Lut,
Şi gheme de senzaţii.

Şi-n câte hiperpaţii s-au născut,
În minte sau aiurea-n Univers,
Alături împreună am trecut,
Cu glezna-nnobilată de un vers.

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Şi iarăşi e târziu şi te aştept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea fiinţă te adoară.

Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.

Îşi ninge mărul floarea liniştit
Pe creştetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aştept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.

Te-aştept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars fiinţa toată.

Te-aştept oftând uşor şi e târziu
Sub mărul înflorit a sărbătoare,
Ca Sfinxul împietrit, dar încă viu,
Să-mi dăruieşti iubire ce nu doare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde s-a-mpărţit

Unde s-a-mpărţit iubirea?
Care-i, oare, adevărul?
Mi-am tot alungit privirea
Să cuprind nemărginirea -
Mângâia pământul cerul.

Nici un semn de adunare,
Nici o urmă de săruturi...
N-am văzut, din întâmplare
Până-n depărtata zare
Decât zbor tăcut de fluturi.

De-mpărţeala cea nedreaptă
Cum, cu zâmbet să te bucuri?
Care minte înţeleaptă
Fericire mai aşteaptă?
Soare blând în ram cu muguri...

Mă striveşte-n umeri cerul,
Mii de gânduri mă destramă...
Care-i, oare, adevărul?
Ai muşcat, Adame, mărul -
Nu ţi-a fost o clipă teamă?

S-a-mpărţit la toţi iubire,
Nu e loc de vreo tăgadă ;
Poate-acum să mă mai mire
Că mi-e dorul pătimire?
Cântă cucul în livadă...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (2 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingaşă floare

Să mai fie-un fir de rouă
Pe gingaşa ta petală
Şi pe cer o lună nouă
Cu sclipirea ei regală
În a nopţii-mbrăţişare
Peste inima-mi rănită,
Ţi-aş putea culege, oare,
Mlădierea cea vrăjită?

Ţi-aş cânta cu versul dulce
Să îţi fie alinare,
Roua să ţi se usuce
Într-un răsărit de soare.
Ţi-aş turna la rădăcină
Doar iubirea mea curată
Să îţi fiu astfel pricină
De-a zâmbi nevinovată,
Floare cu petala fină
Şi cu doruri parfumată!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te-ntâlnesc

În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viaţa,
Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineaţa -
Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene,
Iar pace-n gândul c-o să vii, uşor mi se aşterne.

Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape
Să-ţi dau o inimă în dar, în piept de îţi încape ;
În visu-acesta mă strecor în nopţi dar şj în zile,
Deja îmi sângerează dor din tălpile umile.

Un zbucium fără fus orar şi fără de cuvinte...
Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ;
Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală
Şi gura-ţi e tributul meu şi ochii tăi de smoală.

Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee
Să-ţi fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie.
Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază,
O viaţă doar să îţi închin, iar tu o luminează

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-aştept

Azi nu mai cat prin amintiri
Când străluceşte luna ;
Prin păr, nu eşti să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.

Nu mă aşez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace şed în pat,
În piept nu mă mai doare.

Nu-mi mai trec nopţi neasfinţit
Când liniştea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Şi gânduri nu m-apasă.

Nu lăcrimez neînţeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin şes
Nu mai tânguie-a jale.

Eu nu te mai aştept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluţe mii
Ce n-au să mă-nfioare.

Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Şi nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna

Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.

De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-a trezit tristeţea-n zbucium,
Recele-i fior de nea
Îmi răscoală şi-mi străluce
Scânteieri de altcândva.

Paşi timizi se mai strecoară,
Cântărind cea clipă-a mea,
Ca nămeţii dau năvală
Să mă ducă, să mă ia!

Vârcolaci de gând m-apasă,
Chinga inimii durea,
În pornire nemiloasă
Eclipsa răsplătire vrea...

Am s-o las! O să dispară...
Păsul nu e cel mişel,
Aştepta-voi să apară
Noi speranţe-n sânul meu!

Năucit în căutare,
Nu vedeam, nu auzeam
Cum renaşte o clipă iară
Prin noianul ce-l aveam!

Azi, ridicolă privire
Mă domină lin, tăcut
De mă îndeamnă-n prevenire:
Nu mai căuta-n "demult..."

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simţi lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?

Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?

Cum voi mai păşi prin iarbă
Dimineţile cu rouă
Când voi ţine fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?

Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin şes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?

Cum să îmi mai ţesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a şade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?

Cum să port în sărbătoare
Mândra-n şaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?

Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...

Cum să îţi mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?

Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simţi lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?

Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?

Cum voi mai păşi prin iarbă
Dimineţile cu rouă
Când voi ţine fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?

Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin şes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?

Cum să îmi mai ţesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a şade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?

Cum să port în sărbătoare
Mândra-n şaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?

Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...

Cum să îţi mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?

Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avatar

Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei şi umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.

Ţi-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiaţă,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoaţă,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!

Pe degete ai vrut să-nvârţi pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiţă te-ai crezut şi-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă şi eu ţi-am fost noroi.

Te las pe la amiaz', mă graţiez de toate,
De buze-nşelătoare şi ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul gândului

Iară scriu şi-aud afară Întunericul de smoală Şi salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Şi-n sicriele de fier, Aşez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, şiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Şi rămân în ploi şi vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut încă printre flori,
Prin colţul ierbii care plânge,
Iar pe cărare se răsfrânge
Iubirea noastră prinsă-n nori.
Prin ploaia frunzelor ce mor,
Un dor nestins de tine creşte
Şi-n piept, subit, îmi înfloreşte
Un ţipăt tainic de cocor.

E prea târziu să uit ce simt
E prea târziu să-alung dorinţa
Şi-n ochi îmi scrie neputinţa
Un cod cifrat cu ce resimt.
Iubeşte-mă din nou un ceas,
Cum te iubesc eu în tăcere
Şi fă-mi din clipe giuvaiere,
Să simt iubirea-n orice pas.

Am alungat al nopţii cânt,
Iar toamna geme în apusuri
Şi ploaia-nalţă-n ambitusuri
Doar uragane prin cuvânt.
Primeşte-mă în braţe iar
Şi dăm balsamul dezmierdării,
O noapte-n braţele mirării,
Să-ţi simt iubirea ca pe-un dar.

Te caut încă pe cărări,
Prin ale toamnei lăicere,
Prin ale vântului unghere,
Dar între noi se ţes doar mări...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine, Doamne, stau...!

O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Şi bine, Doamne, stau şi eu
Că Rai e şi-n sufletul meu!

Mai chicoteşte câte-un sfânt
Când deodată-ncep să cânt
Şi pizmă-mi poartă-n barba lor
Toţi dracii care trist mă vor...

Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc şi eu
Şi pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
Că numai ea-i fără cusur.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ducă

Duce-m-aş la tine-n gând
să mi te iubesc cuminte
printre îngeri pe Pământ
să ne fim poeme sfinte.

Duce-m-aş la tine-n suflet
să mi te compun romanţă
printre şoaptele din plânset
să te am dulce speranţă.

Duce-m-aş la tine-n piept
să mi te iubesc c-un gând
când în noapte te aştept
să apari, tu, înger blând.

Duce-m-aş la tine-n vers
să mă caut printre muze
nu ştiam că-n Univers
eşti dulceaţa de pe buze.

Duce-m-aş şi m-aş tot duce
să nu ştiu că-ţi sunt poem
cum să pot? Iubire dulce?
când cu mine arzi în stern?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!