Apoi sfânta Miercuri a strigat o dată cu glas puternic, şi pe loc s-au adunat toate jivinele din împărăţia ei; şi, întrebându-le despre Mănăstirea-de-Tămâie, au răspuns toate deodată că nici n-au auzit măcar pomenindu-se de numele ei. Sfânta Miercuri, auzind aceste, s-a arătat cu mare părere de rău, dar, neavând nici o putere, a dat drumeţei un corn de prescură şi un păhăruţ de vin, ca să-i fie pentru hrană la drum; şi i-a mai dat încă o furcă de aur, care torcea singură, şi i-a zis cu binişorul: "Păstreaz-o, că ţi-a prinde bine la nevoie". Apoi a îndreptat-o la soră-sa cea mai mare, la sfânta Vineri.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi drumeaţa, pornind, a mers iar un an de zile tot prin locuri sălbatice şi necunoscute, până ce cu mare greu ajunse la sfânta Vineri. Şi aici i s-a întâmplat ca şi la sfânta Miercuri: numai că sfânta Vineri i-a mai dat şi ea un corn de prescură, un păhăruţ de vin şi o vârtelniţă de aur care depăna singură; şi a îndreptat-o şi ea cu multă bunătate şi blândeţe la soră-sa cea mai mare, la sfânta Duminică. Şi de aici drumeaţa, pornind chiar în acea zi, a mers iarăşi un an de zile prin nişte pustietăţi şi mai grozave decât cele de până aici. Şi fiind însărcinată pe al treilea an, cu mare greutate a putut să ajungă şi până la sfânta Duminică. Şi sfânta Duminică a primit-o cu aceeaşi rânduială şi tot aşa de bine ca şi surorile sale. Şi făcându-i-se milă de această nenorocită şi zdruncinată fiinţă, a strigat şi sfânta Duminică o dată, cât a putut, şi îndată s-au adunat toate vietăţile: cele din ape, cele de pe uscat şi cele zburătoare. Şi atunci ea le-a întrebat cu tot dinadinsul dacă ştie vreuna din ele în care parte a lumii se află Mănăstirea-de-Tămâie. Şi toate au răspuns, ca dintr-o singură gură, că nu li s-a întâmplat să audă măcar vorbindu-se vreodată depre aceasta

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi sfânta Duminică a dat şi ea drumeţei un corn de prescură şi un păhăruţ de vin, ca să-i fie pentru hrană până la Mănăstirea-de-Tămâie; şi i-a mai dat o tipsie mare de aur şi o cloşcă tot de aur, bătută cu pietre scumpe, şi cu puii tot de aur, ca să-i prindă bine la nevoie; şi apoi a dat-o pe seama ciocârlanului, care îndată a şi pornit, şovâlcâind. Şi când ciocârlanul pe jos, când drumeaţa pe sus, când ea pe jos, când el pe sus. Şi când biata drumeaţă nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci îndată ciocârlanul o lua pe aripioarele sale şi o ducea. Şi tot aşa mergând ei încă un an de zile, cu mare greutate şi zdruncen, au trecut peste nenumărate ţări şi mări, şi prin codri şi pustietăţi aşa de îngrozitoare, în care fojgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermecători, vidre câte cu douăzeci şi patru de capete şi altă mulţime nenumărată de gângănii şi jigănii înspăimântătoare, care stăteau cu gurile căscate, numai şi numai să-i înghită; despre a cărora lăcomie, viclenie şi răutate nu-i cu putinţă să povestească limba omenească.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vineri sunt îndrăgostit

Nu ştiu de ce luni e gri,
Marţi şi miercuri sunt uni,
Joi e o albastră zi,
Dar vineri sunt îndrăgostit.

Luni e-o zi de stat în pat,
Marţi şi miercuri încă zac,
Joi iau totul de la cap,
Dar vineri pot să iubesc.

Sâmbătă-i departe,
Duminică nu am timp pentru toate,
Dar vineri e stare de necesitate,
Pentru că pot să iubesc.

Luni - zi neagră, ce să fac?
Marţi sau miercuri am infarct,
Joi încep iar de la "start",
Dar vineri pot să iubesc.

Lunea am dureri de cap,
Marţi, miercuri, încă mai zac,
Joi-mi pun pistolul la cap,
Dar vineri pot să iubesc.

Sâmbătă-i departe,
duminică - aparte,
Dar vineri e stare de necesitate,
Am şi eu voie, ca ceilalţi, să iubesc.

Pus la patru ace, n-am chef de-a mai zace,
Mă plimb prin oraş tip-top îmbrăcat.
Vă surprind plăcut, vă sperii un pic,
Vă fac să zâmbiţi pentru că sunt cam trăznit.
Ascult cu căşti, la radio,
Şi dansez pe stradă sau la metrou.
Nu mănânc zile-ntregi, dar îmi colorez ochii
Şi mă vezi mâncând pe la miezul nopţii,
Dar asta nu-i totul,
Sunt viul şi mortul,
Dar vineri am dreptul de a iubi şi eu ca ceilalţi.

Luni e-albastră cu zerouri,
Marţi şi miercuri au carouri,
Joi, să mă scol, n-am imbolduri,
Dar vineri, sunt îndrăgostit.

Luni e-ntr-adevăr o zi,
Marţi, miercuri, am distonii,
Joi, mai zac pentru o zi,
Pentru vineri, când pot iubi.

cântec interpretat de The Cure, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mergând ea tot înainte, a ajuns apoi şi ea la Sfânta Duminică; dar şi aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie şi prosteşte. În loc să facă bucatele bune şi potrivite şi să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moşneagului de bine, ea i-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni de usturime şi de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse şi sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... şi când a venit Sfânta Duminică de la biserică, şi-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă şi îngăduitoare, n-a vrut să-şi puie mintea c-o sturlubatică şi c-o leneşă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-şi aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, şi să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit şi şi-a ales lada cea mai nouă şi mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult şi ce-i mai bun şi mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-şi ia ziua bună şi binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci porneşte ca de la o casă pustie şi se tot duce înainte; şi mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă şi să-i ieie lada.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea obişnuinţei

S-au iubit cât erau tineri
Luni, marţi, miercuri, joi şi vineri;
Azi măcar nici n-o mai bate...
Cică din... comoditate!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf mie însumi

Eu sunt deja un putregai
S-o ştie şi bătrâni şi tineri!
Nu-s nici în iad şi nici în rai,
Ci-n cimitirul "Sfânta Vineri"!

epitaf epigramatic de Aurel Son din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta şpagă

Ajunsă sport naţional,
Prea sfânta şpagă te îngroapă,
Că de nu ieşi la interval,
Cei ce n-au raţie... te sapă.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta coasă

Pe când se lasă seara
pe atunci mă fată
Luna
ba mai iarnă
ba mai vară
ba de toate
ba tot-una.
şi pe când se lasă seară
ieşi din ochiul de copac
ne culegem împreună
eu pe tine
tu pe mine
amândoi un braţ de mac.
Şi te-aş vrea ntr-o pădure
şi m-ai vrea trimis acasă
să mă fure
să te fure
Sfânta iarbă
Sfânta coasă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie

În vis se-abate mama pe la mine
să vadă ce/cum o mai duc
da mamă, am de toate,-s bine
nu, nu trăiesc ca un haiduc
pe pat, nu, nu mai ţin cărţi vraf
curând am şters icoanele de praf
nu, nu s-au rupt, fiindcă sunt sub geam
pe Sfânta Filofteia, da, o am
da, mă închin atuncea când le şterg
nu, la biserică nu prea mai merg
de toate am, nu-mi trebuie nici bani...

doar tu nu eşti, de-atâţi şi-atâţia ani

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estivală

O babă, încă mai dihai
Decât sfrijita Sfânta Vineri,
Se simte bine la 2 Mai,
Cu precizarea: 2 mai tineri...

epigramă de Radu Ionescu-Danubiu
Adăugat de Radu Ionescu-Danubiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purcelul umbla muşluind prin casă după mâncare şi nici grijă n-avea despre încurcala ce făcuse. Moşnegii s-au ciondănit cât s-au mai ciondănit şi, cât erau ei de îngrijiţi, despre ziuă au adormit. Iară purcelul atunci s-a suit binişor pe laiţă, a spart o fereastră de bărdăhan şi, suflând o dată din nări, s-au făcut că două suluri de foc, de la bordeiul moşneagului, care acum nu mai era bordei, şi până la palatul împăratului. Şi podul, cu toate cele poruncite, era acum gata. Iară bordeiul moşneagului se prefăcuse într-un palat mult mai strălucitor decât al împăratului! Şi, deodată, baba şi moşneagul se trezesc îmbrăcaţi în porfiră împărătească, şi toate bunătăţile de pe lume erau acum în palaturile lor. Iară purcelul zburda şi se tologea numai pe covoare, în toate părţile. Tot în acea vreme, şi la împărăţie straşnică zvoană s-a făcut, şi însuşi împăratul cu sfetnicii săi, văzând această mare minune, grozav s-au speriat, şi temându-se împăratul să nu i se întâmple ceva de rău, a făcut sfat şi a găsit cu cale să dea fata după feciorul moşneagului şi de îndată a şi trimis-o. Căci şi împăratul, cât era de împărat, le dăduse acum toate pe una, şi nici măcar aceea nu era bună: frica!

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singularităţii
chiar dacă în inima ta
nu mirosea nimic la plural
nici n-ai avut timp să observi
că privirea ţi-a rămas deschisă
spre nebunia mea cosmică
ai fugit desculţă
golită de toate adevărurile
doar să mai bem o cafea
înainte să se fluiere începutul apocalipsei
eşti singura femeie
care m-a iubit
din singurătate în singurătate
aşteptându-mă infinit
mă laşi azi
când toate cometele
s-au adunat în ochii tăi
să mă închid în tine
pentru totdeauna?

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai am tentaţia de a întoarce ceasul

de altfel e tot ce pot face pentru viitorul apropiat
îl setez apoi la ştirile despre divorţuri celebre
şi copii ucişi pe trecerile de pietoni
oricum azi nici clepsidrele nu se mai întorc
în deşertul dintre două picături de siliciu
şi o baterie solară

ce aiurea sună acum timpul
nici nu clipesc în încercarea de a-i surprinde
trecerea
apoi mă dărui clipei ca un fin cunoscător
al concertului fără tic
şi fără tac
deşi îmi întorc viaţa ca pe un ceas cu 17 rubine
fără să mă întreb de ce nu mai e nevoie de remontor
aşez în balansoarul destinat secundelor
toate ştirile despre nemurire
apoi cu telecomanda uzată de atâtea reluări
şterg toate amintirile

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joi

Şi dacă miercuri te-am iubit cu foc
Ce-înseamna asta pentru tine?
Eu astăzi, joi, nu te iubesc deloc –
Atâta doar iubirea-mi ţine.

De ce te plângi de ceea ce-ai avut
Eu nu te înţeleg – nu-i bine –
Miercuri te-am iubit, dar miercuri a trecut,
Ce-înseamnă asta pentru mine?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sfânta Paraschiva

Eu pe sfânta o respect
Şi mă rog la ea într-una;
Dar spre raclă nu mă-ndrept
Să nu ne confunde vr'una.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Scriptură: Sfânta Scriitură.

aforism de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lazy

I'm the mother fuckin' lazy
So what
Do you judge me?

Luni îmi spui că nu mai poţi să suporţi
Şi până miercuri te vor crede toţi
Până joi îţi faci bagajele iar
Vineri te găseşte într-un bar
Sâmbătă spui din nou
De-astăzi nu mai sunt un bou
Dar mâine te odihneşti
E duminică şi nu te trezeşti

Lenea te ţine-o săptămână
Te poate ţine şi o lună
Lenea e-o mare încrezută
Nu scapi de ea nici la o sută

Luni îmi spui din nou că nu ai noroc
Dar până miercuri nu te mişti din loc
Joi amiaza te găseşte în pat
Vineri iar te ia durerea de cap
Sâmbătă eşti pregătit
Simţi că timpul a venit
Dar nu vrei să mai încerci
E duminică şi vrei să petreci

Lenea te ţine-o săptămână
Te poate ţine şi o lună
Lenea e-o mare încrezută
Nu scapi de ea nici la o sută

So what, I'm the fuckin' lazy

Sâmbătă spui din nou
De-astăzi nu mai sunt un bou
Dar mâine te odihneşti
E duminică şi nu te trezeşti

So what, I'm the fuckin' lazy

Lenea te ţine-o săptămână
Te poate ţine şi o lună
Lenea e-o mare încrezută
Nu scapi de ea nici la o sută

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La croitor

la 9 fix am programare la croitorul
de inimi
pe coridorul îngust musteşte a trăiri umane
în faţa uşii de plută sunt eu cu mine
la fără un minut croitorul iese, priveşte peste mine şi cu un aer absent îmi strigă numele
la şi un minut îmi spune

cazul tău
iremediabil
irecuperabil
mama ta n-a ştiut să negocieze
a păşit o singură dată în rai pentru tine
şi pentru inima ta n-a găsit decât căptuşeala asta bordo cu motive lacrimale îmbibată ca la sfânta împărtăşanie în Lacrima-Christi
da, te strânge căptuşeala
a intrat la apa lacrimilor
inima ta e anormal de mare, iar căptuşelii n-am de unde-i da drumul
şi nici aţă la culoare nu mai am

auzi!
bordo
motive lacrimale
inimă anormal de mare

de unde-ai apărut?... că ştiu încotro te îndrepţi

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ateism

Un Dracula-n suflet duce
Demnitarul pân' la groapă,
Că nu-şi face sfânta cruce...
Ci ne trage sfânta ţeapă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzind gloatele de venirea lui Făt-Frumos veneau droaie să se scrie la oaste. Se sculară, deci, cu mic cu mare, şi făcu oaste ca frunza şi ca iarba. Făt-Frumos le tocmi şi le învăţă cum să meargă la război. Şi-l ascultau gloatele, că-l iubeau nevoie mare. D-apoi boierii? Nu se lăsau nici ei mai prejos. Vezi că şi el era drept, îndurător şi viteaz. Pornind la război cu o silă aşa de mare şi de grozavă sparse împărăţia vecinului lor cutezător. Prinse în război şi pe acel împărat vrăjmaş, împreună cu fiul său, şi îi aduse de-i tăiară dinaintea împărătesei. Apoi întinzând coprinsul său şi asupra acelei împărăţii şi mai puind la cale toate cum să ajungă supuşii săi să fie fericiţi, se puse pe trai, şi trăiră veac de om nesupăraţi de nimeni.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!