A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Şi mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiaşul ei. Şi unchiaşul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg, iar baba sta singură cuc, că toată ziulica i-ar fi ţiuit tăcerea în fundul urechilor dacă n-ar fi strănunat şi n-ar fi tuşit câteodată. Ba uneori, ca să-şi mai ţie de urât, tot ea vorbea şi tot ea răspundea. Şi râdea ea de ea, ca şi cum ar fi râs ea de altcineva, înşirând ochiurile pe cârlige.

Barbu Ştefănescu Delavrancea în Neghiniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un om bătrân care avea o fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Moşneagul (unchiaşul) se căsători de a doua oară cu o babă, care avea şi ea o fată mare. Baba, însă, punea pe fata unchiaşului la toate greutăţile casei; iar fata ei se clocise de şedere. Biata fata unchiaşului torcea, ţesea, făcea pâine, mătura şi scutura fără să zică nici pis! dară baba punea parte fetei sale, şi pâra la unchiaş pe fiica lui şi o tot ocăra. Nu era ziuliţă lăsată de Dumnezeu să nu se certe cu el, ca să-şi gonească copila de acasă.

Petre Ispirescu în Fata moşului cea cuminte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ziseră şi făcură. Se gătiră de drum, îşi luară fiecare desăguţa d-a umeri, în care baba puse pe fund basmaua bărbatului ei, iară unchiaşul ştergarul cel vărgăţel al neveste-sei, şi apucară unul spre răsărit, iară altul spre apus. Nouă zile şi nouă nopţi se duseră, se duseră, şi iară se duseră. Întrebară şi pe bun şi pe rău, pe mare şi pe mic ce ar face ei ca să poată avea un copil. Ceea ce le spuseră să facă ei răspunseră că au tot făcut, dară în deşert. Ei căutau să le spuie cineva altceva, ce nu ştiau ei, dară nu-şi găsiră omul. A zecea zi sculându-se unchiaşul, ieşi afară să se spele, ca să pornească la drum mai departe. Când luă ştergarul să se şteargă pe ochi, ce să vază? Trei picături de sânge pe dânsul. El îşi zise: "Trebuie să mă întorc acasă, căci Dumnezeu ştie ce va fi păţit baba mea." Întinse unchiaşul la drum. Nu mai căuta nici de mâncare, nici de odihnă, şi se întoarse acasă cum plecase.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolarea iscă suspiciuni în plus

Pe declaraţia ce-o am în mână
Am scris: Mă duc la mama, că-i bătrână -
Să-şi facă baie singură e-un chin;
Dar soaţa, iar, de sună,... nu mai vin!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-a strigat: "Curvă bătrână!" Şi ea a răspuns: "Bătrână e maică-ta"...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă, şi aceasta se sparge; baba, care simţise de unde venise piatra îşi auncă ochii la fereastra împăratului şi vede pe fiul de împărat făcând haz...

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruna bătrână face ţuica tare

Sănătate şi virtute,
Hai noroc şi du-te iute
Să aduci una bătrână
Cu parfum discret... de prună.

epigramă de George Mahalu
Adăugat de George Mahalu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acordurile " Căderea micuţei gâşte sălbatice"

Odată ca niciodată am fost
Frumoasă şi seducătoare,
Făcând valuri
În dormitorul nostru cu parfum de orhidee.
Noi doi ne împleteam
După ţesătura impregnată de parfumuri
A perdelelor de la patul nostru. Tremuram,
Strânsă de braţele tale. Mă păstrai
În inima ta oriunde mergeai. Deodată
Un glonţ a curmat zborul
Raţei Mandarin. Muzica
Ţiterei de jad a fost uitată.
Păsările pheonix au fost despărţite.

Sunt singură în această cameră
Plină de miresmele primăverii, iar tu nu eşti aici,
Tu dormi alături de altcineva,
Două fiinţe fericite ca doi peştişori în apă.

Acea nesuferită curvuliţă
Şi trucurile ei mici!
Ea n-ar trebui să uite –
O bătrână vrăjitoare mai poate, încă,
Duce o luptă foarte înverşunată!

poezie de Huang O, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Căpitan, care ironiza pe magistraţii ce se întorceau de la o înmormântare oficială. El, de altfel, se bucura de o reputaţie aquatică câştigată... la vechime.

După o bătrână ce-a murit
Am fost la cimitir, cernit;
Şi Nicu'n veci palavragiu
Mi-a spus că sunt "pomanagiu".

Pe dânsul însă paşii'l poartă
De şeapte ori pe săptămână
Ca pe noi azi la o bătrână,
- Bătrână vie, dar nu moartă!

poligramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncul

eşti doar cu două luni
fără faţă credibilă
mai bătrână decât sirena fată bătrână (?!) ar
trebui să
te încurajez: în fântână
nu se aruncă oricine şi nu se
estimează adâncul în funcţie de
bietele animale
ultra-marine
în cumpănă
XXL

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cobori în tine însuţi, să simţi în tine o tăcere bătrână ca existenţa, mai bătrână chiar.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un moş şi o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare şi mălai, n-aveau legumă. Trăiau şi ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii, trenţăroşi şi nespălaţi, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai isteţ decât cei doi mai mari, dară era olog de amândouă picioarele. El se numea Ţugulea. Ei se învecinau cu Zmeoaica pământului. Această zmeoaică era aşa de rea, încât nimeni din vecinii ei n-avea pace de dânsa. Ea le călca moşiile şi le făcea fel de fel de neajunsuri. La naşterea lui Ţugulea, când a venit ursitoarele, s-a întâmplat să fie p-acolo şi Zmeoaica pământului. Ea auzise cum îl ursise şi, de pizmă, mai în urmă, îi luă vinele şi d-aia era el olog. Din acestă pricină, şi fiind şi săraci, unchiaşul cu mătuşa şi copiii lor ajunseră de râsul tuturor megiaşilor din sat. De bietul Ţugulea însă râdea şi chiar fraţii lui.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Fată bătrână"

O mişto domnişorică,
Ce era mereu curtată,
A rămas nemăritată,
Tot spunând că e... prea mică.

epigramă de George Budoi (februarie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie: Ce caută vrăjitoarea aia bătrână aici?
Alan: Vrăjitoare bătrână? E o femeie încântătoare!
Charlie: Sigur că e încântătare. Toate sunt. Aşa te ademenesc în casa lor de bomboane şi turtă dulce.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpe bătrână

Mă tulbură ceva nebănuit
Sufletul meu scoate ciocul din pene
Şi sâsâie ameninţător
Nu ştiu dacă ai văzut vreodată
Cum dorm gâştele
Nu te poţi apropia
Te simt de la distanţă
Nu cumva dai târcoale sufletului meu
Crezând că doarme
Vulpe bătrână
Dragostea mea?!

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba bătrână nu se teme de pâinea moale.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e baba de bătrână, tot doreşte voie bună.

proverbe româneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba bătrână are şapte vineri pe săptămână.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om...

Iubirea este nu numai un adevăr, este în acelaşi timp şi identitatea omului care îl defineşte ca om şi-l face unic în lucrarea divină. Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om, acestuia nu i-ar fi fost încredinţată iubirea.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Universul Iubirii (25 decembrie 2005)
Adăugat de Elena Vlaici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria stomatologiei geriatrice

Trecutul îndepărtat:
Nu-i frumoasă, da-i bătrână
Baba cu dinţii de lână

Trecutul apropiat:
Uneori e greu să-ţi vezi părinţii
Că-n pahare le clănţăne dinţii

Prezentul:
Azi cu toţii-şi fac implant
Să-şi ia şi dinţii în neant

poezie satirică de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta îi trebui unchiaşului să auză, ca să-i dea un cuţit ascuţit prin inimă. El, vezi, nu se împăca cu ceea ce zisese ursitoarea d-a doua. O grije mare îl coprinse şi, de pe acum chiar, începu a plănui cum să facă să-şi scape copilaşul de un asemenea rău. Până una, alta, copilul creştea, asculta pe părinţi şi cartea cu care se născuse din mâini n-o lăsa. Cetea, cetea mereu pe dânsa şi învăţa, de se mira toată lumea de silinţa şi învăţătura dânsului. Când se făcu ca de nouă ani, ştia câte în lună şi în soare. El însuşi ajunsese să fie o carte, şi toţi megiaşii veneau la dânsul şi-l întrebau despre păsurile lor. Unchiaşul se bucura, nu se bucura de fiul său, dară baba ştiu că nu mai putea de bucurie, văzându-l şi frumos, şi cu atâta procopseală într-însul. Unchiaşul, vezi, era cu cuiul la inimă; ştia el ce ştia, dară la nimeni nu spunea. Băiatul de ce creştea, d-aia se făcea mai frumos şi mai învăţat. Tot satul îl cinstea şi îl asculta ca pe cine ştie cine; iară unchiaşul, de ce trecea timpul, d-aia se întrista.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!