Doamna Mia Vasilian, soţia cunoscutului avocat din târgul nostru, observase privirea cucoanei Emilia şi zâmbi. I se părea foarte ciudat, cum o mamă aşa de înaltă şi de groasă poate să aibă o fată aşa de uscată şi subţire - ca o aţă... Las'că amândouă sunt urâte şi fără gust îmbrăcate. Şi au nişte pălării... Cum pot nişte femei de condiţie să poarte asemenea pălării?

Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Mia Vasilian dă noilor sale cunoştinţe informaţii despre persoana sa c-un aer de tinereţe naivă. Acum douăzeci şi trei de ani, când a adus-o barza în casa părinţilor domniei sale, i s-a pus numele Maria, închipuiţi-vă! Cele două soţii de funcţionari, proaspăt transferaţi în târgul nostru de guvernul conservator, o ascultau cu interes, făcând însă în sine rezerve personale asupra anilor. Numele li se părea convenabil. Un nume destul de frumos, nu-i aşa? Cum a început însă a îngâna cele dintâi cuvinte, dumneaei şi l-a schimbat singură. C-o voce muzicală, ţuguindu-şi buzişoarele, răspundea totdeauna: Pe mine mă cheamă Mia! Şi Mia i-a rămas numele. Cineva făcea, atunci, observaţia că asta dovedeşte la copilă "simţul muzicii".

Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În condiţiile de odinioară, căsătoria cu Vasilian ar fi apărut ca o mezalianţă, căci domnia sa e născută Papazoglu. Având însă în vedere atâtea şi atâtea lucruri, speculaţii nefericite, inimiciţii politice, a trebuit să se resemneze. Totuşi, nu se poate spune, nu-i aşa? că Vasilian nu-i de familie bună. E dintr-o foarte bună familie, dimpotrivă, boieri moldoveni, însă oricine va recunoaşte că Papazoglu e altceva, e un nume celebru. În sfârşit, principalul e că se simte bine şi e fericită. Şi Jorj îi satisface toate capriciile... Altfel nici nu se poate. El e cu cincisprezece ani mai mare ca ea şi a mai fost însurat o dată. I-a rămas şi un copil, o fetiţă care - cum să spun? - care e un fel de ghimpe între ei... un copil, vai! destul de rău crescut. Asta aduce puţină umbră vieţii lor, nu-i aşa? Căci Vasilian a luat-o din dragoste. Văzând împotrivirea ei de la început, bietul Jorj căzuse bolnav. A trebuit să cedeze; şi la nuntă avea o toaletă aşa de frumoasă, aşa de elegantă, încât o invidiau toate prietenele.

Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka (uitându-se în vitrină la pălării pentru femei): Cum e posibil ca o civilizaţie să permită femeilor să-şi pună aşa ceva pe cap? Nu ne-a mai rămas mult, tovarăşi.

replică din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Purkpile

A fugit şi a fost bun dus pentru un an.
Când s-a întors acasă mi-a spus o poveste ridicolă,
Cum că fost răpit de piraţi pe lacul Michigan
Şi ţinut in lanţuri, aşa că nu a putut să-mi scrie.
M-am prefăcut că-l cred, deşi ştiam foarte bine
Ce făcea pentru că se a se întâlnea, din când in când,
Cu croitoreasa de pălării, doamna Williams,
Când aceasta mergea în oraş după cumpărături.
Dar o făgăduială este o făgăduială
Şi o căsătorie este o căsătorie,
Şi din respect pentru propriul caracter
Am refuzat să mă las atrasă în divorţ
De schemele unui soţ care se plictisise de fapt
De datoria lui şi de jurământul marital.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cucoana Aglaie, soţia vechilului, veneau neveste cu ouă şi cu găini slabe. Dumneaei avea un râs ciudat şi o căutătură ascuţită: — Da' ce-am să fac eu cu găinile, femeilor? — Dă-ne ce ni-i da, noi n-avem cu ce le hrăni! Cucoana Aglaie prindea a vorbi multe: întreba de una, de alta, despre cucoana preuteasă, despre cucoana învăţătorului, apoi rostea cu foarte mare mirare: — De ce-a fi bătând aşa vântul? — S-o spânzurat careva... ziceau femeile cu sfială şi, c-un zâmbet trist, aşteptau rostul cucoanei Aglaie asupra soartei cobăilor lor.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, foarte multe femei au psihologia unei prostituate latente: să găsească un bărbat bogat care să le hrănească. Iar pentru asta, ele plănuiesc să aibă grijă de gospodărie şi să fie gata în orice moment pentru sex. Lucrurile trebuie numite aşa cum sunt: asta este prostituţie. Însă acum sunt foarte mulţi bărbaţi care pot fi numiţi profitori latenţi, care caută femei bogate, însă ei nu doresc să se dezvolte.

Mihail Litvak în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţul:
 Iar eşti nemulţumită! Ai două pălării la acest pardesiu.

Soţia: Greşeşti! Nu am decât un pardesiu la aceste două pălării!

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abby: Ce s-a întâmplat cu noi? Suntem toţi nişte copii şi avem o singură viaţă. Cum se poate să purtăm atâta ură în inimi? Cum să ne comportăm ca şi cum asta nu ar conta? Contează. Ce s-a întâmplat cu noi? Suntem doar nişte copii. Nu ne putem purta aşa. Nu se poate.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei: Frumoasă mama lui, doamna Enka, doar că părea cam tânără şi era prea sperioasă.
Eleonora: Ce tot vorbeau despre cheile de la maşina directorului? Cum să-i pună directorul la dispoziţie maşina dânsului?
Maria: Mamă, parcă ştiaţi că Luci e preferatul directorului Institutului. Chiar dânsul ne-a confirmat astăzi acest lucru.
Eleonora: Asta nu înseamnă să-i împrumute cheile maşinii sale.
Maria: Ba da, mamă, asta poate explica multe.
Eleonora: Ce vrei să spui? Ar fi intervenit pentru el, să fie numit comandantul misiunii?
Maria: Ah, nu, mamă, nu mă gândeam la aşa ceva.
Eleonora: Păi, presupun că ar fi putut.
Maria: Fără îndoială, ar fi putut, dar dânsul nu se pretează la aşa ceva, e un om corect; în plus, Luci n-ar avea nevoie de asemenea intervenţii...
Eleonora: Bine, te cred... Dar, draga mea, ai văzut vreodată maşina directorului, una modernă? Aşa ceva nu se împrumută nimănui, niciodată! E absolut superbă!
Maria: Şi ce dacă, mamă? Se pare că directorul ţine îndeajuns de mult la Luci, încât să fie capabil să-i încredinţeze acea maşină superbă. În plus, de o săptămână, până astăzi, apartamentul dânsului, pentru că nu se înţelegea cu părinţii şi a stat în Institut.
Andrei: Ciudat...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeţi trei scaune, două pălării, câteva umbrele, câteva pietre, mai mulţi arbori, trei femei goale şi alte cinci bine îmbrăcate, şaizeci de bărbaţi, câteva case, vehicule din toate epocile, mănuşi, telescoape etc. Tăiaţi totul în bucăţi mici (de exemplu 6×6) şi amestecaţi-le bine într-o piaţă largă. Reconstituiţi după legile hazardului sau cum vi se năzare şi veţi obţine peisajul pe care vi l-aţi dorit întotdeauna.

Gherasim Luca în Lecţie de cubomanie în viaţa de toate zilele
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămara în care intrară era aşa de mândru împodobită, încât bietul cioban se mira cum o să calce el pe velinţele şi scoarţele alea scumpele ce erau aşternute pe jos. El se ciudi şi mai mult când văzu pe fiul de boier mare că intră şi calcă fără milă peste dânsele, ca şi cum ar fi fost cine ştie ce zdrenţe. Păreţii erau albi ca laptele şi cu nişte vărgi de aur. La ferestre erau nişte perdele de mătase d-aia bună şi groasă, întinse pe nişte drugi de aur. Pe lângă păreţi, nişte laviţe şi o masă de lemn mirositor, lucrate cu meşteşug. Paturile era de o parte şi de alta ale cămării şi cu un fel de oranist dasupra, numai de mătăsărie d-aia buna, înmuiate în fir, aşezate pe patru stâlpi lucraţi ca melcul şi cu nişte dungi de aur. Aşternutul era de nişte pânză albă ca zăpada şi subţire de s-o spargi cu limba. Perina de cap era îmbrăcată cu pânză de borangic de cea mai aleasă. Ciobanul intră cu sfială. Abia călca, ca să nu strice velinţele. Se puse binişor în pat ca să nu se mototolească albiturile. Iară fiul de boier, cum intră, se aruncă pe un pat, parc-ar fi fost la dânsul acasă, şi se tolăni. După ce se stinse luminarea, ciobanul începu a ronţăi la floricele prin întuneric.

Petre Ispirescu în Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu o singură dată am judecat o femeie după înfăţişare. Dar nu oricum, şi nu pe oricine... ci doar pe cele frumoase. Mereu am considerat că femeile frumoase sunt mult mai expuse "prostiei" decât cele urâte. Într-adevăr – chiar şi acum – consider că teoria mea este întemeiată. Detaliind, îţi pot da exemple atât de logice, încât chiar şi tu, ca femeie, îmi vei da dreptate. Alta mi-a fost eroarea. Am greşit prin faptul că am îndrăznit să amestec pe majoritatea în aceeaşi oală. Excluzând toate aceste "mimoze", care-s frumoase în zadar, am ajuns la concluzia că nu există femei inteligente şi urâte în acelaşi timp. Femei urâte şi proaste, există. Femei frumoase şi inteligente, la fel, există. Femei frumoase şi proaste, de asemenea. Însă niciodată, femei urâte şi inteligente în acelaşi timp; pentru că femeile inteligente nu pot fi urâte. Din contră, consider că sunt cele mai mişto fiinţe din univers.

Andrei Ş.L. Evelin în Începuturi (2016)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

George: Toţi chelioşii arată bine cu pălării.
Elaine: Ar fi trebuit să trăieşti în anii '20 şi '30, ştii, bărbaţii purtau pălării tot timpul în epoca aceea.
George: Ce paradis al chelioşilor trebuie să fi fost. Nimeni nu ştia.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica Safta era văduvă de zece ani şi împlinea în vara asta, la Sfântă-Maria-mare, şaptezeci şi
cinci. Toată viaţa ei a fost o femeie înaltă, uscăţivă, iute în mişcări, neodihnită la lucru, pornită spre
mânie repede, învolburată, dar îi trecea degrabă, se liniştea şi izbucnea în râs.
Se mira toată lumea cum a putut rămâne aşa de subţire şi frumoasă, şi acum, la bătrâneţe, aducând în lume cinci copii: patru băieţi şi o fată. Altele, cu atâta prăsilă, se îngraşe, se lăbărţează, se urâţesc, se încreţesc la obraji, de nu le mai cunoşti, când le-ai ştiut de fete.
Ei, iată, Safta a rămas tot mlădioasă şi subţire, atâta doar că nu mai este aşa de înaltă ca
odinioară.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În basme, vrăjitoarele poartă întotdeauna nişte pălării negre şi absurde, mantii negre şi zboară pe mături.

Roald Dahl în Vrăjitoarele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Paradis!

Dacă vrei să fac dragoste cu tine pune pe pat
Un cearşaf alb, bine întins, să-l pot confunda cu cerul
Sau cu un aşternut de spital, să mă las injectată
Din venele tale ca din nişte perfuzii cu lapte

Dacă vrei să fac dragoste cu tine împleteşte din tine
O pânză otrăvitoare, cleioasă, molipsitoare
Şi cheamă-mă la tine, când vrei, când ai timp
S-ascultăm împreună cum freamătă viaţa de apoi

Sau cel mai bine, dacă vrei să fac dragoste cu tine
Lasă-mi de seara lângă laptop o foaie albă, un creion
Aşa cum lăsa bunica cursa de şoareci în podul casei

Sunt atrasă de mirosul searbăd, dar foarte curat
De pajiştile cu mană cerească, de toată colcăiala
De acolo ca de un cufăr cu amintiri adânci, înfipte
În carnea ei fragedă, picantă, de mireasă

Ştiu foarte bine să mă-nfăşoar în pânza imaculată a foii
Aşa cum şi Isus s-a învelit în crisalidă

A doua zi mi-ar plăcea să apar cine ştie pe unde
În ce poveşti, poate în camera ta
Să luminez dintr-un colţ în loc de fereastră

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi pare uluitor, adevărul este că strădaniile noastre privitoare la drepturile civile, pacea mondială, controlul demografic, prezervarea resurselor naturale şi ajutorul dat celor care flămânzesc pe planetă - oricât de presante ar fi aceste probleme - vor aduce mai mult rău decât bine dacă sunt făcute în spiritul care le animă în prezent. Căci aşa cum stau lucrurile, noi nu avem nimic de dat. Dacă bogăţiile şi modul nostru de viaţă nu pot să ne aducă bucurie aici, n-o vor face nicăieri altundeva... Ceea ce vreau să spun devine foarte clar când ne dăm seama cu tristeţe şi compasiune, că mulţi dintre oamenii foarte puternici şi bogaţi sunt nişte nătărăi mizerabili şi nişte prizonieri ai rutinei, care, cu rarisime excepţii, nu au nici cea mai vagă idee despre cum să-şi cheltuiască şi să se bucure de bani...

citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec naiv

Să ne iubim în pălării de fetru,
În solniţe cu fluturi moi, sub masă
Pe pătrunjei şi ţelini ca finetul,
Lângă oglinzi cu căptuşeala groasă.

Iar seara, durdulii şi-n pielea groasă,
Scăpaţi de haine ca de o tortură,
Să facem baie într-o portocală
Coaptă de-amor, cu vorbe dulci în gură.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine, mamă!

Ca tine, mamă!

Pot, mamă, să-mi legăn copiii
Aşa cum se poate de bine,
Dar ştii, să îmi fie ruşine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.

Pot, mamă, să cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar ştii, să îmi fie ruşine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.

Pot moarte să-nving şi să sufăr,
Să tac şi să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, să-mi fie ruşine—
Nici plânge nu pot ca şi tine!

Chişinău 30 septembrie 2019

poezie de Mihai Ghidora (30 septembrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar democratic

E un făcut că-n astă viaţă,
Urmându-şi calea sa măreaţă,
Nu poate omul să se mişte,
Înghesuit, de nişte "nişte"!

Când omul nostru vrea să fugă,
Să-şi guste liniştea în rugă,
E tras în mrejele minciunii,
De nişte "nimeni", nişte "unii"!

Şi-i dus, cu forţa, în tenebre,
De nulităţile celebre,
De papagali şi de nagâţi,
De nişte "câte", nişte..."câţi"!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!