Într-o bună zi s-a gândit el să se urce şi în cer cu oglinda, ca să râdă de îngeri şi de Dumnezeu. Dar cu cât se urca mai sus în văzduh, cu atât oglinda tremura şi se strâmba şi de-abia mai putea s-o ţie; s-a urcat tot mai sus şi mai sus şi oglinda s-a strâmbat aşa de tare şi a tremurat aşa de cumplit, încât i-a alunecat din mâini, a căzut pe pământ şi s-a spart în mii şi milioane de bucăţi. Dar acum oglinda a pricinuit nenorociri şi mai mari, fiindcă unele bucăţi erau cât un fir de nisip şi au zburat duse de vânt peste tot pământul şi au intrat în ochii multor oameni şi cei cărora le intrau în ochi cioburile acestea vedeau toate lucrurile schimonosite, sau nu mai gândeau acum decât sucit şi întortocheat, pentru că aceste cioburi păstraseră toate puterile rele pe care le avusese oglinda întreagă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele cioburi din oglinda vrăjitorului erau aşa de mari, încât unii şi alţii le-au luat şi au făcut din ele geamuri; dar ferească Dumnezeu să te fi uitat la vreun prieten prin geamurile acestea!

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

oglinda: ghilotină peste lume. sunt un cap/ăt despărţit de dumnezeu şi mă rostogolesc, după chipul şi asemănarea mea, de la primul cuvânt, până la ultima nuanţă de roşu.
oglinda: linie de fracţie cu dinţi. totul se împarte la unu, pentru că zero face frig:) +1 = -1:(
oglinda: calculator de riduri. aceasta este desăvârşirea ta (femeie).
oglinda: felia de pâine. pe ce parte o să cad azi? o să-mi amintesc de mâna brutarului excitat, ca de o ploaie sfântă?
oglinda: tango între punctul de pe i şi infinit.
oglinda: distanţa dintre pradă şi prădător. mă prind sau pierd încă un eu. să nu uit să închid ochii când trec dincolo.
oglinda: fereastră cu vedere spre ea. ea, cea care expiră când eu inspir. ea, cea care moare când eu trăiesc. later edit: un gest inegal anulează definiţia oglinzii. ea, cea care trage cortina.
oglinda: balansoar între trecut şi viitor. come as you were. cu viteza luminii. cu toţi morţii din tine.
oglinda: rană dublu adezivă care mă ţine întreagă. acest pahar sangvin. diavolul poartă ultima nuanţă de roşu.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îi trecea cuiva prin minte vreun gând bun, în oglindă se arăta un rânjet, aşa că desigur vrăjitorul se bucura de născocirea lui. Toţi cei care umblau la şcoala lui de vrăjitorie – fiindcă trebuie să ştiţi că avea o şcoală de vrăjitorie – spuneau în toate părţile că s-a săvârşit o minune; ziceau că abia acuma se putea vedea cum arată într-adevăr lumea şi oamenii. Umblau în toate părţile cu oglinda şi în curând n-a mai rămas nici o ţară şi nici un om pe care să nu-i fi schimonosit oglinda aceea.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda fermecată

La
plecarea
ta
ţi-ai
lăsat
oglinda
pe
măsuţă

Sunt
un
Midas

Şi
ţi-am
atins
oglinda

Nu
am
transformat-o
în
una
de
aur

A
apărut
chipul
tău

Îl
vedeam
acolo,
în
oglindă

Apărea
şi
când
închideam
ochii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda versus femeia

Femeia şi oglinda se acceptă
Într-un tandem de două antiteze:
Oglinda nu vobeşte, dar reflectă,
Dama vorbeşte făr'să reflecteze.

epigramă de Anda Andrieş din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

Oglinda... este un obiect,
Ce este atârnat pe un perete.
Unii se admiră-n ea discret...
Alţii... suspină cu regrete.

Eu... mă privesc în ea şi-mi zic...
Oglinda... minte, mă înşeală.
Că practic... nu îi dau nimic,
De ce tot am o îndoială?

M-arată oare cum sunt eu?
În diferite ipostaze?
Sau sunt prea disperat mereu
Şi fug de ale sale raze.

Când eram tânăr frumuşel,
Oglinda... mi-era necesară.
O ascundeam în portofel
Şi o scoteam seară de seară.

Priveam în ea... ore in şir,
Aproape fără socoteală,
Acum mă întreb... şi chiar mă mir...
De ce aveam atâta fală?

Oglinda... ea o fi de vină,
M-a înşelat şi m-a trădat?
Sau timpul şi a lui lumină
Un chip frumos mi-a arătat?

Mă simt slăbit şi n-am putere
Să mai privesc acum in ea.
O las ascunsă prin unghere
Şi după ce eu voi pleca.

Voi... ţine-ţi minte... că oglinda,
Vă păcăleşte an de an.
E şmecheră vă fură mintea
Şi vă dă somnul milenar.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

Ai avut impresia
când în oglindă te priveşti
că ochii te înşală?
Şi ai auzit vreodată cioburi
cum în suflet se înfig,
camera inundând-o
de gânduri profane?

În cenuşa lumii rămase
e dreptatea;
sunt aţele Dumnezeului găsit.
Dar acum oglinda
din ale vieţii cioburi ascuţite,
din simţuri felurite
şi duhuri făurite,
din cameră Ea te priveşte
ca un păcat.

Cu sânge
oglinda o poţi spăla
până o vei ajunge.
Caută un ciob în marea de icoane
ca un dulce cântec între strigate...
o gură de aer într-un cimitir.
Se ascunde o imagine
între iluzii;
ciob în suflete străine,
Ea mereu incompletă.
Alege una din nimic,

iar întregul fată-n fată
devine infinitul întregit,
acum cu sfârşit.
Eşti tu.

poezie de Alex Mercea din revista "Ţara visurilor noastre" (16 octombrie 2014)
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul lacului şedea Crăiasa Zăpezii, când era acasă, şi atunci zicea că şade pe oglinda înţelepciunii şi că această oglindă e cea mai bună din lume.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni s-au trezit cu câte un ciob din oglinda blestemată chiar în inimă şi inima lor s-a prefăcut deodată într-un bulgăre de gheaţă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte cioburi ale oglinzii au ajuns ochelari, dar cei care purtau acei ochelari vedeau strâmb şi judecau nedrept. Dracul râdea să plesnească de toate aceste năzbâtii. Şi mai erau încă multe cioburi în lume.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

Nu-i oglinda vinovată,
Că ţi-e faţa deformată,
Că ai nasul cât prăjina,
Sânii doar cât aspirina,
Că ai ochi cât farfuria,
Plină că-i de păr bărbia,
Că n-ai păr pe scăfârlie,
Că arăţi ca o mumie.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (19 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjmaşa mea, oglinda, în care-ţi tot priveşti

Vrăjmaşa mea, oglinda, în care-ţi tot priveşti
Fermecătoarea faţă, de cer şi-Amor slăvită,
Întru a mea pieire te face să-ndrăgeşti
Nu vraja ei, ci vraja de dânsa oglindită.

Din inima ta – dulce cuib mie - tu m-ai smult
La sfatul ei: Prigoană haină şi păgână!...
Şi totuşi eu – chiar dacă iubesc atât de mult -
Nu-s vrednic să fiu unde doar tu poţi fi stăpână.

Dar ea ştiind, oglinda, ce lanţ cumplit mă leagă
De tine, de ce face să-ţi fii tu ţie dragă,
Şi pentru mine aspră, trufaşe iar şi iară?...

Narcis – ţi-aduci aminte? - pe sine s-a-ndrăgit
La fel. Aceeaşi soartă te-aşteaptă la sfârşit.
Dar nu-i pământul vrednic de-o floare-atât de rară!

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindă

Suntem oglinda sufletului
Ce se-oglindeşte-n cuvinte,
- O lume de gesturi -
Nu ne vedem pe noi
Ci o formă-n mirare,
Dincolo de ea
Am vrea să ne-atingem,
Faţă în faţă
Cu tot,
Fericiri, suferinţe
Şi timpul,
De fiecare dată
Atunci când privim în muţenia oglinzii...
Cu toate acestea,
Încercăm o schimbare
Dar începem cu reflexia,
Fiinţa din oglindă...
Oglindă cu descântec,
Năpastă de cioburi...
Oglinda visului,
Adevărul minciunii...
De ieri,
De astăzi
Ori de mâine,
Aceeaşi dintotdeauna;
Univers - o oglindă -...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 ianuarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

Scumpă nu-i nici pe departe
O găseşti la tot românul
Şi-are mare calitate
Că nu-şi laudă stăpânul.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda naţiei

Mă-ntreb cu mare-ngrijorare
Privind la starea naţiunii
Nu cumva, asta este oare
Oglinda stării raţiunii?

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

Privesc în oglindă
Şi văd acolo
O faţă ciudată
Care nu-i a mea.

Eu sunt mult mai tânăr,
Mai zâmbăreţ, mai slăbuţ
Decât omul din oglindă,
Şi mult mai drăguţ.

Unde-s oglinzile-n
Care nişte donjuani,
Se priveau încântaţi
Acum treij' de ani?

Azi lucrurile nu mai sunt
Cum erau – dovadă:
Nu se mai fac oglinzi
Cum se făceau altădată.

Aşa că dacă-ţi apar,
Unde aveai câte-un tulei,
Riduri, iată ce-am aflat,
Clar ca lumina zilei:

Dacă înfăţişarea ta
Nu-ţi pare-a fi perfectă,
E timpul, evident, să schimbi
Oglinda imperfectă.

poezie de Edmund Burke, 1729 – 1797, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

liniştea înşiră culorile dimineţii
dezgolind întunericul ascuns printre lucruri
oglinda adună cioburile imaginei mele sfărmate-n iluzii

partea răsfăţată îşi arată oja, rujul şi rimelul
prin inimă nu trece nicio rază
nici frigul din palme n-apare în oglindă

cuvintele se mistuie-n spaţiu
lumina se joacă cu umbra
trecând peste hăuri şi spaime.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

Noaptea-n friguri se divide
când încă mai am gură să-mi las
sărutul pe degetele despletite,
întoarse-n oglinda lor de popas.
Şi oglinda e gură rănită
şi-n fiecare dinte te-arăţi,
ca o regină umbrită
de crenelurile unei roase cetăţi...
Oglinda în mărul ce eşti se înfige,
suc dulce îmi curge în barbă
dar zeama e sânge şi frige
şi după ce trece,
sunt iarbă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda - poem în trei acte

Actul 1.
trec zile, trec ani
trec oameni pe stradă
se uită în oglindă
sunt fericiţi şi mulţumiţi, nu...
că sunt aleşi, frumoşi şi...
merg să facă nimic
ştii, viaţa lor e de nimic
trist e că nici nu ştiu
au devenit aici, demult, nimic

Actul 2.
odată, într-o zi
oglinda s-a spart
cioburi au căzut şi s-au frânt
în ei, între ei, ei cei
în jur nimic
atunci am înţeles cu adevărat cine sunt eu
că pot zbura
că pot visa
că pot crea

Actul 3.
oglindă e, nu e aşa
priveşte omule, adânc
acolo, nu în ea
priveşte dincolo de ea
atunci vei şti că eşti acel ce nu mai eşti
şi vei găsi, sensul, drumul şi calea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi oglinda e de vină

Tot uitându-se-n oglindă
Mai în fiecare ceas,
A "uitat" să mai înveţe
Şi de-aceea... "a rămas"!

epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!