cub
aripi de carton colorat auriu
burta lipită de peretele dinspre mâine
pieptul tras pe roată inelul lui Saturn
un ochi spre înăuntru, celălalt spre afară albi
!
șuvițe subțiri, violet, se preling din ochiul gurii pătrate
de la zâmbet cubic, zahăr cubic, expirație cubică
picioarele răsucite cu tălpile înfipte la centură
precum două pistoale
fruntea semănând tot mai mult cu un pod în juru-i
cețuri șoptind
o aripă mișcată de vânt aici
o alta acolo zbor prelins
pe zid în lungul lui, pe muchie
dâră aurie: pătrățele, cuburi mărunte crescând
pulsând
din cub mă voi preface iar în sferă
oare?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
vas cubic din lut (poem andante)
nelocul, starea ce-am atins cu mâinile
cu tălpile, cu încordarea
amestec metafizic, materialist și metarealist
din el
cub
unde coruri liniare, nori metalici și unghii
multe unghii
atâtul este aici
a învins cine
ultima licitație unde făceam piesă
vas din lut
vas adult pus încă nu știu de cine la vânzare
n-am spus nimic, am nori în gură
și unghii
vocile se aud din buricele degetelor
starea aceasta mă șlefuiește, nu știe
din lut chiar și cubic nu ies decât
pulberi
a învins cine
voiam, când știam să vreau
doar
iubire, de aproape, verosimilă
necântată
nepoezită
pură
închisă în vasul cubic, să o revărs în aer
n-am spus nimic
cioburi din voci
din nori, din unghii
nu știu ce și unde se află cine
când și mai ales capătul
nelocului
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
cub
corzi, grifuri, cârlige
sunt
tălpile mele ca «înainte
de zile»
pretutindeni ape
destinul s-a-ncâlcit
în primii nori
cad păsări aprinse
aripile în flăcări violet-aurii
arătându-mi calea
dintre cele șase uși
transparente
care cubic mă îmbracă
voi deschide șovăi acum
neștiind-o pe cea
dinspre iertare
să nu mă cauți
nici nu mă aștepta, iubito,
la vechiul pământ
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei 23 - eu din mine când eram tu
în liniștea vecerniei din mine
clopotele au limba ascuțită
doar ele pot trezi oasele de sub biserici
întunericul și lumina veghează
tălpile îmi sunt zidite
fruntea se odihnește pe margine de cer
ochiul tremură pe muchie de cuțit
de-a dreapta
de-a stânga stau întrebări
icoana mă primește dincolo de buzele lipite de sticlă
numai atingerea se scurge odată cu ruga
pe lângă saliva uscată
vorbe aruncate spre slavă între gânduri domestice
calc cu umbra spre naos
să nu-mi curgă păcatul peste îngeri
îngenunchez sub povara celor paisprezece opriri
sângele pictează povești în Purgatoriu
nici moartă nici vie
îl caut pe Alighieri să mă-nscrie pe lista Judecății de apoi
e coadă și acolo
fac cu ochiul
strecor ultima sută de euro în palma portarului
cu o ultimă suflare
escaladez scara de foc spre dincolo
cineva îmi rupe toamna în care eram îmbrăcată
rămân goală într-o străfulgerare a minții
simt cum mă topesc
mă torn în matrice
... ies aripă
o aripă de gând dintr-o rugă pe-o lespede de sare
hologramă plecată spre mine
dinspre mine
cand eram tu
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
între-vis
Viorile prăfuite nasc
păianjeni aurii, arcușul spre sud
cu o umbrelă roasă își împarte veacul
sunt două la număr, una veche, reală, cealaltă
neterminată
cioplită din lemn ciudat violet
cu vinișoare albe
seamănă cu o aripă îndoită-n jos
a unui cocor sau a reverență, după concert
contemplând cadrul acesta, ceva familiar
mă ține fix și nu știu
înăuntrul meu «fost» sau «viitor», l-am văzut
astfel?!
în unica secvență în punctul critic
orele 11:59 când am deschis al treilea
ochi la marginea unei prăpăstii cețoase
«Unicul dirijor» dacă m-ar chema în orchestră
cum să mă prezint cu corpul dezacordat?!
alt instrument nu primește
cețuri urc și
mi-e din ce în ce mai frică
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
zilele tale
îmi merg tristețile bară la bară
aproape ambuteiaj
jilave drumurile închipuite altfel ieri
de fapt, eu stau pe loc, doar ele fug
se preling în jurul meu pretutindeni.
de-ar fi numai dorurile
dar mai strânge
rândurile implacabil și pasărea că știu
câtă risipă de așteptare face chipul tău
ieri a fost ziua ta aniversară
ziua mea de plâns, fără lacrimi, ca și cum
cineva înăuntrul meu plânge și nu am cu ce
să-l împac
dintr-un clopot cubic sunetu-i
ca de zaruri pe masa de joc ochiul meu
vor fi douăsprezece dangăte
pentru ziua ta de mâine, ziua de nume
în care efigie obsesivă unduind mă trage
în strada unde tristețile merg bară la bară
aproape ambuteiaj
iubito, «lamulțiani»-ul meu este
o rugăciune
pentru zilele tale.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezul lucrurilor
cuțitul chimic scrijelea în țărână chip,
iminentă nașterea mea
uriașule în halat alb, cândva,
îți voi da înapoi, la fund, palma asta
să știi...
ecourile... după atingerea lucrurilor
nicio consoană
cel mai greu a fost până mi-am dresat degetele:
zahăr cubic, bici, curaj, sete de zbor
vântul de jos în sus îmi ținea discursuri:
"dacă există vreo țintă
neapărat va fi atinsă, altfel nu..."
lumina lăptoasă încheia întâia oară
nasturii umbrei mele de trup
vântul, cheamă lucrurile,
așterne nume sub ele... "e bine așa!"..
acum, însemnele de aur
nu mai are cine să le poarte
nicio medalie nu se va da
pentru conservarea ignoranței virgine...
timpul definit concret la început
aici e iluzie
nu mai știu întoarcerea la singurătatea dintâi
... cu ce aș putea să-l răsplătesc
pe acela care-mi înapoia copilăria?
întâiul plâns...
două promisiuni au rămas la botezul lucrurilor:
palma și ținta
chircit într-o lacrimă
lunec
sunt sare cu bilet doar dus
spre mare amară vântul,
nici umil, nici mândru
sună în cristelnițe...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
propoziții neterminate
monotonii
inutile și încărcate ochi cu vină imit
măsurarea încordării, imit alergătorul
înăuntru Soare și afară, albește os
cărat de vânturi iuți la suprafață
domesticim spaimele ori scăpăm
dând cu viața de pământ precum
cu o căciulă veche roasă
«tui mama ei de roată» zicea tata
scuipând înspre apus cu năduf
în vreme ce eu
rămâneam fixat pe secvența cu osul
hei, nu mai vreau nimic, iubito
mi-e prea
ai înțeles?!
incoerența, firimituri din propoziții
întregi odinioară
nebunia
îmi adună pulsul pe spirale
vreau, brusc vreau
ceva
tunetul la start, pistolul: pfuff!
spre ne-dor
reluați citirea de la capăt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
sau
totul a pornit ca un strănut
ca o privire
spre închipuire
am lăsat inima pe foaie și un vânt din senin
mi-a închis caietul
luminițe iradiau spre înafară din profil
din momentul acela n-am avut liniște
iar drumul înaintea mea doar praguri, praguri
cu dreapta strânsă un pumn de litere
le-am azvârlit spre est și înapoi
precum semănătorul
am tras apoi cu dinții, cu mâinile-amândouă
de caiet să-l deschid, să prindă măcar
o literă, să încolțească în țărâna lui albă
o poezie
sau inima mea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Era frumos atunci spre tine drumul
În două părți văzduhul se rupea
Sub norii albi din cale-mi cu duiumul
Planeta tot mai mică se făcea.
Era acea iubire în aripă
La felul cum zburam tăcut prin munți
Voiam să fii, iubito-n orice clipă
Gândul frumos prea tristei mele frunți.
Acum, aici și dincolo de ziduri
Te vreau aievea să îți pot vorbi
Și când ne-or crește-n colțul gurii riduri
Atunci mai mult, râzănd te voi iubi.
poezie de Lavric Fomici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
zaț sau orologiul-ascuțitoare, ba nu, carusel
mă scrie poemul acesta
de-a lungul minutarului
ce viteză
ca într-un carusel,
pe fruntea fiecărui căluț
o literă copilul din mine
ține minte!
Din umărul stâng țâșnește
un cui
cuiul poftelor
umărul drept o ia înainte
dalta
aleargă un cuvânt deja rostit
ar fi vrut
să-l îmblânzească
e târziu!
mă dau jos vreme de o răsuflare
pe locul acesta cândva era
un vomitoriu, acum
extremitatea lui «3»
de pe cadrane mut pasul
în «6», ploi reci, miros puternic
de amoniac
mă plonjez în stropul care vine
drept în ochi
ochiul drept celălalt nedrept
recitește
de-a latul minutarului
silabe răsucite din poemul acesta
care mă scrie
cuiul îmi intră în palmă
palma dedată la mângâieri odinioară
fără mine caruselul
sporește viteza?
N-ar părea
Astfel începe zădărnicia
pe care o umple iluzia verbului!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
despre minuni (1) ( plecând de la un text vreau să vă fiu poetul!)
nu vă mai uitați la ceas
aruncați-l în sobă să vă ardă
neputințele
limbile de foc vă vor arăta dincotro-ul
așteptărilor
«umbra» voastră proiectată astfel
pe peretele dinspre mâine
este o hartă
despre o minune
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
trei Val-uri
Ce mai faci, Valu? Mă întreabă un copilandru
de departe
de jos
mă înclin, chipul i se dizolvă, dar îi răspund:
gânduiesc, amarnic gânduiesc,
țin noduri în lemnul meu, înăuntru
rindeaua Domnului știrbesc și acolo zămislind durerea
o alung cu jumătăți de gest și
nu conving
Ce altceva mai faci, Valu? Mă întreabă un bătrânel
de departe
de mai încolo
arunc ochiul rostogolit în vârtej auriu
chipul flutură ca o eșarfă prea purtată dar îi răspund:
adun așchii din cel pe care cu măreție am irosit
îți voi aprinde focul curând sub alambicuri
vor fermenta și ele, apoi, voi trage rachiuri noi
din pomul viselor coapte căzute așteptări
cât mi-am zdrelit genunchii să le strâng!
Să nu le ștergi părându-ți lacrimi, nici să le bei
și nu voi întreba ce fac
nu voi putea răspunde din cenușă
adâncă și violet
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași pierduți
Voi rămâne aici,
cu rădăcinile înfipte
în pământul parfumat
de osemintele dorințelor albite,
cu brațele înălțate spre cer,
precum ramurile copacului clucer,
căutând pașii mei pierduți
în orizontul norilor balamuți.
Gândurile mele frunze-n vânt,
vor căuta cuvintele tale
spulberate cu avânt
precum confetele de mici alice zburătoare
în zi de sărbătoare...
Odihnește-ți aripile obosite,
de prea multe furtuni sprijinite...
Voi legăna visele tale
în poala-mi încălzită de patosul iubirii orientale
și când vei fi pregătit,
într-un nou zbor vei țâșni negreșit,
lăsându-mă ușoară, spre răsărit privind,
cu o pană între degete, surâzând.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
corbitor
în locul unde se reculeg apele
cerul nu ajunge
umbrele se multiplică la fiecare pas
desculț, în mantia de argint a lunii îmbrăcat
aud muzică înăuntru și lunec în dans
dansul mă are și nu eu pe acesta
sunt ram subțire sau nici măcar atât traiectorie
părere că zbor descărnat nu
așa cum mă știți sunt doar umbrele
proiectate, în ele dansul își are măiestria
întâlnirea într-o secundă
a tuturor emoțiilor, simbioze, culori
forme, sunete
lumina-i de fapt
singura atitudine
!
Ba nu, și ochiul, altfel de unde aș ști
sau văd cu buricele degetelor
cu tălpile, buzele, cu genunchii
cu genunchii rădăcini
ghem de foc stern rotind eliptic
continuu
trupul meu de vânt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași pierduți
Voi rămâne aici,
cu rădăcinile înfipte
în pământul parfumat
de osemintele dorințelor albite,
cu brațele înălțate spre cer
precum ramurile copacului clucer,
căutând pașii mei pierduți
în orizontul norilor balamuți.
Gândurile mele, frunze în vânt,
vor găsi cuvintele tale spulberate cu avânt
precum confetele ca mici alice zburătoare
în mare sărbătoare...
Odihnește-ți aripile obosite,
de prea multe furtuni sprijinite...
Voi legăna visele tale
în poala-mi încălzită de patosul iubirii orientale
și când vei fi pregătit,
într-un nou zbor vei țâșni negreșit,
lăsându-mă ușoară spre răsărit privind,
cu o pană între degete, surâzând,
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Omul are două apucături bune:
una spre Rai și alta spre Iad.
Și două rele:
una spre Iad și alta spre Rai.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși Arhimede a descoperit cele 13 poliedre semiregulate, inscriptibile în sferă, Platon a cunoscut de asemenea unul dintre acestea, anume poliedrul cu 14 fețe, dintre care există două tipuri, unul făcut din 8 triunghiuri și 6 pătrate, ale pământului și ale aerului, deja cunoscute de cei vechi, celălalt format din 8 pătrate și 6 triunghiuri, care pare să fie mai greu de obținut.
citat din Heron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inelul
și iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veșnic tineri
și veșnic în mare de flori
și veșnic în ploaie
și valuri de lini fiori
pe line șiroaie
rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern
se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram
doină cu aripi de vânt
doină cu ochi de cleștar
doină ca primul cuvânt
ăla, mereu solitar
doină- figură de stil
doină- figură de fată
doină ca solul fertil
cu seminție surpată
se mai făcu precum tu
injer cu aripi de dor
parcă șoptea-i-nu te du
spre orizontul sonor
dacă vei trece de el
dacă vei trece de tei
te vei topi în inel
de veșnicie și zei...
și m-am trezit dintr-un vis
spus într-o noapte de joi
când pământesc când abis
când fără noi, când cu noi...
poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici ușor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simți dor.
Arunci privirea-ncet în jos
Și vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-așterne acum un strat de brumă.
În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceață,
Iar amintirile îți pier
Lăsându-ți trupul fără viață.
Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?
E mult prea greu să rămâi sus,
Când viața-ntreagă ți-e departe
Te afli între poli opuși
Pășești spre viață sau spre moarte?
poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Punct
nu pleci nicăieri
turismul este doar o iluzie
nu migrezi niciodată
totul este aici
într-un punct
și dacă nu mă crezi
întreabă tălpile
în stația de tramvai
măsurând așteptarea în doi pași -
suma lor în cerc depășind distanța pe care
ar urma să o parcurgă
să mai dau ca exemplu și pe cei care așteaptă
iubita/ul ori
salvarea?
de aici, din cer, mă uit în sus
spre Pământ
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!