Ţigaretele sunt asasini care călătoresc în pachete.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război: un conflict armat pornit de politicieni, prin care oamenii obişnuiţi sunt transformaţi în asasini.

aforism de George Budoi din Războiul şi Pacea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (19 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu călătoresc pentru a ajunge undeva; eu călătoresc de dragul călătoriei.

citat din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni ai păcii te înspăimântă. În anumite cazuri ei sunt asasini.

Abdelmajid Benjelloun în Intifada (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din punctul meu de vedere, nu călătoresc pentru a ajunge undeva. Călătoresc de dragul călătoriei. Marea afacere este să te mişti.

citat din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai laş dintre asasini e acela care are remuşcări.

Jean-Paul Sartre în Les Mouches
Adăugat de Karola Gulianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe J.F. Kennedy, înţeleg, dar pe Daddy?!

Amici, dar asasini - aşa mi-s -
Călăii lui TELEOR-MAN:
Sunt Athos, Porthos şi Aramis,
C-un hoţ de chestor - d' Artagnan!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrea mereu să-mi pună pachete cu mâncare sănătoasă, dar nu mă las! Sunt din generaţia aia chinuită, de şcolari care au mâncat zi de zi sandvişul cu pateu de ficat împachetat de acasă şi am alergie la ideea de pachet. Şi la pateu de ficat.

Lorena Lupu în Dona Juana (2012)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul nu se împotrivi ca acestea să fie transportate, după dorinţa elevilor săi, la bordul navei albastre; se îndreptă însă spre alte pachete care tocmai fuseseră coborâte dintr-unul din Tiruri. Lucian se încruntă; pachetele i se păreau cunoscute – îi aparţineau. Îl însoţi deci pe domnul Manea, spre norocul lui, doar el; ceilalţi, colegii săi, rămăseseră să se joace cu caraghioasele animale de pluş ale blondinei. Se amuzau, aruncând cu ele de la unul la altul, găsind asemănări între ele şi ei. Maria nu se supără deloc; dimpotrivă, participa şi ea la "joc". Profesorul Eugen Manea desfăcu un pachet care părea mai uşor; ochii i se măriră de uimire, când văzu hăinuţe pentru păpuşi, iar iniţialele de pe pachetele respective, E. L., îl lămuriseră asupra posesorului acelor pachete.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nemuritor

Nemuritorii nu sunt cei care nu mor niciodată. Sunt aceia care călătoresc printre vii şi printre morţi; nu duc dorul morţilor, când sunt cu viii şi nu duc dorul viilor, când sunt printre cei morţi.

definiţie de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care călătoresc în Grecia, Italia sau Spania sunt uimiţi să descopere cât de puţin respect arată localnicii regulilor de circulaţie.

Peter Collett în Cartea gesturilor europene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vreau să călătoresc în trecut, îmi vizitez amintirile; când vreau să călătoresc în viitor, visez; când vreau să ajung în prezent, deschid ochii.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii sunt deja în Sine pentru că ei sunt Sinele care se manifestă prin toate corpurile acestei lumi. Şi atunci de ce dau crezare minţii lor care pretinde că ei călătoresc nu ştiu pin ce planuri sau lumi? Iubim atât de mult poveştile şi atât de puţin adevărul că suntem exact ca şi copiii mici care cred în făt mişto şi merele de blană!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Toţi scriitorii sunt nişte asasini! Inventează personaje, le dau speranţe... După care le omoară, cu o singură împunsătură de condei! Sau, lucru şi mai grav, le obligă să se căsătorească...
Ofiţerul: Bine, dar eu nu văd nimic. Cum arată, de fapt şeful dumneavoastră?
Bărbatul: Imaginaţi-vă un bărbat între două vârste, cu o cutie de mandolină pe umeri... Cu o femeie goală în loc de creier...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoresc prin gerul inimii mele

Îţi mulţumesc pentru strânsa îmbrăţişare
Îţi mulţumesc pentru zâmbetul curat din fiecare zi
Mulţumesc divinităţii pentru darul primit
Cerul şi stelele mi-au luminat cărarea
Am fost departe de semeni?
Nu, niciodată. Doar am căutat ziua propice exprimării iubirii
Iubirea mea ţi-a ţinut loc de haină, de hrană
Acum sunt tot mai departe
Călătoresc prin gerul inimii mele
Departe de snobi şi inculţi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misiunea mea este să îmi omor timpul, a lui să mă omoare pe mine. Ne înţelegem bine, ca între asasini.

citat din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii călătoresc prin toate haltele

bărbaţii vor să bea apa feminităţii
(la toate vârstele înfloririi
şi coacerii pământului)
până la marea plecare
prin haltele văzduhului.
şi în peşteri din stâncă
şi în borta peşterii
(unde se agită o fiară),
şi în momente de graţie
sau de răsucire a sufletului.
pentru ei femeile
sunt nişte cetăţi
(ce se vor cucerite şi împodobite
cu crengi de măslin).
când au gustul gutuielor coapte
bărbaţii călătoresc
pe firul altor ape
ale inimii sau ale morţii
şi au viziuni cu femei
-adevărate roţi-
care să le mişte altfel universul.
doar când întâlnesc Ane
(încep să ridice mânăstiri
şi nu mai fug în lume cu niciuna)
devin miri lunatici
şi-şi pun pe umeri luna
alunecând pe fereastră cu una
cu coasa care le leagănă somnul
până ce devin păsări cuc
şi nu mai ştiu în ce parte se duc.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoare

Laudă dragostei, primăverii,
unduirii trupurilor neîncătuşate ale apelor,
meteorilor de muguri,
iubirii, mult mai puternice decât teroarea
nourilor căluşi
asasini ai luminii;
castanilor care ne vor dărui lampadare necerându-ne nimic...
.....

poezie de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strămoşii mei provin de peste tot din nordul Europei. Eu locuiesc pe ţărmul de est al Americii de Nord când nu călătoresc. De unde sunt eu băştinaş? De niciunde de fapt. Genele mele sunt toate amestecate. Dar există oameni care menţin această legătură cu strămoşii lor ceea ce ne permite să punem în context rezultatele probelor lor de ADN.

Spencer Wells în Genographic (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie, la nivelul ei de bază, este o undă, un sunet, o vibraţie. Aceste unde sunt primul nivel al oricărei forme de creaţie. E foarte important de înţeles acest aspect, deoarece sunetul joacă un rol fundamental într-o relaţie conştientă cu Liniştea. Din Oceanul Esenţei, răsar aceste unde, care, în călătoria lor, intră în rezonanţă cu alte unde, care călătoresc în aceeaşi direcţie, în aceeaşi mod şi pe aceeaşi frecvenţă. Cu alte cuvinte, două unde asemănătoare se unesc, într-un proces de rezonanţă. Această unire a undelor asemănătoare creează o nouă formă, care conţine acele unde care au intrat în rezonanţă de frecvenţă. Această nouă formă se uneşte cu formele asemănătoare care călătoresc în aceeaşi direcţie, în aceeaşi mod şi pe aceeaşi frecvenţă. După care, această nouă formă urmează acelaşi proces, până când se ajunge la forma finală a unei creaţii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-vă din lumină

Călătoream dinspre apus spre răsărit
şi am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecţiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieţii săpate,
şi mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviinţaţi
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
şi-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiţi de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit şi am descoperit
ce inutili în inserţiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie
a umanităţii...
Încep să călătoresc
pe unde mă duce lumina mută
din interiorul creierului, identic cu mine:
-Daţi-vă din lumină,
daimonii s-au întors
cu faţa spre soare.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!