Instantaneu de dimineaţă

Duminică 5.59 AM
bocancii îşi molfăie porţia de zăpadă
câinele scrie liniştit jurnalul lui cu cerneală galbenă
eu îmi semăn baba-oarba
pe o arie de Beethoven
ninsoarea acră cu miros de vomă
cade pe străzi cu beţii in taxiuri
venind de la o degustare de vicii
unde diavolul şi a manelizat ispitele
la gura metroului
umil
Isus împarte flyere cu mântuire
fără să-L bage în seamă
trec nemuritoarele în cojile de ou
legate la ochi cu putrefacţia buzunarelor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada crucilor

Mi-am intoxicat casa
pentru un zâmbet cu data expirată
îmi plâng degetele cu humă
zgârii carnea pereţilor
în unghii rămân doar iluzii
moartea îmi ţine jurnalul
scrie ultima filă
sentinţă fără drept la recurs
voi fi abandonat în decolteul naturii
o rădăcină în livada crucilor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade floarea de zăpadă

zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
şi te-aştept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aştept cum îl aştept pe Dumnezeu

cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinţi
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe bunii mei părinţi

zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
şi-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun

cade floarea de zăpadă
pe oraşul meu golaş
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe-al neamului oraş

zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeţi şi vijelii
îi aud şi pe copiii
fără casă şi orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani

cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe case-abandonate

cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa lui Tataia

Cerul îşi trage pe cap gluga de nori
cusută cu fir de noapte
luna îşi mută ochii pe partea întunecată
din sirena ambulanţei urlă moartea

l-au luat pe Tataia
nu o să-l mai văd
păpuşa lui îi plânge urma pe bancă

îmi amintesc cum umblam
cuvânt lângă cuvânt
prin mine
urmărind parcă un film trist
mă aşez lângă ea
între noi golul lui Tataia
locul lui în junglă
unde patru ani şi a vânat leul

la fel ca el
filosof şi alcoolic
îi spun:
va veni şi rândul nostru
odată
dar când
prietena mea?

poezie de Relu Cazacu (21 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoarea este pacienta poetului

Hipnotizată de versurile lui
de dragoste

La gura sobei
ninsoarea se confesează

Doamne
şi câţi
oameni de zăpadă
a nenorocit
nimfomana

(Rece poetul
îi cauterizează
rana)

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul uscat

vântul îşi cântă simfonia pe diferite teme prin crengile mele uscate
pentru pământ
spaţiu şi aer
vino copile şi rupe-mi ultima frunză
sărut-o cu dragostea ta orfană
soră cu singurătatea pământului unde îmi sunt rădăcinile
pune-o în cartea veche şi scrie:
Doamne
iartă copacul uscat că nu mai dă rod
şi păcătosul ce ameninţă că sare din turla bisericii
că nu a sărutat verdele meu
urma Ta

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Mă întrebi cine sunt? şi tac
Dar tăcerea răspunde:
Un înger în drum spre păcat
cu luciri de himeră pe drumuri de unde

Pe drumul lui Lucifer spre Iad
Pământene păşeşti după mine
Cu gura uscată şi tălpile ce-ţi ard
Îmbrăţişezi păcatul şi uiţi de tine

Sunt rece, nu văd, nu simt
Pământene nu crede ce vezi!
Cu orice adevăr pot să te mint
Dacă în himere te-ncrezi.

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descompunere matinală

Închisă într-o durere de cap
iubirea pentru tine
se topeşte odată cu picioarele imaginare
ale omului de zăpadă

făurit acum două ierni
prin rostogolirea noastră
în cioburile globuleţelor sparte
ale iubirilor trecute

în dimineaţa fără tine
îmi îmbrac hainele vechi de trist
şi păşesc pe umbra străzii noastre

sunt cloşar răscolind prin gunoaiele trecutului
încerc recompunerea funcţiei
în care te găsisem

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După-amiază de duminică. Străzi înţesate de-o gloată buimacă, vlăguită, jalnică - avortoni din cele patru vânturi, scursură a continentelor, vomă a globului. Te gândeşti la Roma Cezarilor, copleşită de drojdia imperiului. Oricare centru al lumii îi e şi groapă de gunoi.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre şi câine

Aştept autobuzul
din curtea vecină
latră un câine
latră şi al doilea
latră şi al treilea
acum
latră şi al meu
dacă nu-l potolesc
o să îmi sfâşie inima
şi o să îmi muşte axisul gândului
îi arăt pe cer
pasărea altui suflet
cu ciocul înfipt în abdomen
cu gâtul prins în intestine
zboară în interior
gravitând în rătăcirea din jurul picajului
eu
mă bucur că am câine
el
se bucură că nu e pasăre
s-a liniştit
şi
tace

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiu în turn

Turnul pe tabla de şah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia să-mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu paşii lui de cenuşă
atrage pereţii spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în proprii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor
caută să-l exorcize
turnul nostru de alb
acum e negru
stă între mine şi tine
nu acceptă rocada
şah mat
pe tabla întoarsă cu faţa la tine
pătratele îşi sting lumina
piesele se strâng
în aşteptarea revanşei

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaura - sclavă neagră în cerul gurii

Îmi înfig dinţii în negrul tău
în colţul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îţi dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm faţă în faţă
priveşti ochii mei albaştri
oglindiţi în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ţi-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puţin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfoniile lui Beethoven într-o interpretare prea personală

De câte ori privesc elanul
Cu care îşi începe zborul,
Îmi vine-a crede că "Titanul"
Nu-i Beethoven ci dirijorul.

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Diavolul, şi Dumnezeu vor sufletul tău: Diavolul ca să-l piardă, Dumnezeu ca să-l salveze. Depinde de tine cui il dai: fără voia ta, nu-l poate avea nici Diavolul, nici Dumenzeu.

aforism de George Budoi din Sufletul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 iunie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cai morţi

În ceaţa cimitirului
doi cai pasc
în faţa crucilor
a mea şi a ta
unul a murit
poate s-a otrăvit cu iubirea ce creşte la tine pe mormânt
şi dacă-i aşa
să-l îngroape cu mine
să îmi fie coşciug
să ne descompunem împreună
să-mi galopezi prin spirit
nu ai mai făcut-o de mult
de la ultimul cal mort

poezie de Relu Cazacu (13 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Isus ne-avertizează, în marea lui iubire,
Că fără de iertare nu este mântuire.
Nu-l pedepsi pe-acela ce-ţi cere îndurare,
Căci de pe cruce Domnul te-ndeamnă la iertare.
Hristos, Mântuitorul, prin crudă răstignire,
Lăsatu-s-a să moară spre-a noastră mântuire.

poezie de George Budoi din Iertarea şi pedeapsa în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (30 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vomitus

Trec zile, ani, o viaţă aproape
Şi mai adânc mă pierd în comă...
Ultim vivant pân' să mă-ngroape
Mocirla unei naţii... Vomă!

Trăiesc ca toţi din experienţă
De malformaţii-n schistosomă;
Hidoase naşteri, competenţe
Corupte de demenţi... O vomă.

Atât de strâmbi rămân produşii
Ce-au ieri şi azi, mâinele, "p-ormă"
Şi nu-şi descoperă intruşii
Ce fac ingurgitatul... vomă...

... Totul se-nghite-n umil stoic
Crezând minciuni despre-o reformă...
Cap ghilotinei dând eroic
C-oricum "degeaba"-i bun, de... vomă.

Tentaculele-s ca o pânză
Îngemănând hâda diformă
Ce-i la vedere grasă, rânză
De binele-i, ce rău dă-n... vomă.

Prietenul iscoadă-i, laşul,
Ce vinde tot şi se transformă
Din "finul" de-altădată-n "naşul"
Ce varsă tot şiroi de... vomă.

Aleşi din pleavă neştiută
Eşti însuţi gafa tu, enormă,
Jucând vot "X" partida slută
Ce-ţi dă-napoi promisul... vomă.

Şi legile ţi le fac ţie
Iar vinovaţi dispar fantomă,
Căci ei le fac spre-a ta robie
S-o ispăşeşti că meriţi... vomă.

N-ai învăţat nimic, credinţă
Şi-n loc să crezi Iisus, pe Tomă,
Îmbuibi pe popi în pocăinţă...
Debil de minte, suflet... Vomă!

Te uiţi năuc la clevetiri
Şi crezi politic ca pe-o dogmă
Şi-erou le eşti la uneltiri
De te supui prost; le-nghiţi... vomă!

Judecătorii-i crezi divini;
Toţi preşedinţi făcându-şi normă
Să-ţi dea pedepse fără vini,
Că imuabili se ţin... vomă.

De ţi se spune adevăr
Te umfli-n pene ca o gomă
Şi critici, spui că eşti popor...
Şi restu-n jur, sunt toţi o... vomă.

... Mă-ntreb de unde mi se trage
Căci mă credeam pe drept de-o Romă,
Dar nu d-etrusci am gene drage;
Ne plac hoţii, rromii ca... vomă.

Mă rog să stau cât mai departe
De împuţit, să inspir aromă
Ce alţii-o fac parfum din carte
Şi viaţă ce reneagă... vomă!

E cel mai simplu "nu se poate!"
Tot să-l invoci, să-l spui de formă
Când fiecare "tu" eşti "parte"
Să-mprăştii "lături", tot de... vomă

Nici zâmbet nu mai am, nu-s om
C-am pierdut simţul, îs tot un rictus
Parezic, spasmic, un atom
Şi-aş exploda să curg... Vomitus!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele nimănui

Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâşie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.

Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...

Câinele scoate oasele
La lumină,
Le aşează
La temelia cetăţii lui,
Îşi face acoperiş
Şi horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi tandre

În trupul nopţilor mele se odihnesc:
lăstunii de stâncă,
râuri ce trec prin memorie,
fluturi de zăpadă.

Mă ning pe la tâmple;
cuvintele sfătoase ale amiezii,
culegătorii de venin.

Respiri prin plămânii mei, gura ta
împarte surâs
raze sărutând.

Soarele înălţat
îşi face cuib în părul bălai,
îl umple cu pui
şi-aşteaptă să zboare.

O toamnă tandră se apropie...

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografia unui zâmbet în colţul gurii

Îmi zâmbeşti iar
din colţul gurii
de pe radiografia pulmonară
sufocată de trecutul irespirabil
îmbâcsit cu patru pachete de Marlboro
şi cinci cafele pe zi
mă oripilează ochii tăi
au culoarea palmelor de viaţă
ţi-ai pus coastele în pungă
şi îţi cureţi oasele
de milenara carne a timpului
eşti galbenă ca ultima lumânare cu păr roşu
sorb sângele hepatic de toamnă
mă uit la tine
ştiu
ne vom întâlni în ultimul colţ al pătratului
dar...
nu te mai iubesc
respir

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care iau în râs pe cei tari îşi pricinuiesc, fără să bage de seamă, necazuri şi mai mari.

citat din Esop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!