Tu nu știi?
De ce-mi apari încă în vise,
tu nu știi că ușile-s cu lanț închise?
că o rază de lumină
se mai zbate pe podină
și sărută răni adânci
părăsite de pe atunci
când îngeri au obosit
când aripi s-au veștejit?
De ce-mi arunci săgeți de dor,
tu nu știi că încă dor
răni ce stau pe la ferești
așteptând să mă găsești
în a trupului închisoare
în a timpului ninsoare?
De ce-mi ești drag de atâta timp,
tu nu știi că al iernii anotimp
n-a mai plecat de atunci din mine
transformându-mă-n ruine?
Ceasul a uitat să bată.
La a sufletului poartă.
Visele pe pierd în vânt,
Rând pe rând și gând cu gând.
poezie de Adriana Monica Burtea (7 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lumină
Citate similare
Minte-mă!
Minte-mă că încă nu-i șah mat,
Minte-mă că încă am o tură,
Că partida nu s-a încheiat
Încă sunt regină în armură!
Minte-mă că mai am un nebun
Chiar de știi că-i jocul terminat,
Minte-mă că ești un rege bun,
Minte-mă că n-am capitulat!
Minte-mă în timp ce-mi străpungi scutul,
Minte-mă atunci când mă ataci,
Minte-mă în timp ce-mi furi sărutul,
Minte-mă frumos dar acum taci!
Minte-mă că eu am câștigat,
Chiar de știi că nu mai am armură,
Minte-mă că încă nu mi-am dat,
Inima din piept la schimb pe-o gură...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre monarhie, poezii despre șah, poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre jocuri sau poezii despre inimă
Lasă-mă, toamnă, să iubesc...
Mai oprește-ți, toamnă, timpu-n loc
Și-al frunzelor de dor potop,
Dor de sărut de pământ,
Și de-al adierii vânt.
Mai rămâi, rază de soare,
Iarna-i lungă și-a ei ninsoare
An de an tot mă apasă
Cu urme adânci ce mi-le lasă.
De ce ai plecat privighetoare,
Pe meleaguri arse de soare?
N-ai fi rămas să îmi alini,
Răni de oameni prea haini!??
Mai lasă-mă, toamnă, să-ți iubesc
Frunzele ce astăzi înfloresc,
Razele ce mâine vor păli,
De dorul privighetorii, ce nu va mai fi.
poezie de Adriana Monica Burtea (4 septembrie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre privighetori, poezii despre frunze, poezii despre dor, poezii despre viitor, poezii despre toamnă, poezii despre prezent sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Până nu mai sunt
Știi ce-mi șoptește
Noaptea
Când apari pe cerul meu
Din umbră?
Proptește-ți somnul
De umărul meu,
Iubito,
Să împărțim stelele
Până nu mai sunt...
Știi ce-mi îngână
Ziua
Când rămâi pe cerul meu
În lumină?
Ascunde-ți genele
În razele mele,
Iubito,
Să alunge norii
Până nu mai sunt...
Știi ce-mi spune
Seara
Când adormi pe cerul meu,
În apusuri?
Aprinde-ți dorul
Din roșul soarelui,
Iubito,
Să ardă temeri,
Până nu mai sunt...
poezie de Gabriela Chișcari (25 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre roșu
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
Liniștea gândului
Când șoaptele nopții împacă
Liniștea pătrunsă în gând,
Dorul în vise se-mbracă
Și naște dorinți rând pe rând,
Chem gândul prin gândul din gând
Revin din adâncuri spre tine chemări,
Se scurg spre mine tăceri, însumând
În sufletul ce-mi plânge de dor, așteptări.
poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre plâns sau poezii despre naștere
Vremea copacilor
de ce-mi mai vii,
acum când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu știai că arborii au vremelnicia lor?
trebuia să vii atunci
când copacii mei, mai aveau
aripi de frunze.
de ce-mi mai vii,
acum când însingurarea se lasă peste
destinul meu,
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?
trebuia să vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
deșertului.
de ce-mi mai vii acum,
când neputința mă doboară,
când arborii înnebunesc și nu se mai văd
de nisipul vremurilor?
trebuia să rămâi cu mine
atunci,
acum nu mai pot decât să te salut
în trecere,
la o răscruce
de zări.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre tei, poezii despre nisip, poezii despre deșert, poezii despre coroană sau poezii despre aripi
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre ochi sau poezii despre miere
Spune-mi...
Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?
Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?
poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre zile sau poezii despre melancolie
Mă vezi Dumnezeu
Puternic și sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Și sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Ești inima mea
Ești viața din ea
Ești tot ce-mi doresc
Pentru mine
Și sufletul meu
Ți-l dau Dumnezeu
Și nu mai trăiesc
Fără Tine
Știi bine.
Cu pleoape de dor
Mă mângâi ușor
Privirea Ți-o-ndrepți
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi și m-aștepți
Lângă Tine
Pe mine.
Asculți, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă știi Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Ești Tu și sunt eu...
poezie de Adriana Cristea (30 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rai sau poezii despre lut
Nocturnă
O stea
a mea, a ta,
stă a cădea...
Mai știi
poteca lină dintre vii
când levitam
și când tăceam?...
Acele epopei de dor,
săgeți încinse de fior,
atunci când luna era-n noi
cu-n unu... radical din doi?
Mai știi
cuprinderi veșnic necuprinse,
scântei aprinse și nestinse,
îmbrățișări neterminate,
priviri ce nu se dau uitate?
Mai știi?...
O stea,
a mea, a ta,
stă a cădea...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre Lună
Și-ntreb
Și când Te văd încovoiat trecând
Cu încă o povara peste umeri
Îmi vine-n minte-un început de gând
Și-ntreb, Isuse, poți să le mai numeri?...
Și când Te văd încovoiat strângând
Cu grijă frunzele de pe cărare
Îmi vine-n minte-un început de gând
Și mă întreb, Isuse, mai poți, oare?...
Când stau cu toții însetați la rând
Ființa să le-o saturi de Lumină
Îmi vine-n minte-un început de gând
Și-ntreb, Isuse, câți or să mai vină?...
Și când Te văd în urmă așteptând
La o fântână-n drum spre Galileea
Îmi vine-n minte-un început de gând
Și-ntreb, Isuse, nu sunt eu aceea
Pe care-o-aștepți? Și când sosesc plângând
Să-ți pun și eu povara mea pe umeri
Îmi vine-n minte-un început de gând
Și-ntreb, Isuse, poți să le mai numeri?...
poezie de Adriana Cristea (5 iulie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre vinovăție
Tu iubito...
Tu iubito o știi bine
Tu ești dor, ești dor de mine
Tu ești dor, eu sunt iubire
Tu ești freamăt, eu simțire.
Tu ești raza albă-a lunii
Tu ești izvorul minunii
Tu ești vis și armonie
Tu ești vers, eu poezie.
Tu a vieții mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Ești și floare și femeie.
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre orhidee sau poezii despre flori
De-as fi renunțat
De-aș regreta tot ce-am greșit,
De-aș renega ce mi-e sortit,
De-aș pierde orice dâră de speranță,
Când toate par doar aberanță,
De-aș renunța la tot
Ce alți dreptul lor, îl socot,
De-aș pierde renunțând la luptă,
Aș fi deja pe veci pierdută.
Și atâta timp cât încă-n piept
Sufletul mi-l percep și accept
Lupta doar și-a arătat
Colți ei de animal întărâtat.
Nu ataca, nu distruge,
Răni ce încă sânge curge;
Doar zâmbește încet, ocult,
De prejudecăți desculț.
De-aș fi renunțat la fericire,
Azi visam la nemurire.
De-aș fi renunțat la vise,
Azi priveam doar uși închise.
De-aș fi renunțat sa fiu
Strop de ploaie, stropul viu,
Astăzi încă rătăceam,
Astăzi lupta o pierdeam.
poezie de Adriana Monica Burtea (18 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zoologie, poezii despre sânge sau poezii despre prejudecăți
Mai știi?
Scrinul de nuc mai poartă-n amintiri,
Parfumul vechi al clandestinelor iubiri.
Triste scrisori de-amor ascunse prin sertare,
Din anotimpuri care nu-s trecute-n calendare.
Oglinzile în care te priveai de-atâtea ori,
Mai poartă încă suple rezonanțe de viori.
Inelul tău de-argint cu piatră de opal,
Mai are încă strălucirea unui ev medieval.
Mai știi fotoliul vechi sculptat în lemn de nuc,
Unde stăteai, privind cocorii cum se duc?
Și îmi șopteai târziu, poeme lungi de-amor,
Legende-n care îndrăgostiții totdeauna mor?
Mai știi scrisoarea de adio de pe-un scrin?
Mai știi când s-au uscat petalele de crin?
Mai știi cum te-așteptam în nopțile târzii,
Știi când muream câte puțin în fiecare zi?
Mai știi când ne îmbrățișam sub felinare,
În anotimpuri încă netrecute-n calendare?
În anotimpul trist ce pentru noi e interzis,
Mai știi povestea de iubire care m-a ucis?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre scrisori, poezii despre anotimpuri, poezii despre vioară, poezii despre sculptură, poezii despre povești de dragoste sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Solare
Oricât de mult s-ar fi epuizat păreri pe temă,
Mi-e gând, la fel de cald, la pielea ce-mi dogoare,
Mă îmbăind pe-un scaun undeva, sclipind de-un soare
Doar cât o bilă de popice... un diamant topit în cremă...
... Ce-mi mângâie dintr-o imensitate corpul, gând,
E mai mult de putere, minții, globu-aprins de lavă;
Îmi luminează vise, câmp, păduri, oceane purtând navă...
Și nu de azi, de ieri... de când mă știu la coada vieții, rând.
Și pe egipteni îi înțeleg, chiar de-i tardiv, cuprinși în venerație,
E atât prezent în ce-i, că de-l ignor parcă mă doare.
Deci lor mă închin la cât din timp și-au dat pentru visări solare
Și încerc să mă răscumpăr, când și când... înspre sursa-mi de inspirație.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre trecut, poezii despre păduri sau poezii despre ocean
Știi?
Acum nu mai mă dori Tu!
Acum mă doare lumea!
Lumea toată la olaltă!
Ma doare timpul,
Cel trecut, cel prezent!
Cel încă nevenit!
Mă dor durerile în piept,
Mă dor ochii secătuiți,
Mă arde un dor de prea mult timp,
Mă fierbe, îmi fierbe sângele în vene!
Stii....?
Mă dor chiar anotimpurile toate!
Nopțile și visele, diminețile!
Mă dor că nu au fost ale noastre!
Mă dor zilele și lacrimile!
Mă doare tot, tot răul din mine!
Mă doare chiar și binele!
Și... și nu știu ce să mai cred,
Ce să mai.... aleg?
Când nu mai e ce-alege!
Mă doare ce-i dincolo de Noi,
Ce-i dincolo de viață,
Dincolo de moarte!
Mă doare teama de eternitate!
Mi-e teamă să nu mă pierd!
Dar cum să mă mai pierd,
Când sunt pierdut demult!
Și totuși mă bântuie un gând!
Mă bântuie o teamă!
De-acum, demult!
Sau dintr-o altă viață?
Dintr-o altă lume?
Îmi pare totul lipsă,
Totul un pustiu
Și sună a gol dintr-un....
Prea plin!
Și totuși nu-i un vis,
Și totuși suntem Noi!
Și totuși mă doare vina...!
Vina de a te iubi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triste sărbători
Când primii fulgi
Au căzut pe pământ,
Stau la fereastră
Mă-ntreb, cine sunt?
Spune-mi tu Doamne
De ce ai uitat
Să-mi dai o rază
Din tot ce-am visat?
Unde s-au dus
Anii mei, rând pe rând?
Mă văd copil
Lângă brad colindând
Părinții oare,
Unde-au plecat?
Mă-ntreb în noapte;
Ce viscol i-a luat?
E iarnă afară,
E iarnă și-n gând
Aud peste tot
Clopoțeii sunând
E sărbătoare,
Dar, fără folos
La mine de mult
Nu mai vine vreun moș.
poezie de Stefan Băiatu (14 decembrie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre viscol, poezii despre iarnă sau poezii despre copilărie
Mi-e dor de ea
Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.
Aștept trecutele iubiri,
Conturul brațelor subțiri
Și părul amintind de ploi,
Și vechea urmă din noroi.
Dar urma ei s-a șters demult,
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uși,
De greieri sau de cărăbuși?
Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.
poezie de Ion Bănuță din Lacrima Diavolului
Adăugat de alexa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre greieri
Uitat de sine
Te beau cu fiecare picătură a zilelor vărsate,
Ce-o lume a adunat în calendar de oceane,
Din tot, ce lacrimi bucuriile au spălat idile de arcane
Încătușând iubirile, jurate-n veșnicii de moarte.
Mă spăl cu timpu-ți pur din pielea-ți de fiori,
Ce-o atingi de mine, de al tău tremur sufăr,
Cum 'n liniștea sublimă a lacului tresaltă nufăr...
Când unda îngeri sparg, să te culeagă în flori.
Sunt tot un vis în nopțile ce-mi port osândă,
Când numai gând te simte gânduri, îs o nălucă
Ce nu-și mai vrea trezire chiar de zorii apucă
Și mă sfârșesc de dor, cu sufletul la pândă.
Îmi bate în voalul de timpan chip, ce-ai cum pulsul,
Ce loc și-a luat în vinele ce-mi strâng întregul sunt;
Căci gol de inima, ce n-o mai am, e-n pas mărunt...
E-n umbra ta un buchet de roze... îți așteptând ajunsul.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre roz
De unde atâta nefericire?
De unde atâta nefericire,
Când raze pier și noaptea vine
Pe la uși, pe la ferești,
Peste oamenii cu măști?
Unde-s zâmbetele false,
Și visele de soare arse?
Unde-s toți ce i-ai întâlnit,
În drumul tău spre paradis?
Și azi, ca ori și care zi
Sperai că soarele va răsări
Acolo unde-i nefericire
În suflete avare de iubire.
Dar e soarele a uitat,
Sau poate doar n-a mai luptat,
Pentru iubiri ce noaptea mor
Iar dimineața răsar în zor.
poezie de Adriana Monica Burtea (4 aprilie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul de rouă
Motto:
"Să mori nu este nimic,
înspăimântător este să nu trăiești."
(Victor Hugo)
În adierea dorul dintâi
Visele ard în fâșii...
Miezul de rouă închide
Lacrima-n oglinzi fluide!
Departe de dor de iubire
Sângele e-n spinul subțire
Nevindecat de trufie și fior
Tulburare în timp seducător...
Să nu rănești miezul de rouă
Să nu împarți lacrimă-n două
Când pleci tu dincolo de zare
Într-o risipă devastatoare!...
Alintă-l cu dorul din inimă
Căci știi că e fără de vină...
Știi că răni lăuntrice ne-a-nchis,
Știi că e și miezul oricărui vis?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre seducție sau poezii despre rouă