Ploaie în două versuri

Asemeni unui vierme prins în plisc
Stăteam în răsturnatul obelisc.

Murind, un sâmbure-n cotoare,
Pe "A" schimbându-l în "mă doare".

Ca să mai întocmesc un vers
O pasăre sta-n zbor invers.

Şi de pe stânca cea marină
O aşchie plângea, calină.

Pre când în urma depărtării
Se scuturau de gheaţă sorii.

Scriindu-mă muream, scriind
De-ndepărtatul hiacint.

Şi sufletu-mi pliat în patru colţuri
Aşteaptă doar umilele gablonţuri.

Iar peste baza obelisc acestui
Cădea o ploaie-n două versuri.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un vers

Aţipit ca un flutur adast pe frunza de laur zdrobită.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem într-un vers

Ca o ploaie de seară pe melcii rotunzi...

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt vers

Sub clopotele vechi zac verzi cianuri

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet Cocktail

Alunecare din idee-n lucruri
Cădere din cuvinte-n dinţi
Un cer de vară care-l scuturi
Şi se preling trei sori fierbinţi.

Şi mă preling de dor şi lene
De lenea de-a privi-n-afară
La ora când nevinovate stele
Curgând se-ntoarnă şi-nconjoară,

În brîu ţesut un microcosmos
Ca al ferigii univers.
Vers după vers şi ochi cu os şi rană
Din vers mai încropesc un vers:

Căci nu se poate să te scuturi
Nici de idei, de fapte sau de lucruri.

sonet de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai sveltă şi mândră siluetă de munte pe care am văzut-o este Cervinul! El se înalţă maiestuos sub forma unui obelisc piramidal ce pare modelat de dalta unui sculptor.

citat din Horace Benedict de Saussure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

(Pentru Daniela O.)

Cu zîmbetul răsfrînt pe buza senzuală,
Iară privirea mîndră străluce în afară,
Împărtăşim noi oare a sorţii ironie,
Pentru că deşi aproape, ne rupe pe vecie
Această tagmă-a lumii?
Eu simt că tu mă simţi
Şi iarăşi, prin miracol, de vrei să fim cuminţi,
Dar nu putem, olaltă va trebui să fim
Tu înger, iar eu demon, orice, dar să răzbim
Peste prejudecată, meschinul univers
Şi nu mai pot de-atîta să încropesc un vers!

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un fluture
în căutarea
luminii zăpezii.

haiku de Necula Florin Dănuţ (6 februarie 2016)
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ca un zbor de pasăre marină

tu n-ai mai fost cu mine de foarte multă vreme
de când nu mă aşteaptă talazuri de atlaz
sunt ţintuit pe maluri
şi însemnat de soartă
cu vina care-mi curge stingheră pe obraz

o lacrimă de lună ce stăruie
pătrunde
în plusul de lumină şi-n luciul din oglinzi
m-au sfârtecat neliniştiti
m-au spulberat săruturi
atât cât amintirea te lasă s-o cuprinzi

plecat din tinereţea eternei năzuinţe
şi-mpins de bănuiala ce stăruie în noi
un zăbovit
o clipă
o sete solitară
întoarce
câteodată
răstimpul înapoi

şi-am alergat frenetic
îndrăgostit de tine
cu pasul care lasă ecou pe bolta rea
m-a-ntâmpinat
flămândă
o linişte marină
o pasăre ce-mi poartă nezborurile-n ea

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undele ştime

(Lui Emil Botta)

Uitatul val
Mai bate încă în glastră
Plină de flori, triumfal
Se regenerează o sevă albastră.
Uitat întuneric
Încă mai spargi ale luminii vagi bolţi
Iarăşi deplin şi feeric
Ale lumii translucide imagini le clatini
Pline de sânge şi patimi.
Neuitat va rămâne
Numele tău, în locuri comune
Pre când se vor clătina
Ale undelor ştime.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul meu

Pe vârful unui munte – un obelisc;
pe capul lui – un con de brad; în fruntea
acestuia – un ac; şi-n vârful lui
tărâmul meu, Împărăţia clipei.
Nu-i nicio graniţă pe-acest pământ
(ocean sau mare, lanţ de munţi sau fluviu)
de netrecut: sortită-i suprafaţa
să fie cucerită. Însă, eu,
cu vaste crăpături de timp îmi apăr
scânteietoarea mea singurătate.
Căci nu mă-nvecinez decât cu partea
de mine însumi care urcă-ntr-una
târâş, şi – detronat numai de mine,
uzurpator şi uzurpat deodată –
sunt nefiind. Iar voluptatea rară
de-a şti că ard, această voluptate
hrăneşte-un foc ce se consumă-n sine.
Adesea, ceea ce vi se pare fulger
- un oaspete aparent – coboară brusc
din cer, se scurge-n jos, către câmpie,
trece prin ac, prin con, prin obelisc,
prin munte, şi – murind la voi în braţe –
nunteşte cu regina suprafeţei.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deziernare

Ivoriu pământ
la culoarea primordială
vor mai aştepta să ajungi
cândva.

Nu se mai ştie; dar iarnă
nu are unde să mai fie

Decât în munţii albaştri.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet hoinar

O, Doamne, cît am risipit
Pentru-a-ntregi a mea aură
Şi timpul l-am întors clepsidr
Iar sîngele l-am stăvilit în gură.

Să-mi scotoceşti Doamne aorta
Pentr-a găsi întreagă a mea caznă
Dar subiectiv se mai întorc cocorii
Cu-aripa de cenuşă spre o vastă

Întindere de ceţuri răzleţite...
Mai mult am vrut să spun, dar cum
Cînd pe cîmpia foii de hîrtie
S-a-mprăştiat cerneala ca un fum?

Dar chiar mai trebuie un vers...
Şontîc, şontîc prin univers!

sonet de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea piciorului (lui Gellu Naum)

Neutrin rebel şi ubicuu
ale nopţii oarbe arătătoare
scald seara genele soarele
peste cerul întins şi negru
mi-a revenit o amintire
cizelată cu oacheşe zale
la vale cu tine tu timp integru
cu ţâţe imense şi portocale.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea piciorului

Lui Gellu Naum

Neutrin rebel şi ubicuu
ale nopţii oarbe arătătoare
scald seara genele soarele
peste cerul întins şi negru
mi-a revenit o amintire
cizelată cu oacheşe zale
la vale cu tine tu timp integru
cu ţîţe imense şi portocale.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet shakespeare-ian II

(Pentru Daniela O.)

Am cizelat versul, măiestru,
Măcar o dată să mă bagi în seamă
Dar chiar de-aş fi şi ambidextru
Sculpura-ţi în cuvinte mi-e profană.

Cu ochiul cercetez ce nu pot încă
Prin simţ tactil în creier să imprim,
Căci valul iar se-abate peste stîncă
Şi-ncet o erodează în sublim.

De-aş şti c-a mea privire temătoare
La fel de-ncet se conturează, iar,
Va naşte în cuvinte-asurzitoare
Al tău portret doar din lumini şi har...

O, atunci şti-voi pe vecie
Că masu-mi pe-astă lume-a fost să fie!

sonet de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solilocvii

Se coboară ciutura-n ape
stârneşte ecourile
se ridică luna din munţi
descoperă hăurile.

***

Când frunzele valsau furiş
prin lumină
iar razele băteau pieziş
prin frunziş.

***

Când stropi de ploaie prelingeau
pe trunchiuri verzi
seva copacilor ce ard
prin livezi.

***

Opriţi-vă trecerea
anilor, lunilor
s-a desprins de pe ghizduri
tăcerea fântânilor.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Un melc plăpând, dar plin de glorie,
Urcase-n vârful unui obelisc
Şi zise el: - Eu înfruntai un risc,
Că-am vrut să las o urmă... în istorie.

epigramă de Carlo Alberto Salustri din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gabriel Teodorescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui versificator

Pe pegas călare, poetul de rasă
E-n zbor către culmea sublinului vers,
Dar singura urmă pe care o lasă
E urma ce-o lasă Pegasul din mers.

epigramă de Florin Iordăchescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miazănoapte

Ruperea nopţii
între ţipătul fetei făcută femeie
şi geamătul stins al curvei plătite.
Reazăm nu mai există
între limbile orologiului.
Au urcat spre miazănoapte amîndouă
şi-acum se confundă!

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă doare când nu pot comunica cu cei din jurul meu
Mă doare neînţelegerea lor, dar mult mai mult
Mă doare indiferenţa sufletelor lor de gheaţă.
Mă doare când în loc să manifestăm o iubire necondiţionată,
Alegem să arătăm dispreţ
Mă doare judecata lor nedreaptă,
Mă doare încât plec în lume,
Mă doare când păşesc printre inimile de gheaţă
Şi mă lovesc de ale lor veşminte aspre,
Mă doare nepăsarea şi lacrimile lor de crocodil,
Mă doare încrederea mea nejustificată în oameni,
Mă doare căci am risipit energia
Cu care aş fi putut ridica o casă sau un bloc
Energia ce mi-ar fi fost necesară zidirii
Unui munte de vise.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!