Spectacolul de la Astra-Dinamo
Într-o seară a avut o revelație
Antrenorul Marius Șumudică.
La Giurgiu voia să facă senzație,
Dar a devenit un rușinică.
Pe câini, aproape i-a primit
La-nceput, Steaua a înjurat
Și era foarte fericit
Pe bancă calm s-a așezat.
Vai, dar ce păcat...
Când era mai liniștit
O brighetă a zburat,
Iar atunci a înnebunit.
În umăr lovit,
Dar de cap s-a ținut
Se dădea așa rănit...
De râs s-a cam făcut.
Nu avea scăpare,
Rău îl mai durea.
Era tragedie mare,
Circ frumos făcea.
Suporterii-au făcut "pact"
Și-alte obiecte-au aruncat,
Iar acest superb act,
Frumos s-a terminat.
Trebuie să dea la actorie,
Să fie și de alții apreciat
Aceasta e noua lui meserie,
Rolul bine l-a jucat.
Un spectacol a oferit
Unii mult s-au distrat.
Bilet n-au plătit
"Toate cele bune" i-au urat.
La circul gratuit,
A fost nebunie mare
Multe "aplauze"-a primit,
Că doar nu-i un oarecare.
De tine-am râs seara toată,
Cel mai bun actor ești
Te-așteptăm altădată
La noi, Acasă-n București!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (28 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre actorie
- poezii despre tragedie
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râs
- poezii despre plată
- poezii despre nebunie
- poezii despre meserii
Citate similare
Măcelarii de la Mureș
Într-o minunată seară,
Îmi amintesc, era primăvară
La Mureș s-a declanșat
Un măcel ce m-a șocat.
ASA, echipă fără antrenor,
A-nceput un război major.
Încă din minutul 4, Nicoară
Suferise o accidentare ușoară.
Iar Țucudean, fost stelist,
Jucător ghinionist
A primit o lovitură,
Peste ureche, foarte dură.
Așa accidentat,
Galben a încasat.
Și cu urechea tăiată
Roșu s-a făcut îndată.
Mult a pătimit...
Terenul l-a părăsit
Foarte, foarte șifonat,
Dar mai ales, eliminat!
Jucătorii s-au tot faultat
Fotbal nu prea s-a jucat.
Cu 13 galbene într-un meci,
Bucură-te că-ntreg pleci!
A fost spectacol incendiar,
Cu multe faulturi la adversar.
Această partidă a făcut istorie,
E clar, ne rămâne-n memorie.
Un sport cam periculos,
Trebuie să fii norocos.
Mai bine zis, foarte tare
Dacă rămâi în picioare!
Regulile sunt încălcate...
Fotbalul e luptă peste noapte.
Respectul, frumos s-a dus
Vremea lui a cam apus.
Acum mureșenii sunt terminați
Cu-a lor patru-eliminați.
Ce vor face oare,
În etapa viitoare?
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre urechi, poezii despre galben, poezii despre fotbal, poezii despre timp, poezii despre sport, poezii despre război sau poezii despre roșu
Colectiv
O mare tragedie,
S-a abătut pe această Românie.
Tineri frumoși, ne-au părăsit,
Și înapoi n-au mai venit.
O seară, începută bine,
S-a transformat în tragedie.
România, țara mea,
Ce se alege de existența ta?
O trupă, un album lansa,
"Goodbye to Gravity" se numea.
Dar n-au mai apucat,
Focul, rapid s-a declanșat.
Ce a urmat, cu toții știm,
Nu vrem să ne amintim.
Suflete, la Cer s-au dus,
Și-acum, ne privesc de Sus.
Răniții, ne mor în spitale,
Nepomeniți în catedrale.
Judecați pe nedrept,
Pentru că au fost la un concert.
Dumnezeu are nevoie,
Doar de suflețele bune.
Îngeri sunt în Rai,
Eroi pe acest plai.
Clubul, autorizație n-a avut,
Încă de la început.
Pentru patroni, doar banii au contat,
Pe tineri, viața i-a costat.
În țară, protestele au început,
Oamenii, o schimbare au vrut.
Tragedia i-a unit,
Și din locuri s-au urnit.
De la București, la Iași,
Cu toții am fost părtași.
Au ieșit în toată țara,
Din Galați și Timișoara.
Până-n ziua morții,
Noi vom goni hoții.
Când țara la noi revine,
Liniștea o să domine.
Lucrul cel mai trist,
Un dezastru ne-a trezit.
Am devenit solidari,
Cum n-am fost de ani.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre început
- poezii despre moarte
- poezii despre îngeri
- poezii despre viteză
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
În toamna aceea
Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.
Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.
Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.
Avea niște pulpe rotunde, frumoase
Și ciorapi eleganți de mătasă
A stat mult până și i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Și ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Și m-a văzut.
Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu
Și eu simțeam cum mă înroșesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.
Și a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei și fete frumoase.
Și eu ședeam mai departe pe bancă
Și mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Și mai erau și niște castani.
poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frumusețe, poezii despre femei, poezii despre tramvaie, poezii despre toamnă, poezii despre rochii, poezii despre fete frumoase, poezii despre fete sau poezii despre albastru
Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa să rămâie". Și s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua mușluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc și rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Și n-a trecut mult, și nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum așa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-și mai vadă părinții; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna să iasă cu dânsul. Părinții, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, și, întrebând-o despre gospodărie și bărbat, ea a spus tot ce știa.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nuntă, citate despre porci, citate despre urâțenie, citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre săptămâni, citate despre soție, citate despre religie, citate despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Valurile făceau parcă niște semne ciudate. Și Gretchen și-a scos pantofii la care ținea mai mult decât la orice și i-a aruncat în apă; pantofii însă au căzut prea aproape și valurile i-au adus la mal. Ai fi zis că râul nu voia să ia ce-avea ea mai scump, deoarece Karl nu era la el. Gretchen a crezut că n-a aruncat pantofiorii destul de departe și atunci s-a suit într-o luntre care era legată în păpuriș, s-a dus până la capătul ei și a aruncat pantofii în apă. Luntrea însă nu era legată bine și, când fetița s-a repezit să arunce pantofii, s-a desprins de țărm și a pornit pe apă. Gretchen, când a văzut așa, a vrut să se întoarcă și să sară pe mal, dar luntrea acuma ajunsese departe și pornise pe râu în jos.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râuri, citate despre încălțăminte, citate de Hans Christian Andersen despre încălțăminte, citate despre fete, citate de Hans Christian Andersen despre fete, citate despre apă sau citate de Hans Christian Andersen despre apă
Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun și s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă și un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era țesută din mii și mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă și gingașă, dar era de gheață, de gheață sclipitoare, și totuși era vie; ochii îi străluceau ca două steluțe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap și a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băiețașul s-a speriat și s-a dat jos de pe scaun și i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre zăpadă, citate despre superlative, citate despre sperieturi, citate despre seară, citate despre rochii, citate despre păsări sau citate despre mâini
Cioara și marea
A încercat să ignore marea,
Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viața.
A încercat să vorbească mării,
Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în fața unei flăcări.
A încercat să-și apropie marea, să și-o facă simpatică,
Dar aceasta a ignorat-o așa cum te ignoră un lucru neînsuflețit.
A încercat să urască marea,
Dar s-a simțit ca un răhățel uscat de iepure pe o stâncă bătută de vânt.
A încercat apoi să fie măcar în aceeași lume cu marea,
Dar plămânii nu-i erau îndeajuns de adânci,
Iar sângele ei zglobiu nu a avea nici o relevanță
Asemenea unui strop de apă căzut pe o sobă fierbinte.
În cele din urmă,
A întors spatele mării și a părăsit-o.
O ființă crucificată devine imobilă.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre sânge, poezii despre stânci, poezii despre ochi, poezii despre iepuri sau poezii despre foc
Realicartea
Din carte a ieșit un ochi.
Deși era obosit s-a deschis larg
și în acel moment a văzut unele lucruri pentru prima dată.
Nu după mult timp și-a făcut apariția un nas.
Acesta a mirosit deja ce se întâmplă.
Dar când să intre în încăpere i s-a închis repede ușa.
Nu era de el, locul lui era în carte și atât.
Apoi din carte a ieșit o ureche.
Aceasta a auzit mult zgomot.
Și mai apoi bârfe, dar nu s-a aplecat la ce se vorbea.
Gura și-a făcut și ea intrarea.
Celelalte i-au povestit deja experiențele avute.
Ea ar fi avut atât de multe să spună,
dar cartea a învățat-o să tacă.
poezie de Ana Truta (noiembrie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre tăcere, poezii despre gură sau poezii despre bârfă
Prințul și prințesa au îmbrăcat-o în mătase și în catifea din cap până în picioare; au poftit-o să rămână la palat și să trăiască în belșug, dar ea s-a rugat să-i dea numai o trăsurică cu un cal și o pereche de pantofi, pentru că voia să plece iar în lume și să-l caute pe Karl. I-au dat îndată pantofi și un manșon, au îmbrăcat-o frumos și când să plece, la scară era o caleașcă numai de aur și stema prințului și a prințesei strălucea pe ea ca o stea. Vizitiul și valetul aveau coroane de aur pe cap. Prințul și prințesa au ajutat-o pe Gretchen să se urce în caleașcă și i-au urat drum bun. Cioroiul cel din pădure, care acuma era însurat, a însoțit-o cale de trei poște. Ședea lângă ea, fiindcă nu-i plăcea să meargă cu spatele. Cioara de la curte stătea în ușă și dădea din aripi; nu putuse să vină fiindcă o durea capul de când căpătase o slujbă și mânca prea mult. Caleașca pe dinăuntru era căptușită cu turtă dulce, iar în lada de sub capră erau fructe și covrigi.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre viață, citate despre stemă, citate despre păduri, citate despre picioare, citate despre palate, citate despre mâncare sau citate despre frumusețe
Ghiocelul
Al primăverii vestitor
De tine ne era dor.
Ești fragil, gingaș,
Dar și tare drăgălaș.
Foarte frumos,
Delicat la miros.
Un zâmbet ne răpești
Atunci când înflorești.
Martie a sosit
Fata l-a primit?
Băiete, nu uita să-i iei
Un buchet de ghiocei!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ghiocei, poezii despre zâmbet, poezii despre primăvară, poezii despre dor sau poezii despre delicatețe
Miresele se întorc în alb
ban pe ban
tot avutul femeii sacrificate
era tânără
s-a plătit
era frumoasă
s-a plătit
era pură
s-a plătit
era a ei
s-a plătit
strigă vornicul
pentru toate s-a plătit
dar miresele sunt făcute din nimic
și se întorc în alb
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sacrificiu, poezii despre nuntă, poezii despre bani sau poezii despre alb
Patrick, lângă Cătălin
Sosit la noi cu speranță
Pentru o mai bună viață...
A jucat în "Ștefan cel Mare",
Iar la spital și-a dat ultima suflare.
În minutul 71 s-a prăbușit,
Departe de casă a murit.
Moartea pe el l-a învins,
Prea devreme s-a stins...
A sa mamă, al său tată
N-o să-l mai vadă vreodată.
Scumpa lui soție plânge,
În brațe nu-l poate strânge...
Trebuia să ne pregătim de finală,
Însă pe stadion e liniște totală.
Amintirea ta rămâne vie,
Acolo suntem datorită ție...
Tu ne-ai calificat,
Dar la Cer te-ai ridicat.
Trista noapte, niciodată
Nu va fi de noi uitată...
Pentru ce-ai făcut, îți mulțumim,
Toată viața o să te iubim.
Un gol mare ai lăsat
De când Sus ești plecat.
Prea în grabă, Cătăline
A venit el lângă tine...
Voi, Câini pân' la moarte,
Acum și-n Eternitate!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Ștefan cel Mare, poezii despre uitare, poezii despre tată, poezii despre soție, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
Mihai Eminescu
Eminescu a fost un geniu
Și avere ne-a lăsat.
N-a stăpânit un Imperiu,
Dar era foarte bogat.
Operele consacrate
Sunt ale sale bogății.
În veci nu vor fi uitate
Frumoasele poezii.
"Luceafărul", "Lacul", "O rămâi",
"Ce te legeni", "Oricâte stele",
"Revedere", "Scrisoarea I",
"Adio", "Somnoroase păsărele".
În 1850 s-a născut
Luceafărul poeziei românești
Și-n Moldova a crescut
La Botoșani și Ipotești.
Creangă, prieten adevărat.
Alături mereu de Eminescu
Pe el nu l-a trădat
Cum a făcut Maiorescu.
O singură femeie a iubit
Scrisori de dragoste îi trimitea.
Și-n același an ei au murit
Veronica Micle se numea.
În 1889, Luceafărul s-a stins,
Dar pe Cer s-a ridicat...
De boală fusese învins,
Din aceasta lume a plecat.
El e poetul cel mai apreciat
Românii și-acum îl iubesc.
De noi nu a fost uitat,
Mulți poeziile îi citesc.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre scrisori, poezii despre bogăție, poezii despre România, poezii despre trădare, poezii despre superlative, poezii despre somn sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Îngerul Patrick Ekeng
Într-o seară de mai, ultima etapă
Disputată-acasă, în "Groapă"
Cu toții ne pregăteam
De finala ce mult o așteptam.
Dar în minutul 71 de joc,
Am intrat în stare de șoc.
Când Patrick s-a prăbușit
Și nu și-a mai revenit...
Iar o "rapidă" ambulanță
Ce trebuia să-l readucă la viață
Pe teren, târziu a intrat,
Greu de tot s-a mai mișcat...
Iar după o oră de resuscitare
Nu a mai avut scăpare...
Lângă Cătălin te-ai dus,
Acum ne privești de Sus.
Nu meritai așa soartă,
N-o să te uităm niciodată.
Cu gândul la tine ne ducem
Și de ore întregi plângem...
În inimi pe veci domnești,
Un Înger păzitor tu ești!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (6 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre minute sau poezii despre jocuri
Nevoia de cuvânt
la început a fost cuvântul, și era atât de singur încât s-a despărțit în silabe
cea de sus s-a numit cer și rai și nori și vânt și ploaie și absent
iar cea de jos s-a numit pământ și iad și umbră și tărie
și pentru că mai rămăseseră sunete
a zidit omul cu toate florile și toate animalele
dar omul era singur, nu avea cu cine să vorbească
și atunci, din unu a făcut doi și femeia a strâns cuvântul la sân
și cuvântul nu a mai plâns. a suspinat doar
și a crescut fără teamă de întuneric, de ură, de micime
dar toate acestea și-au dat mâna și i-au pus gând rău țintuindu-l
în cea mai neagră tăcere
iar cuvântul a murit și a înviat
pentru că omului îi era greu fără de cuvânt
și cuvântului îi era greu nerostit
mâna care mângâie, umărul care sprijină, gura care suspină
sunt demne de umbra și duhul cuvântului
iar frazele se înlănțuie scriind toată istoria lumii
în aceleași eterne cuvinte
de început
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre întuneric sau poezii despre zoologie
Drum bun, România
Cu francezii... zmei de zmei,
Am băgat spaima în ei.
Și România, la Paris,
Deja trăia un frumos vis.
Cu Elveția cam relaxați,
În a doua repriză, intimidați.
Parcă de la vestiare
Sosise alte adversare.
Și cu Albania, din păcate,
Meciul pe viață și pe moarte,
L-am pierdut foarte rușinos...
Suntem pe patru, cel mai jos.
Visul frumos s-a terminat
Acasă primii am plecat.
Români-s șocați, uimiți,
Noi ne credeam favoriți.
După ani și ani de așteptare
Venise o șansă unică, mare.
Dar de jucători ratată,
Ne merităm această soartă.
Avem pe bancă general,
Răul nostru național!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre țări, poezii despre spaimă, poezii despre rușine sau poezii despre relaxare
Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre copilărie, citate despre încăpățânare, citate despre viitor, citate despre mamă sau citate despre căsătorie
Elefantul și rinocerul
Elefantul și un rinocer,
Având dureri reumatismale,
Să le fie de ajutor,
Au optat, băile termale.
Și-au mers prin junglă,
După lacul cu nămol.
Găsit, n-au mai stat de vorbă
Și s-au aruncat în el.
Mulțumiți de piscină
Cu apă caldă și nămol,
Aveau încrederea deplină
Că le va fi bine în viitor.
Pachidermul își freacă piciorul
Cu trompa, fiindu-i ușor,
Văzându-l însă rinocerul
I-a oferit repede ajutor.
- Stăpâne, te masez eu,
Așa cum am mai făcut,
Iar dacă îți este rău,
O uăm de la început.
A trecut repede la treabă
Cu cornul lui ascuțit
Care l-a înfipt în talpă,
Apa toată s-a roșit.
A țipat și i-a spus
Ce rău mare i-a făcut.
Leșinat, aproape dus
S-a pus pe oblojit.
După un timp și-a revenit
Și a început să-i vorbească,
L-a certat și s-a răstit
Pentru fapta-i nebunească.
- N-ai vrut să-mi pansezi piciorul
Cu apă, ierburi și nămol.
Te-ai pus, hoțule, cu cornul,
Crezând că mă omori.
Să-mi iei dintele al mare
Să-l vinzi la bijuterii,
Fugi, că nu ești în stare
Și să te lași de prostii!
Fildeșul e pentru împărați
Și marii latifundiari,
Pentru regi încoronați,
Ori bancherii mari.
Ce-ai crezut tu, stârpitură,
Că-ți acord prietenie
Îți trag eu o tăvălitură,
Ca să uiți de dușmănie.
L-a luat la tăvălit
Printre aborii de eucalipt.
Lovit bine, a fugit
Cu cornul sângerând și frânt.
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre încredere, poezii despre încoronare, poezii despre viitor, poezii despre prostie sau poezii despre prietenie
Era cel mai periculos taur din întreaga Spanie, și mii de oameni s-au adunat să vadă ce se va întâmpla. Ei au urmărit fenomenul... răsuflarea li s-a oprit, ochii nu le mai clipeau... Taurul s-a apropiat tot mai mult, și cu toții se temeau că Delgado va muri într-o clipită. El avea însă în buzunar mică telecomandă... Chiar atunci când taurul a fost la numai un picior distanță de el, a apăsat un buton în buzunarul său - nimeni nu văzut asta - iar taurul s-a oprit brusc, înghețat, ca o statuie. De atunci, Delgado a făcut experimente pe multe animale, și pe oameni de asemenea; iar concluzia sa este că ceea ce făcea cu electrozii săi, religiile au făcut prin condiționare. Încă din pragul copilăriei sale condiționezi un copil; nu încetezi să repeți, să îi repeți o anumită idee ce devine implantată în centrul inteligenței sale, și care îi tot îmboldește centrul să facă ceva sau să nu facă ceva.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tauri, citate despre zoologie, citate despre sculptură, citate despre pericole sau citate despre moarte
Hârca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus că dăduse moșneagul, crescătorul lui FătFrumos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpânusău, Făt-Frumos, în purcelul cel răpciugos și răpănos, cu chip să-l poată face mai pe urmă ca să ia vreo fată de-a ei, din cele unsprezece ce avea și care fugiseră după dânsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. Iară pe credincios cu mari daruri l-au dăruit împăratul și împărăteasa, și pe lângă dânșii l-au ținut până la sfârșitul vieții lui. Acum, aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă când s-a însurat. Dar acum a făcut și nunta și cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit și nici nu cred că s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Și numai cât a gândit Făt-Frumos, și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui și crescătorii săi, baba și moșneagul, îmbrăcați iarăși în porfiră împărătească, pe care i-au pus în capul mesei. Și s-a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă, și a ținut veselia trei zile și trei nopți, și mai ține și astăzi, dacă nu cumva s-a sfârșit.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate despre cadouri, citate despre zile sau citate despre prezent