Norocul meu eşti tu, iubită stea

Norocul meu aleargă pe şosea,
Vreau să-l prind în lacrimă de stea,
Mai iute e ca gândul primenit
In inima ce, Doamne, am iubit.

Aleargă şi aleargă zi şi noapte,
Se-ascunde în vocale şi în şoapte,
În sânii zânelor ce în flori s-avântă,
Mă mângâie cu aripioara frântă.

Aş vrea să-l port în mine orişicât,
Să-mi pese cât mi-i umbră pe pământ,
Însă el aleargă şi se-ndepărtează
De lumea mea în care mai visează.

Respir adânc în fuga biciuită
De lacrima fierbinte, răvăşită,
Cad în genunchi şi nu voi renunţa,
Norocul meu eşti tu, iubită stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor cu rimele-n cruce

Aleargă codana sub flori de cireş
În adierea dulcii primăveri,
Se bucură de soare, muşcă din vers,
Frumoasă-i şi azi ca şi ieri...

Braţele-i mângâie stelele în zbor,
Voiniceşte o prind de mijloc,
Aleargă, aleargă codana cu dor
În clipa iubirii cu foc...

Şi nu aleargă în vise pătate,
În găuri mai negre ca ochii minciunii,
Ea luminează speranţa-n cetate,
Deoache pământul şi-i stinge cărbunii...

Izvorul de viaţă apasă pe buze
Surâsu-i ca mierea iubirii, mai dulce,
Înoată cu mine între fluturi şi frunze
Şi facem amor cu rimele-n cruce!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea, un muşuroi de furnici. Aleargă care-încotro. După ce aleargă? Aleargă după o himeră numită fericirea.

Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă...

Să nu mai rătăceşti pe drum pribeagă,
Nu te gândi că-i singur, bolnav şi trist,
Căci încă n-a fost abandonat de Crist
Şi mersul vieţii o să-l înţeleagă.

Să nu crezi în miracol, îţi spun, insist:
Discerne totul cu mintea întreagă,
Analizează ce de el te leagă,
Alungă-ţi din fire gândul pesimist!

Să speri acum în alte idealuri
Mai bune, care-ţi mângâie fiinţa,
Aleargă şi purifică-ţi conştiinţa!

Nu eşti o fiinţă suprapământeană,
Visezi la Feţi-Frumoşi din gri castele
În noaptea când pe cer e nor de stele...

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa aleargă ca o gazelă

Când viaţa aleargă ca o gazelă
Toate-s schimbate, si noi ni sunt toate
Trăim de o vreme-ntr-o lume tembelă,
Grăbindu-ne parcă spre eternitate.

Inchişi mereu ca într-o citadelă,
Ne amăgim, merg toate ca pe roate,
Când viaţa aleargă ca o gazelă
Toate-s schimbate, si noi ni sunt toate.

Telefonul în dreapta, în stanga-o umbrelă
Nici nu mai ştim, de e zi sau e noapte,
De ce n-am plecat pe o caravelă?
Să uit, să ascult ale-oceanului şoapte,

Când viaţa aleargă ca o gazelă.

rondel de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă după doi iepuri

Mulţi vor ciolanul de afară,
Dar grija mare îi apasă,
Ar vrea aleşii, bunăoară,
Să-l roadă şi pe cel de-acasă.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă după fericire, dar nu alerga foarte repede, căci toţi aleargă după fericire, iar cei mai mulţi nici nu mai au timp să vadă cum şi fericirea aleargă după ei.

citat clasic din Bertolt Brecht
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu

Nu pătrundeţi în cercul meu colorat,
Oameni! Ori ce vreţi voi să fiţi...
Sabia tăcerii se va răzvrăti.
M-aţi înşelat, m-aţi minţit, m-aţi rănit!
Nu ştiţi să iubiţi!
Vedeţi viermi cum, credincioşi, aleargă pe trupul meu?
Şi se înfruptă din carnea mea,
Miruindu-şi trupul cu sângele meu?!
Ei, cu adevarat mă iubesc?!
Acelaşi Dumnezeu ne ştie durerea...
Şi foamea... şi lacrima...
Aşa cum ştie că am devenit de prisos
În lumea în care
Nu mai sunt oameni.
Ultimul bastion şi-a întins năvodul
În transcendent.
Sunt ultima victimă ce aleargă spre stele –
Un titlu absent.
Nu mă judecaţi pentru tăcerea mea!
Alungaâi-mă în însingurare!
Acum sunt o cruce mâncată de cari
Ce plânge întruna... îşi plânge menirea
... şi doare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Razele iubirii

O lumânare crudă, înfiptă într-o floare,
Visează peste creştet lumini îmbietoare...

O albină aleargă din fulger să-i aducă
Arderea măreaţă din ulei de nucă...

Lacrima de ceară coboară spre pământ,
Pe-obrazul bătrâneţii e tinereţea-n vânt...

Flacăra trecută visează, vrea să ardă,
Lumânarea-i plină cu lacrimi de zăpadă...

Bradul se închină la steaua dintre sfinţi,
Razele iubiri-i cu dragostea în dinţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După bogăţie aleargă aproape toată lumea, puţini reuşesc să o prindă. Cei care nu aleargă după ea au mult mai multe alte bogăţii, în sufletul lor!

Viorel Muha (aprilie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau gândul tău să-l citesc

Ce bine ar fi să ştiu ce gândeşti,
Că uneori mă întreb unde eşti?
Îmi place când ochii tăi strălucesc,
Dar vreau gândul tău să-l citesc.

Vreau să nu fii o dilemă pentru mine,
Că uneori am întrebări despre tine
Şi vreau să descifrez din tainele tale,
Că inima mea vrea să fii în a mea cale.

Fluturi din stomac încă nu au zburat,
Dar ştiu că poate fi adevărat,
Să-mi închipui că eşti lângă mine
Şi că mă-ntorc mereu la tine.

Inima ta bate pentru mine
Şi ştiu că şi eu am dor de tine,
Doar vântul mă trezeşte-n noapte,
Şi mă trezesc cu gândul plin de şoapte.

poezie de Eugenia Calancea (3 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoironie

Am început o călătorie spre mine,
Să ajung pân' la capăt, ţin şi cu dinţii,
Trenul în care sunt, aleargă pe şine,
Spre ziuă aleargă, prin noaptea minţii.

În gara conştiintei vreau să cobor,
Să-mi redescopăr sufletul de poet,
La capăt de linie vreau să ajung,
Înainte să mă prindă naşul fără bilet.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu în seară

Când soarele apune
Şi luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Şi mă tot revoltă.

Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou că se pierde.

De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.

Dar tu eşti departe
Cu gândul la mine,
Viaţa ne desparte
Şi nu ne este bine.

Din gură amarul
Mi-l strig totdeauna
Satul meu e mărul,
Din cuget, cu luna.

poezie de Mihai Pintilii (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai Pitilii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet tânăr

M-am visat plutind
în afara timpului meu...
sub cerul înnourat,
cugetând limpede.
M-am gândit tremurând
la timpul strâns în cupa mea
şi am zâmbit dând o sentinţă:
Sentimentul ce aleargă în sufletul meu
este mai tânăr decât voi ceilalţi!
Fiinţa mea este cu mult mai tânără
decât mulţi dintre voi
tineri născuţi bătrâni...
Apoi, în lumea aceea albastră
de vis,
am văzut paharul vieţii noastre
plutind,
haotic,
(Un fel de îngânare a vieţii în noapte),
Tremuram cuprins ca de ger:
Doamne, câtă goliciune!
Doamne e plin,
Doamne...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

În viaţă iubirea mai îngenunchează,
Se ofileşte-n inima care o păstrează,
Ar vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Ar vrea sensul înnoirilor senine,
În cerul vieţii să se simtă bine,
Albastră să-i fie sclipirea din zare,
Inima să-adune razele de soare.

Dorul să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte, cu tumult
Toamna să-i aducă rodii pe pământ.

Rodia cea mare să fie încântarea,
Zvâcnirea să fie zborul, asaltarea,
Inima cât pumnul diamant-virtute,
Nestemată-n ciocul condorului din munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul aleargă desculţ

Vezi tu noaptea asta?
E a ta, când ninge fară fulgi
Ochii mei tot aleargă
Luna coboară ca o urmă de lup
Nu intra în stropii de ploaie
Timpul aleargă desculţ
Anii ca zăpezile se vor întoarce tot mai albi
Şi atunci şi acum iubirea.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergările gândului

Cum prin răsăritul soarelui
se vede primăvara luminii,
aşa printre zilele apusului meu
se vede iarna mea.
A răsări. A apune.
Răsăritul este a inimii primăvară.
apusul este înţepenirea iernii.
Şi câtă primăvară încape răsăritul
iar şi iar
când gându-mi aleargă
ş-aleargă
ş-aleargă
prin fluturi translucizi spre tine
neobişnuitul şi nemărginitul meu.
Ce copilărie a putut să aibă răsăritul tău?
Şi câtă iarnă încape apusul
iar şi iar
când groaza gândului aleargă
aleargă
aleargă
prin spinii ţepeni spre sinele
obişnuit şi mărginit al meu.
Ce copilărie a putut să aibă iarna mea?
Şi-acum când pământul se-odihneşte
în braţe întineritoare de prim anotimp
mă-ntreabă gândul
oare în ceasul apusului
răsăritul tău din colţul ochilor mei
va încăpea o iarnă sau o primăvară?

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul meu îşi spală urma

Pe sub cerul ceruit să nu curgă ploile,
Păsările scurmă zarea să mângâie zorile,
Gândul meu urcă în flăcări pentru-o iubire stabilă,
Are vreo cinci pumni de ani dar visează că-i copilă.

Sfânt mi-i sufletu-ncercării, chiar îmi şopteşte ceva,
Să mă ştie lângă dânsa, deşi are gura rea,
Mâna mea doarme în sânu-i într-o prelungită noapte,
Eu visez, şi ea visează, că mâncăm stele cu lapte.

Dorul meu mai trece zarea pe unde vin ploile,
Lacrimile ei ascunse îngroaşă puhoaiele,
Păsările scurmă-n urmă cuiburile părăsite,
Gândul meu îşi spală urma cu noile lui ispite.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de aur

În bruma vieţii iubirea revigorează,
Se reînoieşte în inima care visează,
Vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Vrea să fie iubirea, iubirilor senine,
Scrutează cerul vieţii să se simtă bine,
Uimitoare să-i fie sclipirea din albastra zare,
Săgeţile din inimă să-i fie razele de soare.

Dorul prelung să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte şi nimic mai mult,
Toamna să-i aducă roade pe pământ.

Rodul cel mai mare să fie dătătoarea
Nunţii de aur cu toată încântarea,
Inima să fie diamant-virtute,
Să fim împreună condor în vârf de munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Şi zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, şi-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veşnic ne grăbim.
Trebuie să facem şi una, şi alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă şi trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu şi de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar fiinţe mute.

Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul şi trupul ni le obosim
Si scânteia vieţii, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideţi să trăim iar, cu-adevărat!
Haideţi să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'

Să avem prieteni şi să ştim ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naşte sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a şti când viaţa ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârşit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Şi nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valea suspinelor

pe muntele credinţei izvoarele curg
ca sângele prin mine- făptură de carne
îi urmez pe sfinţi s-ajung la Demiurg
lumina izbăvirii pe frunte s-o toarne.

pe valea suspinelor am creat un pod
să treacă lumea spre sufletul meu
am fremătat cu arborii preaplini de rod
mult am iubit viaţa şi când mi-a fost greu.

cinstesc destinul meu cu mulţi prieteni
şi fac mărturisiri din adânc de suflet
când aleargă prin mine îngeri sprinteni
simt că prind iar energie în umblet.

vorbesc cu icoane când nu mă vede nimeni
ecoul strigătului meu vreau să aibă răsunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!