M-am uitat într-o sticlă de gin goală, și mi-am văzut chipul...
citat din Grace Metalious
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am uitat
Am uitat de mine într-un vers
M-am ascuns într-o lacrimă
Și-n cădere lentă m-am prelins
De sus în jos într-o sferă infimă.
Am uitat să trăiesc și am adormit
Pe caldarâm, cu fața în sus și am visat
Într-un dor mereu nemărginit
Am pierdut, mai apoi și ce-am sperat.
Am uitat să mai respir în zborul căzut
Și în propria-mi nimicire am atins
C-un cuvânt, un tărâm nevăzut
Dar oarbă fiind, l-am pierdut și s-a stins.
Am uitat să dispar dintr-un vis în zori
Și am văzut o lacrimă ce m-a topit
Transformând clipa mea în vapori
Într-o frunză veștedă m-am risipit.
Am uitat că trebuie să mai și gândesc
M-am ascuns într-o cochilie de melc
În secret, am abandonat tărâmul lumesc
M-am cuibărit în lună-n patul semicerc.
Am uitat de un vis, dar și el m-a uitat
Prin firul vieții ce mereu se-nnoadă
Mai am minutul ultim ce l-am așteptat
Ce vis ar mai putea să se-ntrevadă?
poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi te-am văzut
Astăzi mă plimbam, ușor abătut
Și când m-am întors, chipul ți-am văzut
Inima-mi bătea să-mi crape de tot
Însă nicio vorbă n-am putut să scot.
Și-atunci cineva te-a luat de mână
Păreai fericită și c-o soartă bună.
Chipul tău frumos, iar l-am admirat
Chiar de-un alt bărbat locul mi l-a luat.
În inima mea tu n-ai cum să scazi
Și m-am bucurat că te-am văzut azi.
poezie de Rhonda J.P, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea ... căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inițial, am strâns un geamantan de bani și am zis că mă duc la un meșter în ale actoriei. Pe vremea când toată lumea alerga în Bulgaria și în Turcia după rulmenți, mercur, săpun, ciorapi și alte lucruri, eu mergeam și stăteam cu orele la Biblioteca Sadoveanu. Într-o zi, am văzut un volum de Constantin Stanislavski și unul de Viola Spolin, care explicau, punct cu punct, că actoria e așa, așa. Și eu m-am gândit că făceam din instinct tot ce se spunea acolo. Ce-mi mai trebuie mie meșter? Și atunci, m-am uitat la geamantanul cu bani și mi-am zis: "Ba nu, banii ăștia îi țin!". Am avut dreptate.
citat din Costel Cașcaval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
Când mi-am pierdut întâia carte
și m-am ascuns în cea de-a doua
găsindu-mi siguranța în a treia,
în cea de-a doua mi-am pierdut
du doar speranța... -
Uitat de fiecare frază
scuipat de literele șchioape
m-am pus pe drum sa-mi caut o lume
în care nici păcatul cărții
nici pierderile nu sunt otrăvite.
Așa ajuns în țara anilor din urmă
în țara orelor în care m-am născut
m-am regăsit un pui de om în fașă
și fericit și plin de siguranță.
Dar a venit tata și când m-a văzut
m-a strâns în prima carte ce-a găsit-o,
apoi s-a dus acasă luându-și arma
și a împușcat cu două gloanțe barza
ce m-a adus sub aripi cu trei cărți.
poezie de Christian W. Schenk din Elegii Coliconeze, III (2001)
Adăugat de Gheorghe Papuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locul meu
Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Și tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Și, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până și în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obișnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Și, așteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Și, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram și eu.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinzi fermecate
La plecare ți-ai lăsat oglinda pe scrin.
M-am uitat în ea doar într-o doară:
Nicio imagine interioară!
Sucitu-o-am, scuturatu-o-am:
Sticlă tăcută și goală!
Atunci am aruncat-o în ogradă
Și oglinda s-a spart în așchii,
În zeci și zeci de oglinzi fermecate.
Am luat un ciob și m-am uitat:
Mă privea o jumătate de ochi balcaz,
Din care curgea o lacrimă dalbă,
Pe marginea pleoapei o muscă verde.
Am luat un alt ciob și am privit:
Stârceau urechile lui Midas!
Am pus repede mâna la gură, nu cumva
Să mă vadă colegii mei binevoitori,
Că lui Apolo i l-am preferat pe Pan,
Auzindu-i fluierul din pădure.
De-acum eram curios să știu ce bucluc
Mai poate fi și-n celelalte oglinzi.
Într-una am zărit un picior de cal
Ce zbura, zbura nu era Pegasul?
Într-alta: o bucată de fluture
În gura unei furnici înfometate.
Și-ntr-alta: cânta o mierlă de se spetea,
Dar nu-i auzeam glasul în oglindă.
Și-ntr-alta: peisaje multicolore
Ca într-un pai încovrigat,
Dar cu salivă și picurat
Cu lăptișor de susai, la soare!
Într-o oglindă un băiat ținea globul
Și juca fotbal, ca și politicienii
De pe Hudson, mai mult vedete
Decât oameni cu scaun la cap.
Apoi și pe tine te-am văzut în oglindă:
În brațele altuia, sărutându-te,
Dar nu m-am supărat câtuși de puțin,
Pentru că totul se petrecea în imagine
Și nu în realitatea pură și crudă.
Ce-i drept, dispoziția mi-a fost stricată.
Am luat-o la picior spre domiciliu,
Adormind sub două pături de Islanda.
Noaptea, prin geamul deschis, am văzut luna.
Mi s-a năzărit că-i tot fermecată.
Am aruncat cu papucul în ea, departe.
Luna s-a sfărâmat în mii de bucățele.
Tot cerul era împânzit de oglinzi.
Oare prin hublou ce văd cosmonauții,
Când navighează spre stele?
Ar trebui să luăm un interviu de la ei.
poezie clasică de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am uitat amintirile
Când am privit în ochii tăi
Ca-ntr-o fereastră după vis
Mi-am uitat amintirile
De-atunci, prima mea amintire
Sunt ochii tăi din clipa-n care
Mi-am uitat amintirile
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senzație stranie
Ți-am auzit pașii. Am avut sentimentul
că frunzele roșii cădeau sonor pe un
pământ uscat, imediat după ce se
desprindeau dintr-un copac imaginar.
Frunzele roșii păreau a fi înfrigurate în
toamna târzie. Am avut sentimentul că
eu chiar am auzit niște pași. Aveam senzația
aceea stranie că tu, de fapt, trăiai. Dar, în
momentul imediat următor, am fost absolut
sigură că nu am auzit, de fapt, pe nimeni.
M-am uitat în grădină și am văzut copacul
meu Ligustrum vulgare cum își pierdea
frunzele. Mi-am văzut chipul în oglindă.
Era de-a dreptul imposibil să aud pași.
Tot ce știam era faptul că te iubeam. Tot ce
am putut eu auzi era căderea frunzelor. Dar,
în secunda imediat următoare, am simțit
sărutul tău. Am auzit clopotul bisericii bătând.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lăsat-o pe-o stâncă, pe țărm,
și-am venit la tine goală ca o femeie.
Și ca o femeie m-am așezat la masa ta,
am băut vin cu tine și-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că m-asemuiam
unei ființe văzute în vis,
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,
nu-ți știam decât mângâierile ce mă țineau prizonieră.
Și tu ai luat surâzând o oglindă și m-ai rugat:
privește-te-n ea!
Am văzut că umerii mei erau făcuți din pulbere
și cădeau în pulbere,
am văzut că frumusețea mi-era bolnavă și nu voia
decât să dispară,
O, strânge-mă tare în brațe, atât de tare încât să
nu-mi mai trebuie nimic altceva.
poezie clasică de Edith Sodergran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Treptele prieteniei
M-am văzut cu un amic
Și mi-a spus: "Sunt un A mare"...
Am mai cugetat un pic
Și mi-am zis... că e în stare,
Că tot mă privea de sus...
L-am lăsat... și m-am dus...
hexagramă de Constantin Enescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Toamna, Brooklyn e la fel de frumos ca o sticlă goală de whisky într-o seară în care te-a părăsit iubita.
Eugen Ovidiu Chirovici în Voodoo (aprilie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia de sticlă
Acum știu femeie de sticlă
Te-am învins.
Mă atrăgea vinul coapselor tale,
Focul de sânge al cărnii,
Tainele frumuseții
ascunse sub piele,
Vibrația blând rotundă
a aerului din formele tale,
Mierea din păr.
Acum știu femeie de sticlă
E de ajuns
să pui toate acestea la loc,
E suficientă jertfa
acestor daruri către Dumnezeu
care te-a creat din foc,
vin și lapte
Aer și miere
Și-atunci rămîi goală,
goală de tot
În smalțul sticlos al formelor tale,
Femeie de sticlă
în care dansează acum
Jumătatea geamănă
a sufletului meu.
Abia azi
mă-ndrăgostesc cu adevărat!
Abia acum știu femeie de sticlă
Cine ești, cine sunt, cine am fost
La început de Lume
În sfera Paradisului...
poezie de Rodica Elena Lupu din Ferestre colorate
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău
Chipul tău, vișin în floare,
Curcubeu de-alint și dor,
Patimă și provocare,
Nebunie sau amor.
Chipul tău, albă petală,
Orizont... abia sfințit
De o veșnicie goală
Și un cinic... infinit.
Chipul tău... exuberanță,
Îndrăzneală și plăcere,
Pasiune sau speranță,
Enigmatică... tăcere.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vezi?
mereu mă uit,
mă rătăcesc în ceva
și nu știu...
te iubesc altfel.
uite, de exemplu,
aseară,
m-am uitat într-o apă
și te-am iubit ca o lună udă.
azi m-am uitat în zbor
și te-am iubit ca o vrabie.
când
se întrerup aromele între noi,
mă uit într-o frică limpede
și iubesc ca o lacrimă.
dar tu...
mă afli tu,
chiar dacă mă uit printr-o grecie de vară
și iubesc ca o portocală nebună
sau ca un foc insular.
acum,
iubitul meu,
cred că am să mă uit în tine,
să iubesc ca o femeie.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună
Înainte de mine ai fost tu!
Plângeai ploaia peste florile mele...
Într-o zi, am privit spre cer și mi-am văzut chipul.
Se odihnea în picurii tăi...
Atunci ai căzut în sufletul meu
și mi-ai sărutat gândurile...
De atunci, te port în dreapta inimii mele
tresărindu-mi zbaterile
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și astăzi, chipul lui minunat îmi stă în minte. L-am văzut și eu... era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca ființa sa să atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoșteau. Chipul lui ne minuna și pe noi, copiii.
Mihai Mavrodin în ziarul Știrea (1929)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantos II
-Pe mâine, ziceau judecătorii
uitandu-se fix ochi in ochi,
pe măine!
-Pe mâine, ziceau hoții, bandiții
și jefuitorii,
uitandu-se fix la spănzurători!
-Pe mâine, mi-am zis, după ce m-am uitat la unii,
după ce m-am uitat la alții,
pe mâine, pe mâine, pe mâine!
poezie celebră de Nichita Stănescu din Antimetafizica, Ed. Cartea Românească, București - 1985
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
Eu m-am născut într-o rază
de soare
într-un mănunchi de stele
neîntinat
La început mi-am adunat
gândurile
și visele
Le-am comparat cu amintirea
rubinie
din cupele vechi
Și-am văzut ce nimeni n-a visat
vreodată
că pot să fiu
ce și-au dorit
străbunii
om
OM DEPLIN
poezie de Costel Zăgan din Remember (1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imortalizare
Ca să te pot vedea
mi-am smuls ochii
din ei am developat clipa
imortalizată cu chipul tău
țin minte odată am vrut
să te văd goală
exact așa cum mama natură te-a creat
în măna stângă țineai un măr roșu
iar cealaltă era întinsă spre mine
degete lungi tremurânde
îmi căuta buzunarul
din pieptul camășii
nu am văzut ce ai luat din el
știu doar atat că roșul mărului tău
ne voalase clișeul
într-un târziu
ne-am trezit corpurile nude
decupate parcă dintr-o poză
albită de săruturi.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!