Nu voi fi niciodată de piatră, voi plânge, voi striga, voi râde și voi cânta, când va fi nevoie.
Rafael Alberti în Absuelto por la historia (1996)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu sunt liberi cei ce nu au simțit niciodată setea de libertate.
citat din Rafael Alberti
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când privești la pasul lor, ritmic, pur, perfect și clar, iar când vezi ce geometrie și control au în mișcare, te cuprinde, e firesc, o imensă delectare.
citat din Rafael Alberti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În limba ta
În aceeași limbă
Toata lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Există porți spre mare care se deschid cu cuvinte.
citat clasic din Rafael Alberti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsul
Vând nori colorați,
Elipse îmbujorate
Pentru a domoli căldura!
Vând nori Cirrus, purpurii
Și roz, zori de zi
Și apusuri de bronz!
Steaua galbenă
Prinsă-n crengile verzi
Ale piersicului ceresc,
Vând zăpada, flacăra
Și cântecul celui care plânge.
poezie de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halal duduie
Aoleu ce comportare
De viperă asta are
Adesea ca din senin
Ea împroașcă cu venin
Și când râde și când plânge
Are răutatea în sânge
Și când plânge și când râde
Face numai faze hâde
Sare gardul sare calul
Cum n-a mai văzut Ardealul
Plecată total cu pluta
Iscă cearta și deruta
S-a lăsat dusă de val
Până s-a înecat la mal.
poezie de David Boia (19 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăznește și vei cânta! zicem noi. Vei cânta ieftin, dar vei cânta; vei cânta rău, dar vei cânta; vei cânta fals, deplorabil, ridicul, dar vei cânta. Ce se cere de la operă? A cânta.
Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile
Lui Rafael Alberti
Florile legănate pe câmp
Dau din cap
Și clipesc parcă din pleoape.
Florile vin din pământ.
Pentru noi, orbii din fund,
Ele sunt periscoape.
poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vocea mea moare
Dacă vocea mea moare cât timp
Mai sunt pe pământ, du-o la malul mării
Și las-o acolo, pe nisip.
poezie clasică de Rafael Alberti din Rădăcini și aripi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește-mi, marinar, despre marea albastră
Se spune că tauri albaștri colindă
Slobozi primăvara mării,
Că soarele-i nostrom acolo-întotdeauna,
Că voaluri sunt norii pe-a bolții oglindă,
Că ei stăpânesc și cheamă furtuna.
Se spune că tauri albaștri colindă
Slobozi primăvara mării.
Vorbește-mi, marinar, despre marea albastră.
Spune-mi că-i adevărat
Tot ce se-aude despre ea.
Eu n-o pot vedea de la fereastră,
Marea nu se vede
De la fereastra mea.
Vorbește-mi, marinar, despre marea albastră.
Spune-mi cum te simți
Când ești acolo, lângă ea.
Eu nu pot să știu asta
Privind pe fereastră,
Marea nu se vede
De la fereastra mea.
Se spune că vaporul navighează
Îndrăgostit de mare.
El caută sirene subțiri,
El caută tinere sirene
Care cântă cu voci fremătătoare.
Se spune că vaporul navighează
Îndrăgostit de mare.
Vorbește-mi, marinar, despre marea albastră.
Povestește-mi despre mare, povestește.
Rafael Alberti
Poemul "Hablame del mar, marinero", a fost pus pe muzica de Manuel Alejandro, rezultând un celebru cântec spaniol interpretat printre alții de: Marisol, Manolo Escobar, Isabel Pantoja, Herboso, Raphael etc
poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Otrava Lui Dumnezeu
# otrava lui Dumnezeu
cu drag bojanei
de florian silisteanu
dacă eu aș fi de piatră și-ntre noi o apă mare
l-aș ruga pe Dumnezeu să-și ia cizmele-n picioare
dar Domnul nu se încalță și intră desculț în apă
până la genunchi îmi sapă
dacă tu ai fi la fel cum sunt eu când nu e El
aș striga pietrelor toate - niciodată măritate
dar Domnul la cununii rupe florilor târzii
până la brâu printre vii
- ce faci Doamne când mă furi când mă trăiești
niciodată nu ieși lipsă niciodată nu dai rest
tot mereu mă păcălești până când poate-ntr-o noapte
pân la ochi merele coapte
poezie de Florian Stoian-Silișteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul râului
Din stânca pleșuvă ce râde la soare
Un șarpe cu solzi cristalini se pornește,
În piatră străpunge croindu-și cărare
Și sâsâie-n șipot, prin văi se târăște.
Pe prunduri albite de praful de sare
O lebădă neagră în cântec jelește,
Din stânca pleșuvă ce râde la soare
Un șarpe cu solzi cristalini se pornește.
Pe maluri tocite se zbate, tânjește,
O salcie-și plânge șuvița ce-o doare,
Mă-nvăluie râul, de dor mă golește,
Mi-l duce la vale, scăpat din vâltoare,
Din stânca pleșuvă ce râde la soare.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu mai ai nevoie
Când nu mai ai nevoie
de-ai tăi părinți sărmani
să nu uiți c-ai avut-o
de ei atâția ani.
Când nu mai ai nevoie
de frații din trecut,
adu-ți aminte câtă
odată ai avut.
Când nu mai ai nevoie
de soțul tău slăbit,
adu-ți aminte câtă
în viață te-a-nsoțit.
Când nu mai ai nevoie
de prietenul căzut,
să nu uiți câtă vreme
nevoie ai avut.
Când nu mai ai nevoie
de-un binefăcător
să nu uiți niciodată
de câte-i ești dator.
Când crezi că n-ai vreodată
nevoie de Hristos
atunci ai cel mai grabnic
și cel mai dureros.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carmen Meretricis
Se cântă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic:
"Cânta o cutră beată
În Crucea de Piatră...".
Era o poamă de paișpe bani,
Cu hoit alintat și cu ochii tirani
Că se cordea cu fanți caramani
În Crucea de Piatră.
Puțea a tutun, a doftorii și a spirt.
Artiștii fraieri o-ncorona cu mirt
Când îi făcea tratații la birt
În Crucea de Piatră.
Și se purta numa-n liliachiu:
De oful peștelui ăl mai spanchiu
Cu care-n bombe pilea la rachiu
În Crucea de Piatră.
Stătea-n camizol, pe-nserate, la geam:
"Să mă vază toți craii hoit ce am,
Cum n-a văzutără ei neam de neam
În Crucea de Piatră...".
Venea droaie: grubări, codoși, venetici,
Mucoși de gimnaz cu coșuri, că nici
Să mai fi fost dame-așa de gagici
În Crucea de Piatră.
Venea și boieri - d-ăi de umblă-n calești;
Și-ambasadori suspina la ferești...
Și pentru ea s-a tăiat șapte pești
În Crucea de Piatră.
Zicea o marghioală-n Vitan, trepădușa -
- Alege-s-ar prafu' de ea, și cenușa! -
Că mă-sii i-a zis Pena, și Corcodușa,
În Crucea de Piatră.
Da' niște mămici de la trei cuplărăi,
Cu niște coarde de pui de găi
O-nvidia (domnule, oameni răi
În Crucea de Piatră).
Când înnemerea mușterii mai de soi -
Cu clifturi inglișe și bumăști purcoi -
Făcea cu aceștia "Romanța în doi"
În Crucea de Piatră.
Dar dama c-un domn a plecat într-o zi,
Când striga oltenii la prune târzii...
De ea, de atunci nu se mai auzi
În Crucea de Piatră.
Zic unii că are palaturi ca-n vis,
Că cântă-n șantanuri la nemți, la Paris...
Că țațele nu se mai satur' de zis
În Crucea de Piatră.
Căci așa ți se-ntâmplă destinul în viață:
Păcat c-o să moară-n streini - cântăreață.
Putea să se-ajungă, la urmă, și țață
În Crucea de Piatră.
poezie celebră de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Așa e viața: cu un ochi râde, iar cu altul plânge... Să privim cu cel prin care râde!
aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Porumbelul
Porumbelul n-a avut dreptate.
Porumbelul s-a înșelat.
Pentru a călători spre nord el a zburat spre sud,
Crezând că lanul de grâu era apă.
Crezând că marea era cer,
Că noaptea era zori de zi,
Că stelele erau picături de rouă,
Că arșița era zăpadă.
Fusta ta, bluza ta,
Inima ta, casa ta.
(Ea a adormit pe malul mării,
Tu pe rămurica unui pom.)
poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima stinsă
Cine râde, cine plânge
Clipele ce au rămas
Zidite-n pietre de sânge
Pe lumina din obraz?
Cine plânge, cine râde
De trăsnesc norii în casă
Și se învârt paparude
La colacii puși pe masă?
E o lumânare-aprinsă
Sub icoană și mă-nchin
Inima să-mi fie stinsă
Cu o candelă de vin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă m-am născut marinar
Dacă m-am născut marinar,
Dacă m-am născut fermier,
De ce-a trebuit să fiu aici,
Și nu unde îmi place mie să fiu?
În cea mai frumoasă zi, oraș
Pe care te cunosc dintotdeauna,
În cea mai frumoasă zi liniște!
Voi fi dispărut.
poezie de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dacă vocea mea va muri pe țărm,
coborâți-o la nivelul mării
și lăsați-o pe plajă.
Coborâți-o la nivelul mării
și dați-i grad de căpitan
de fregată.
O, vocea mea decorată
cu medalia "Onoare Maritimă":
deasupra inimii o ancoră
și peste ancoră o stea
și deasupra stelei vântul
și peste vânt o pânză de corabie!
poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec (8)
Astăzi, în zborul lor,
Norii mi-au adus harta Spaniei.
Atât de mică pe fața râului,
Atât de mare peste pajiște
Umbra aruncată de ei.
Era plină de cai
Acea umbră.
Eu, călare, căutam în umbra calului
Satul și căsuța mea.
Am intrat în curtea unde odinioară
Era un izvor cu apă.
Deși izvorul nu mai era acolo,
Susurul undelor se auzea ca atunci,
Iar apa care nu mai curgea
S-a întors să-mi aline setea.
poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!