Coloana Infinitului
Respir încet
și văd
se unesc în sânge și trup
la Masa Tăcerii
sub blana mielului
Respir încet
și văd
căzuți sunt toți
în strângerea de șarpe
măslinul singur
stă drept în noapte
Respir încet
și văd
la ieșirea din grădină
trec prin Poarta Sărutului
plătind vama cu o ureche
și treizeci de arginți
Respir încet
îl văd
cară pe umeri lumea
în bici și în ocară
ei nu mai sunt
Respir încet
și văd
sunt toți
suntem toți
răstignim Coloana Infinitului
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Să respir
Simt că am obosit alergând
printre cuvinte. Aștept o literă
întoarsă
poate "o"... poate "e"
să mă așez pe ea
și să respir
să respir
să respir
poate"a".. poate"i"
poate verbul "a fi"
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respir numele tău
Ce palidă simțire sticlește-n ochii tăi!
Adie primăvara în zâmbetul tău trist...
Răsare dimineața... Eu încă mai exist?
Respir numele tău pe-obrajii mei.
Atâtea anotimpuri ne amăgesc viața!
Îmi rătăcesc timpanul în noapte pe alei,
Atâta bunătate iți luminează ceața,
Respir numele tău pe-obrajii mei.
Iți dau visele mele, să știu că tu ești bine,
Așa sunt fericită în triștii anii grei
Trăiește-mi fericirea, în pieptul tău o ține!
Respir numele tău pe-obrajii mei.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alături...doar de tine!
Respir iubire, respir amor
În fiecare clipă alături doar de tine!
Respir iubire, respir amor
Iar inima ce-mi bate doar ție-ți aparține!
Părtaș mi-e cerul plin de infinit
Căci sufletu-mi străluce, hrănit de-a ta iubire
Din clipa fermecată când noi ne-am întălnit,
Călăuzindu-mi dragostea spre nemurire!
Alături... doar alături...
Alături... doar de tine!
Respir iubire, respir amor!
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respirație
Tu ești buenos aires, ești ozon,
mă tem să te respir pân' la extaz,
cu riscul plenar să mă crezi filfizon,
tu ești prințesă și eu sunt cneaz...
Ești Iaroslavna, sunt cneazul Igor,
eu te respir, o!, când tu mă respiri,
Galițchi, fratele tău, bată-l de șogor,
ne suspectează că suntem vampiri.
Trupul tău scapără-n curbe semețe,
spre ochii tăi negri, privesc siderat,
când sânii tăi- pietre- imploră tandrețe,
tu mă respiri, eu te respir- înspiralat!
Mai e o vreme și vom trece Donul,
părul tău negru-i ca pana de corb,
eu te respir, ufff!, iar tu-mi ții isonul,
ca, într-o zi bună, să pot să te sorb...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exod
Încet, încet, din țară pleacă
Țăranii toți și muncitorii,
Acei ce știu ceva să facă;
Aici rămân doar scriitorii.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrele încep
să se deșire și să se târască
pe luciul apei
râul a scăpat de întuneric
și o să vad animalele din jur
va trebui să stau neclintit
ca un guru
va trebui să nesocotesc cârceii
și frigul nepăsător
trebuie să respir încet
foarte încet și fără zgomot
pentru ca respirația să nu-mi tulbure
apa care a ajuns la bărbie
trebuie să stau nepăsător
la tot ce este târâtor prin mâlul
din jurul meu și nu am voie
să adorm deloc
o să văd lucruri înspăimântătoare
și umbre care vor sări din copac
în copac sprintene
dacă o să văd lupii ridicându-se
în două picioare
aplecându-se să bea apă
de lângă mine din râu?
o să trebuiască să stau
ca un guru și să aștept
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt sonor, pietrificat
Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
și când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios și adânc,
în cosmosul inimii tale,
și-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii și mii de flori și petale...
Virtuoz instrument de serviciu,
îți cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
și caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor și pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...
Un strigăt sublim al trupului tău
unduios, cu sclipiri celestine,
căci viața-mi, iubito, mi-e hău,
e-un minus fatal, e-un calvar
fără tine...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încet
sete-mi este
sus curge surâsul tău
o picătură lasă să cadă, să-mi ardă gura
o umbră mă desenează prin tine
...
pe formele de ieri, pentru astăzi
a trecut timpul, nu am uitat
a închis ușă după ușă
încet, încet
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu, mult prea târziu
Hai,
numără încet, încet.
Nu te grăbi.
Încet, doar e un joc...
Uite,
am să m-ascund în mine,
ca-ntr-un cavou de sticlă.
Și-acum,
hai,
caută-mă,
încet, doar e un joc...
Doar să nu vii prea târziu...
poezie de Eugen Matzota din volumul de versuri Durerea de tine (26 iunie 2012)
Adăugat de Anda Schatzi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Teosofia, ultimul raspuns" de Eugen Matzota este disponibilă pentru comandă online la 29.00 lei.
Sunt flăcări care ard mocnit în sufletul nostru încât ne transformăm încet, încet în cenușă.
citat din Aurel Rapa (13 septembrie 2018)
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respir din nou
Uneori îmi pierd aripile
și apoi le văd în singurătate.
E îngerul Domnului
care o să aducă pace
și multă dragoste la fiecare casă
și la fiecare inimă...
Între timp, eu,
în singurătate, respir din nou,
inspirația cuvintelor rătăcitoare,
în infinit...
poezie de Eugenia Calancea (22 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirii toți din lume...
Trandafirii toți din lume
Am să-i adun încet, încet,
Văzându-te ei îți vor spune
Cuvinte-n șoaptă și discret.
Cei cu roșiile petale
Simbolul veșnic al iubirii,
Vor fi în gândurile tale
Prin însăși trandafirii.
Sunt trandafiri ce se agață
Căutându-și un zenit,
Cu dorință veșnică de viață
Spre-nălțimi, spre infinit.
Nu vreau în juru-mi un suport
Mă ridic treaptă cu treaptă,
Să mă mișc mai dezinvolt
Căci viitorul mă așteaptă.
Cum! Nu știi ce-i viitorul?
Este primăvara care vine,
Prin care nouă Creatorul
Ne-a trimis ziua de mâine.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Ai plecat...
Ai plecat
cred c-am plins
Diafana si dulce
Un aveam un raspuns
Sub un cer ca o cruce...
Si acum... ce sa sper?!
N-am stiut sa exist...
Azi sint singur si pier
In tacere si trist...
Azi respir si mai sint...
Miine vine un val...
Adus poate de vint
Pe o coama de cal
Sa respir mai incerc,
Sa te-astept
s-a afirsit
Lumea nu e un cerc,
Ci un biet infinit...
Ce de visuri aveam...
N-am stiut ca visez...
Disperat te iubeam,
Precum Soimul Maltez
Si regret c-am trait
Si respir ca in vis...
Poate ca te-am ranit...
Si de-aceea ti-am zis
Ai plecat
cred c-am plins
Diafana si dulce
Nu aveam un raspuns
Sub un cer ca o cruce...
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Melania Stoicanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine încet amurgul
Vine încet amurgul ca o ceață deasă
Și un văl tot mai rece peste ani îți lasă
Tainele tăcerii spun ciudate șoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?
Vine încet sfârșitul ca o despărțire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viața care veșnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul unui copil
M-ai alungat de-acasă, mamă,
de grijă să nu-mi mai porți.
M-ai alungat de-acasă, mamă,
să cerșesc milă la toți.
La fel ca tine, mamă,
toți oamenii m-alungă.
Mă latră câini, mamă,
și-aleargă să m-ajungă.
Azi nu am mâncat, mamă,
că nimeni nu mi-a dat.
Am căutat o poamă,
dar pomul e uscat.
Acum se lasă noapte
pe ulița pustie.
În sufletul meu, poate,
tot noapte o să fie.
Regret că lângă tine
nu am găsit iubirea.
Regret că pentru mine
apune fericirea.
Spun asta, dragă mamă,
că simt încet, încet,
cum trec a vieții vamă,
cu sufletul din piept.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Deosebirea dintre un om și un animal este că un animal nu are un ideal. Un om are un ideal la început. Ce se întâmplă cu acest ideal? Să luăm un rând de politicieni. Politicienii sunt 99% niște mari mincinoși. Mint, dar nu cred ca ei s-au născut cu minciuna. Ei s-au născut ca și noi, toți ceilalți, cu un ideal, cu o dorință de ideal, dar au văzut că pentru a câștiga alegerile trebuie să mintă, trebuie să promită ceea ce știu că nu se vor ține de cuvânt și așa încet - încet încep să creadă în minciuna lor și după aceea când sunt aleși devin exact opusul idealului pe care și l-au pierdut. Au pierdut acest ideal. Ca și politicienii noi toți suntem în același pericol, de a ne pierde idealul.
Andrei Șerban în interviu (august 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și știu că-ncet, încet mă sting...
Și știu că-ncet, încet mă sting,
Mă prăbușesc ușor în ring,
Voi încerca din nou să strig
Că în genunchi vreau să înving.
Și știu că-ncet, încet mă duc
Sub brazda lungă fără plug,
Cu oasele mele să ung
Țărâna pe care-o străpung.
Și știu că-ncet, încet dispar
În lumea fără de hotar
De aceea ție-ți las în dar
Iubirea mea de chihlimbar.
Și știu că-ncet, încet voi fi
Chiar urma ce va părăsi
Și gestul sacru de-a iubi
Și îndrăzneala de-a mai fi.
Și știu că-ncet voi fi pe prag
O amintire celui drag,
De-aceea vreau să mă retrag
Să dorm sub umbra grea de fag.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Lumea-n care nu mai sunt
A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Același om, același nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.
Mirat mă uit în jur și-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toți în ea.
Încet, încet, apar alți oameni
Un zâmbet au pe fața lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.
A dispărut o lume-ntreagă,
Și-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expir încet
Iubirea e un infinit
Ce tu nu poți să-l recunoști!
Îl guști, îl simți până-n plămâni,
Expiri încet... nu vrei să-l pierzi.
Mă plimb tăcută pe alei,
Alerg prin sufletul pustiu,
Îl chem, îl strig, cad în genunchi,
Expir încet... nu vreau să-l pierd!
Eu caut astăzi prin ruine,
Aceleași care-au fost și ieri.
Vrei să mă speli de al lor gust,
Expir încet... nu vreau să-l pierd.
poezie de Diana Sturza (3 martie 2010)
Adăugat de Diana Sturza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul toamnei
Mi-a fost dor de această clipă,
De parfumul toamnei timpurii,
De frunza care încet pe caldarăm pică,
De ochii tăi veseli și zglobii.
Mi-a fost dor să văd struguri copți în vie,
Să văd crizantemele cum înfloresc.
Să admir frumoasa mea glie
Și să respir parfumul anotimpului pe care îl iubesc.
poezie de Vladimir Potlog (11 septembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!