Epilog
Ieri chipul tău îl adoram, ca pe un înger preacurat
Și printre vise-ți căutam sărutul crud, nevinovat
Când sufletul mi-era ucis încet, încet de nepăsare
Tu te pierdeai iar în abis, lăsând în urmă a mea chemare.
Tot ieri îmbrățișam tristețea, și-apoi plângeam în noaptea grea,
Când mă-ncălzeam doar cu tandrețea ascunsă în privirea ta.
Dar tu erai mult prea departe, în lumea ta absurdă, falsă
Doar vorbe reci dar și deșarte ce-n suflet urme-adânci îmi lasă.
Dar astăzi plec. Și n-am să-ntorc privirea înapoi,
Căci nu mai vreau tăcerea și frigul dintre noi.
Azi plec din calea ta cu-n zâmbet cald și viu
Imi văd de viața mea cu sufletul pustiu.
Tot azi mă faci uitată, când toate-s fără rost
Dar știm că niciodată nu va mai fi ce-a fost...
poezie de Andreea Palasescu (23 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Uitare
Nu vreau decât să te întorci, să reapari în viața mea,
Să mă alinți cu-n zâmbet blând și să mă țin de mâna ta,
Nu-ți cer decât o mângâiere și să mă lași să te iubesc
Când printre lacrimi de durere o lume-ntreaga-ți dăruiesc
Cu toate astea ești departe și nici nu vrei să mă privești
Când eu ador povesti uitate, tu nici nu vrei să-ți amintești
Și pentru ține-i doar un joc doar o dorință nebunească
Finalul trist și echivoc ce e menit să mă rănească
Oare greșesc când te ador și noaptea te găsesc în vise?
Din dorul meu nemuritor, rămân ușor doar vorbe stinse
TU nu mi-ai dat decât minciuni și o iluzie falsă
Nu ți-am cerut să readuni decât fărâme de speranță!
Și poate v-a veni o clipă când doar în gând te voi păstra
Tot construind o viață nouă când tu mereu vei regreta
Un zâmbet viu dar presărat cu dor și cu credință
Când astăzi știu: N-am meritat atâta suferință!
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de AndreeaPalasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de mult mă iubești?
Într-un colț de univers,
am vrut să mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, că,
deși nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aș întâlni vreodată în vis
te-aș întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
și atât de natural,
mi-ai întins brațele ca să mă ocrotești,
deși, știai precis,
că n-o să mă poți atinge...
că n-o să mă poți atinge atunci...
și... niciodată!
poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 13 comentarii până acum.
Când te-ntâlnesc...
Când te-ntâlnesc, de ce-ți cobori privirea,
Doar n-am în ochi săgeți otrăvitoare?!
Pe fața ta citesc neprihănirea,
Iar trupul tău, e-un lujer crud de floare!
În ochii verzi, știu că ascunzi iubirea,
Dar poate-aștepți un înger să coboare,
Când te-ntâlnesc, nu-ți mai feri privirea,
Căci n-am în ochi săgeți otrăvitoare.
Vreau să-ți arăt ce-nseamnă fericirea,
Pe chipul tău, aș vrea să văd doar soare!
Alungă teama și nedumerirea
Din ochii tăi ca două pietre rare!
Când te-ntâlnesc, vreau să-ți ridici privirea!
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colțul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...
Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze și. l murmur încet...
cald, departe, dar cald...
Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s-au stins în focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald și departe...
Oamenii nu iartă "păcatele",
însă Cerul se deschide in fata strălucirii "pacatoasei" Iubiri...
..."căci mult a iubit..."
poezie de Mariana Daniela Bidașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzbunare
Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am așteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta și zâmbetul tău anost
Să te-alung din viața mea ca și când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Și când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în brațe și la pieptul tău să plâng
Să-ți ofer iluzii false și apoi să te alung
Vreau să-ți las acolo-n suflet o parte din viața mea
Să te lupți cu al tău cuget cum făceam și eu cândva
Vreau să-ți dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandrețe
Și să joc un teatru fals cu atâtea mii de fețe
Doar când ochii ți se-nchid, vreau să te gândești la mine
Și când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aștepți și cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Și apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine și să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... și apoi să plec departe
Vreau să-ți fiu acolo-n gânduri într-o lacrimă sărată
Ca o amintire veche ce nu poate fi uitată
După-atâta suferință, vreau să simt dragostea ta
Ca un foc ce te doboară răcind în urma mea
Vreau să-mpart acum în doi înc-o seacă apăsare
Și să rămână din noi... doar o dulce Răzbunare...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul ucis
nu vreau să știu
de ziua care nu a fost
decât o filă roasă în calendar
atât de efemeră e privirea și lungă durerea
tu scrii în cărți despre iubire
eu am trăit odată, femeie, o ultimă iubire
cum tremurai în parcul acela de castani, la margine de ani
la sânul meu te cuibăreai
a fost odată un sărut, neterminat, neînceput
și totul s-a sfârșit, demult
offf, ce frumos a fost...
noaptea e beteagă și stele nu mai strălucesc
roiesc plângând în zborul lor ceresc
eu căutam o fată minunată
în zori când m-am trezit
buzele reci, privirea mută
doar tăcerea cădea pe trupul gol
pe sâni a adormit un vis
frumoasa mea cu ochii triști
trezește-te, nu vreau să pleci
eu te așteptam în univers
tu ai plecat în lumea ta
lăsând în urma pașilor pierduți
doar lacrima și dorul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am acceptat tacit fără prea mult elan. De ce poartă oamenii măști? Îmi vine să râd și să fiu furioasă pentru că am deja toate răspunsurile. Le simt pe de rost. Doar că nu prea știu să le exprim. Nu vreau să plec. Pentru că abia atunci când oamenii pleacă din viața noastră irevocabil, înțelegem cât de frumos ne completam cu imperfecțiunile lor...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colțul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...
Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze și-l murmur încet...
cald, departe, dar cald...
Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s. au stins in focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald și departe...
Oamenii nu iartă păcatele,
insă Cerul se deschide in fata strălucirii pacatoasei iubiri...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu plângeam... și tu râdeai...
Visam la tine zi și noapte
Vroiam doar să te simt aproape
De lumea mea departe tu erai
Și eu plângeam... și tu râdeai...
În somn vedeam cum sărutai pe alta
Când mă trezeam eu sfidam soarta
Credeam că mă iubești, așa spuneai
Dar eu plângeam... și tu râdeai...
Azi eu pe tine nu te vreau aproape
Am înțeles, vei fi mereu departe
Domol s-a dus vremea, iubire
Cand eu plângeam și tu râdeai de mine
Să-ți amintești cu dor și cu rușine
Râdeai de-o inimă ce te-a iubit pe tine
C-am să te-aștept veșnic, așa credeai
Dar eu râdeam... și tu plângeai...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expir încet
Iubirea e un infinit
Ce tu nu poți să-l recunoști!
Îl guști, îl simți până-n plămâni,
Expiri încet... nu vrei să-l pierzi.
Mă plimb tăcută pe alei,
Alerg prin sufletul pustiu,
Îl chem, îl strig, cad în genunchi,
Expir încet... nu vreau să-l pierd!
Eu caut astăzi prin ruine,
Aceleași care-au fost și ieri.
Vrei să mă speli de al lor gust,
Expir încet... nu vreau să-l pierd.
poezie de Diana Sturza (3 martie 2010)
Adăugat de Diana Sturza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleca un tren
Ploua tăcut în seara noastră,
iar trenul ce pleca din gară
avea doar chipu-ți la fereastră
cu zâmbetul rămas afară.
Pleca încet, dar nu știu unde,
lăsând în urmă mica gară,
iar eu priveam rănit de-afară
prin stropii ploii tremurânde.
Rămas acolo-n prag de seară,
mergeam confuz, în urma ta,
văzând că trenul ce pleca
purta o mască mortuară.
Dar unde pleci?te-am întrebat,
cu glas pierdut, în ploaia rece,
când trenul aștepta să plece
cu chipul tău, în păr buclat...
Nu mi-ai răspuns, dar ai zâmbit,
privind peronul cenușiu,
unde plângeam încă mâhnit
plecarea ta c-un tren pustiu.
Plângeam încet cu fulgi de nea
care-mi cădeau în suflet doar,
iar tu, din trenul selenar,
priveai adânc uimirea mea.
Dar ai plecat, într-un târziu,
iar chipul tău, rămas o pată,
mă răscolea fără să știu
de-o să mai vii-napoi vreodată.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 31 decembrie 2019 (31 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu uita binefacerile Lui
Nu uita ce ți-a făcut
Domnul tău, Stăpânul vieții
Cum atunci când te-a durut
În necazul tău acut,
Când erai în umbra ceții
Ți-a fost ghid și ți-a fost scut.
Binefaceri știi c-au fost
Sute, mii... nenumărate
El ți-a fost un adăpost,
A plătit grozavul cost
Să te ia-n eternitate,
A dat vieții tale rost.
Cum din vid te-a ridicat
Amintește-ți toată viața
Dor de Cer El a plantat
Și în har te-a îmbrăcat
Și-a topit în tine gheața
Și pe brațe te-a purtat.
Prins în drama nopții reci
A venit să-ți dea căldură
Când căzut-ai pe poteci
Te-a-nălțat să poți să pleci
Să te plimbi, să faci lectură
Despre viața cea de veci.
Nu uita cum te-a scăpat
Din noian de nepăsare
Cum, apoi, te-a înzestrat
Cu-n avânt ce s-a dublat
Să-L slujești cu consacrare
Și când traiu-i complicat.
Binefaceri ieri și-acum
Toate-s pentru-a ta-mplinire
Sunt merinde pentru drum
Nu le pierde nicidecum
Căci vorbesc despre-o iubire
Îmbrăcată în parfum.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Umbra unui vis de ieri
Părerile de rău, spre seară,
cernite se adună-n gând,
ajung cu frigul de afară
pe vatra focului dansând.
Mă prind în horele vrăjite
aduse de la polul nord,
în haine strâmte de ispite
găsite vara-ntr-un fiord.
Îmi lasă amăgiri haine,
aduse-n grabă din trecut,
cu vorbe reci și anodine
îmi zic ce trebuia făcut.
Vorbesc întruna de păcate,
de tot cea fost necuvenit,
zicându-mi de femei uitate
pe care nu le-aș fi iubit...
A fost doar una cea aleasă,
le-am zis cu glasul abătut
pe ea am vrut-o ca mireasă
din ziua-n care ne-am văzut.
Dar într-o seară plumburie
cu altul a plecat spre sud
lăsându-mă cu doru-n vrie
în cuta unui joc prea crud.
Lăsați-mă să plec din hore,
le strig părerilor de rău
temutele-ndoieli minore
dispară din adâncul meu!
Rămână doar în amintire
pe brâul vastelor tăceri
au fost o simplă rătăcire
în umbra unui vis de ieri!...
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
Ești răsăritul meu de soare
Ce-mi încălzește sufletul.
Cea mai strălucitoare stea
Ce îmi aduce cerul mai aproape.
Doream să te cunosc, când încă te visam
Acum însă, nici nu mai știu ce ești...
Ești timpul... ești gândul meu matur...
Sau ești dorința copilului din mine!
Știu cine ești!
Ești calea ce-o urmez orbește
Ești ființa de care am nevoie.
Când mi-am jurat ca nu mai vreau iubire
Tu mi-ai zâmbit și ai știut ca să mă schimbi
Ai depășit chiar orice bariere.
M-ai cucerit cu vorbe dulci ca mierea,
Nu cu amarul frunzei de pelin!
Mi-aprinzi gândirea și focul dragostei
Se aprinde în al meu suflet
Când mă gândesc la tine.
Ești viața însăți...
Dar ce spun... ești nemurirea!
Tu ești icoana sfântă
Ce-mi luminează noaptea
Și ziua îmi încântă gândul și privirea.
Ești mai presus de toate
Ești dor, ești bucurie, destin și nemurire
Un înger ce până ieri,
Îl întâlneam decât în rugăciuni
Și totul e real, nu este vis
Eu lângă tine, mă simt în paradis.
De asta te iubesc,
Femeie cu suflet tandru,
Înger cu suflet blând
Ești tot ce mi-am dorit.
Doar tu ai dat aripi speranței
Și șansă unei vieți... în doi!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se întâlneau trăirile intense, lumea își stingea aglomerația fadă. Brusc, fără introduceri ample, fără final echivoc. Doar cuprinsul ne frământa trupul gol, și sufletul plin de iubire până la suspin. Ajungeam la extaz doar regăsindu-mi rostul firesc în profunzimea ta nesfârșită. Și apoi mă căutam din nou fără oprire...
Andreea Palasescu (mai 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și chiar dacă te mai iubesc...
Acum când plec definitiv,
Am înțeles că niciodată
N-ai fost al meu decât fictiv,
Și voi uita povestea toată.
Regretu'-mi pare azi anost,
Sunt ca un bulgăr de zăpadă,
Iar lacrimile nu-și au rost
Când tu jucai doar o șaradă.
Te voi uita prin nori de fum
Și printre frunze-ngălbenite
Mi-e sufletul un hău de scrum,
Iar gândurile-s obosite.
Și nu-nțeleg de ce ți-am pus
În palmă inima s-o strîngi,
Când am știut dar nu ți-am spus
Că într-o zi ai să mi-o frângi.
Și chiar dacă te mai iubesc,
De-acum voi fi doar o tăcere,
Dar am să-nvăț iar să zâmbesc
Pentru că toate-s efemere...
poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă întrebi
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Voi tace căci răspunsul tu îl știi
Și n-aș putea în sufletu-mi de plumb
Să răscolesc prin amintiri și zile mii.
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
De nopțile pustii și fără tine știi
Când ruga-n lacrimi mă îngenunchia,
Iar zorii mă prindeau fără să vii?
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Răspunsul a crescut mut între noi,
Ieri erau mici dealuri, azi de piatră munți
Și-au împărțit destin și amintiri la doi.
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Vreau tu să îmi răspunzi mai știi
Când mi-ai promis că ne vom regăsi,
Dar azi e prea târziu, să nu mai vii.
Ești liber azi chiar dacă încă sunt,
Nu mă mai roade gândul că nu vii
Și-n nopțile în care-s trează și nu ești
Pe cine strângi la piept te las doar tu să știi.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași către ea
am deschis tăcerea
în noaptea cea grea
mă urcam la cer
lângă mândra mea
visător odată
printre porți sculptate
căutam o fată
ieri, în umbra mea
mă izbesc de ziduri
recad între stări
unde este lumea
ce vroia, ieri, ea
m-au lovit în suflet
piatra era grea
au distrus speranța
ce mă întrema
plâng, sunt iar păstorul
răstignit de un gând
sunt delirul ultimului rând
mă lovesc de ani
căutând o ea
te-am iubit, femeie
astăzi plâng, de ziua ta
luminai pământul
eu priveam în gol
căutând femeia, am uitat de ea
când vor plânge zorii
eu voi învia
am murit femeie
lângă crucea ta
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exilul
Cum anii trecură poveri nechemate
pe chipul-mi rămas într-o vară târzie!
și-atâtea speranțe..., în urmă lăsate,
fac astăzi, în juru-mi, o horă hazlie!...
.
Deodată aud un cântec de seară,
uitat mai de mult într-un han prăfuit,
și zeci de dorințe se puseră iară
să muște cu sete..., din fructul oprit!...
.
Exilu-mi deschide departe o poartă,
în noapte-și aruncă capcanele-ncet,
iar cugetul gustă edenică soartă,
nu falsă magie..., ascunsă discret.
.
Departe și singur ce tristă povară!
în suflet revine, o simt tot mai mult,
când dorul pribeag spre patrie zboară
și glasul tău, mamă, în suflet l-ascult.
.
O, cum te-am vândut tinerețe credulă,
pe muzica scrisă-ntr-un fals triolet,
din care năprasnica vremii pendulă
cu ultima notă mai bate încet, încet, încet...
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișează-mi sufletul cu atingerile dorului efemer. Sărută-mi ploapele ude și soarbe din gene tăcerea amintirilor, tăinuite într-o rațiune umbrită de orgolii. Lasă-mă să văd apusul soarelui în privirea ta senină ca o noapte de vară și să gust roua dimineților calde de pe buzele tale. Învață-mă să te iert, să lupt și să cred în sentimente pierdute. Și dacă vreodată voi vrea să plec, nu încerca să te opui. Doar sarută-mă și îmbrățișează-mi inima cu iubirea ta...
Andreea Palasescu (23 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!