Balerina

O micuţă balerină
Se întinse către cer,
Să culeagă, iar, lumină
Pentru colţul său stingher.

Ea pluteşte peste nori
Cu o rochie de zăpadă,
Se închină cu fiori,
Nimenea să nu o vadă.

O răceală, ea mai simte
Pe sub mantia-i rotată,
Şi nu-i soare să-i alinte
Micul corp, uşor de fată.

Ea se-ntoarse, astăzi, tristă
De pe drumu-i efemer,
Dar în pagini de revistă
Apăru dansând – Mon cher!

poezie de Liviu Reti (13 februarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

omul plecase la drum,
dar revenise acasă,
focul se-ntoarse din fum,
pâinea se-ntoarse pe masă.

ploaia se-ntoarse în nori,
valul se-ntoarse în mare,
omule, tu dacă mori,
te vei întoarce-n visare.

vorba se-ntoarse în gând,
raza se-ntoarse în soare,
dorul se-ntoarse plângând,
umbra culese o floare.

omul se-ntoarse-n pământ,
rogu-te, ţine-mă minte,
morţile nu m-au înfrânt,
viii se-ntorc din morminte.

mărul se-ntoarse în pom,
şarpele într-o genune,
viaţa se-ntoarse în om,
dumnezeiască minune.

poezie de Ionuţ Caragea din Ceasornicarul fără mâini (2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine femeie

La tine femeie, mereu îmi e gândul
Şi pagini de cărţi răsfoi-vom o mie,
Pocalul de viaţă ne-a prinde sorbindu-l,
Când stele răsar, către cer dinspre glie.

Puterea în rod să te ţină cuprinsă,
Cu zile şi nopţi peste corp neîntinat,
Miresme de floare gingaş neatinsă,
Păşească vremelnic într-un corp de-admirat.

Aruncăte-n valul ce trece mereu,
Cu al tau sân trufaş, dezinvolt.
El străpunge şi ochiul de zeu,
Ce priveşte răpus, chiar de-i mort.

Bucureşti... 8 martie 2020

poezie de Liviu Reti (8 martie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea inimii taiate

Uitată într-un colţ, la soare
În aşteptarea sensului sublim,
Se reflecta cuceritoare
O inimă tăiată de un nor infim.

Înconjurată de-arealul neguros
Şi alintată de o rază jucăuşă,
Ea stă pe-un drum anevoios
Ascuns de umbre şi o uşă.

În aşteptare, ea scrutează cerul
Pentru a-i trece visul de "nu mă uita"
Şi veşnicia să îi stingă dorul,
Ce astăzi îi ascunde golul de "inimă rea".

A adunat în ani-lumină
Dureri şi zâmbete trimise către ea,
Dar, astăzi, îmi şopteşte-n tihnă,
Că nu mai simte visul, ci... încrederea.

Roşu... 16 februarie 2020

poezie de Liviu Reti (16 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie mondenă

m-am aplecat mult către ea peste cristalele impure
ale paharelor arzând liniştit, sp-i spun – "rochia ta"
(dar nu-i priveam faţa, nu o vedeam) – "abia
acum văd, ai o rochie violetă". (acele dâre

ale alcoolului îmi zgâriau faţa, ca atunci
când mergi prin zăpadă, în soare.) "ai o rochie
violetă", îi spuneam surprins. (şi e
ca o flacără aderentă care te consumă. pe brânci

mp târăsc către ea – aş fi putut să-i spun,
dar minţeam – văzusem demult cum gulerul întunecat
al rochiei îi urca spre gât cu jocul ei de curcubeu degradat.)
şi mereu îmi spuneam: - dacă-i privesc faţa acum,

am să înţeleg – am s-o văd pentru întâia dată
cu adevărat. şi mi-am ridicat ochii spre faţa ei nemişcată.

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerina

Stătea ca o nălucă înspre apus de soare,
Pe malul unui lac, în alb, o siluetă
Şi-n liniştea sinistră,... doar adia o boare,
Năluca se ridică şi face-o piruetă,

Mişcare circulară, pe vârfuri de picioare,
În mantia rotată părea un fulg în zbor,
Purta după ureche un nufăr alb, în floare
Şi energii astrale o învârteau uşor...

Cu forţă şi tandreţe, în salturi graţioase,
Cu braţele întinse a prins în palme-un nor,
Şi cu puterea minţii ea Ceru-n jos îl trase,
S-asculte-n taina nopţii al îngerilor cor...

Şi i-a cuprins cu gândul nemărginirea toată,
Lumina siderală s-a stins uşor, în noapte,
Iar mica balerină a mai făcut o roată
Şi-a înălţat o rugă vorbind cu Ceru-n şoapte...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemnul autoportretului

Tinereţe floare rară,
Nu mă părăsi-ntr-o doară!
Că ţi-oi da tot ce îi vrea
Dansul şi inima mea...

Tinereţe floare tristă,
Hai mă scrie pe revistă!
Că ţi-oi da tot ce îi cere
Nopţi cu vise, dor şi jele...

poezie de Liviu Reti (13 decembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floral de iarnă

Au înflorit pe ramuri fulgii,
Minuni de iarnă ni se-arată,
Pe dealuri se aleargă murgii,
Iar, noi privim natura toată.

Albastru-i cerul infinit,
Nori de zăpadă s-au ascuns,
Cărarea iernii din zenit
Ne mână azi, spre munte, sus.

Doar liniştea zăpezii cântă,
Pe timpul de pe portativ,
Iar, copilandrii iau la trântă,
Albă zăpadă... făr de motiv.

poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între A şi Z...

Am prins surâsu-ţi trist
Din marginea gropiţei
Si ochiul alchimist
La marginea dorinţei.
Am încercat atunci
Sărutul să ţi-l prind,
Cu şoaptele-mi adânci
Sub stele ce s-aprind.
Răspunsu-ţi tandru, moale
Se-ntoarse deîndată,
Ca zâmbetul sub soare,
Ce face scurt o roată.
Minune nu pleca acum,
Să nărui timpu-n zi;
Ci doar promite-mi cum,
Rămâne clipa în "a fi"...

poezie de Liviu Reti (1 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere ...

Două mere-ntr-o livadă
De abia pot să se vadă.
Unul şade către soare
Rumen, ca o fată mare.
Unul mai la umbră şade,
Crezând că aşa nu cade.
Şi încep cam fără vlagă,
Mai pe bune, mai în şagă,
Să se certe, să se-mpungă,
Cât a fost vara de lungă.
Până-n coş să le culeagă,
Jurai că sunt într-o doagă.
O mlădiţă, ca iscoadă,
Asculta a lor tiradă,
Mirată peste măsură
Cum dau merele din gură.
Şi din sfadă-n altă sfadă
S-a ajuns la busculadă
Toamna, când grăbit, ţăranul,
Le-a scuturat cu toptanul.
Morala:
Ori la umbră, ori la soare,
Existenţa-i trecătoare

fabulă de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocori timpurii

Doar cocori timpurii
Mai răzbat peste nori;
Şi străbat munţi pustii,
Ce se pierd în culori.

Cerul viu e absent
Peste ochiul proscris,
Iară timpul latent
Se coboară în vis.

Doar un strigăt suav
De egretă pierdută,
Mă adulmecă grav
C-o privire cam mută.

Îmi simt ochiul stins
Şi o lacrimă scrum,
Peste umărul nins
De-ncercări în postum.

Nici ziua nu-i albă,
Când pasărea strigă.
Iar privirea-i în salbă
Şi durerea intrigă...

poezie de Liviu Reti (2 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi tu vulturul...

Vezi tu vulturul falnic, o! scumpa mea iubită,
Cum saltă, se ridică şi zboară către nori?
Aşa sufletu-mi vesel în faţa ta slăvită
Se-nalţă către ceruri, plutind în dulci fiori.

Vezi printr-a nopţii stele ce rază luminoasă
Revarsă-n a sa cale luceafărul ceresc?
Aşa când vii, iubito, cu inima voioasă,
De gingaşă simţire aşa ochii-mi lucesc!

Auzi tu glasul tainic ce cântă-n miez de noapte
Şi prin văzduh pluteşte cu-a florilor miros?
Aşa răsună-n mine melodioase şoapte
Când sufletu-mi te simte, îngerul meu frumos!

Căci vulturului cerul a dat aripi' să zboare,
Şi stelelor lumină, şi nopţilor suspin,
Iar ţie ţi-a dat farmec, plăceri încântătoare.
Şi mie mi-a dat suflet ca ţie să-l închin!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a zâmbetul

Afară este soare, zâmbeşte printre nori,

Aşteaptă să-i zâmbeşti şi tu, să-i dai fiori.

distih de Marius Robu (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vot ...

Trist şi aspru urmăreşte,
Peste ani poporu-n lut,
Secera care răneşte,
De acolo, dinspre Prut.

Astăzi, el s-a luminat
Şi a luat calea cea bună,
Printr-un vot clar exprimat,
De naţiunea mea, română...

poezie de Liviu Reti (16 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară ninge ca în vis

Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi şi moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.

Tu cânţi la pian şi în sobă să aude focul cum trosneşte.
Eu privesc la geam şi lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viaţa îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.

Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Şi topeşte fulgii cei albi şi moi, care pe noi au vrut să ne alinte.

poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sănii pierdute-n decembrie

Ne apropiem de sărbători
în ritm de strigăt cadenţat
şi timpurile ne transmit fiori
pe timpul ăsta îngheţat.
Lumina-n felinare pâlpâie mocnit
pe străzile încinse-n vâlvătaie
şi doar iluzia locului nemărginit
ne ţine-acuma în odaie.
Se-aude frigul la fereşti
amplificat de vântul care bate
şi ceasul îmi trimite veşti
despre bătaia inimii stigmate.
Fuiorul timpului se-nvârte
în cercul zilelor trecute,
când moşul pătrundea în curte
cu nerăbdarea viselor pierdute.
Magia fericirii de decembrie
ne răscoleşte ne-ncetat
şi zilele făr' de simbrie,
când râsul nu era forţat.
Plimbări cu sania-n zăpadă
sunt tot mai rare de pe-acum,
căci caii drumul n-o să-l vadă
şi câinii urlă către scrum.
Spre târguri de Crăciun ne-ndrumă paşii,
al nostru gând plecat de-acasă,
dar atmosfera şi vrăjmaşii
aşteaptă liniştiţi cu sabia scoasă.
Copii am fost şi vom fi pururi
pe linia vieţii fără de hotar,
acum, avem doar vise aruncate-n ciururi
şi un miraj de care nu avem habar.
Rămânem azi, doar cu privirea obosită
către mirajul iernii de afară,
căci mintea nu creează odihnită
şi se sucombă-n prag de seară.
Adio, clinchet mic de zurgălăi!
Adio, sanie cu dulăi!
Noi, astazi, stingem sufletu-n văpăi
şi visu-n colţul mic de la odăi...

poezie de Liviu Reti (10 decembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de seară

Ce mare se arată luna
Şi câte stele sunt în jurul ei,
Inimile noastre sunt doar una,
Poţi să o iei pe-oricare vrei.

Se oglindeşte în zăpadă
Al nostru cerc restrâns de fulgi;
Şi nimenea nu vrea să-l vadă
Cum se ridică fără să-l ajungi.

Lumina şi scânteia
Răsar în falnicele creste;
Şi ne-nconjoară luându-ne ideea,
Din minte şi din tâmplele celeste.

A jocului minune ne supune,
Pe laviţa cea fără de odihnă;
Căci timpul vrea a ne răpune
Şi orologiul sună-n tihnă.

Chemarea locului de altădată
Ne zumzăie pe la urechi;
Şi floarea de pe lacrima uscată
Renaşte printre rădăcini mai vechi.

Puterea din frumos renaşte
Şi visele ce au murit,
Iar semnul cu substanţe caste
Ni se arată, ca sortit.

poezie de Liviu Reti (25 februarie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şantierul

Se colorează cerul,
natura deopotrivă
şi mic este şantierul,
ce creşte lângă şină.
Abundă dimineaţa
de forfotă stabilă,
ce taie precum ceaţa
a liniştii lumină.
Se cântăresc traverse
pe braţul macaralei,
ce stau să se aşeze
la marginea tarlalei.
Se-nalţă către cer
un zid cu margini drepte
şi obosite cer
lumină, nişte trepte.
Mortarul se lungeşte
pe cărămida arsă
şi fierul ce-o păzeşte,
se încovoaie-a casă.
Acoperişul falnic
se-nalţă către cer,
iar eu, un meşter jalnic,
trăiesc în.... auster.

poezie de Liviu Reti (10 octombrie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul primăverii

Renaşte iar natura-n nemişcare,
Înfăşurată-n şalul de zăpadă,
Un ghiocel începe să se vadă,
Ca un simbol înviorat de soare.

Se scutură din somnul ei gătită
Să-ntâmpine potopul de lumină,
Mijeşte mugur verde în grădină,
Şi-apare falnică ca o ispită.

Se-aud cocorii cruciaţi în zare
Cum trec spre ţara visurilor lor,
În dansul nupţial de madrigale.

Pe străzi apar dantelele cochete
În spleen al plimbărilor de seară,
Dansând în ritm duios de menuete.

sonet de Ion Ionescu-Bucovu (4 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini si umbre

Lumină dedesub, deasupra întuneric,
Doar umbrele se văd în pomii de sub cer.
Părăsesc orice speranţă, o fură dintre noi
Şi o aruncă-n valuri, să vadă cum se duce.

Acum stă singură, pluteşte spre tărâm necunoscut;
Încearcă supravieţuirea cu o-ncercare grea.
Priveşte vuietul ce o-nsoţeşte de mii de mile,
Neîncetat din straja ce o duce.

Ajunsa pe un mal străin, aşteapta.
În jur e-nconjurată de stele si de nori.
Răsare atât de-ncet în suflet, doar simte...
Lumina e deasupra şi noapte dedesub.

poezie de Irina Matei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stingher

Zâmbesc printre suspine înecate,
Senin îmi e un colt pitic de cer,
Un licăr de lumină-mi duc în noapte...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!

Mă-ncumet la un dram de veselie
Uitat mai de demult într-un paner
Şi n-am plătit de-atunci pe el simbrie
C-atâta-s, Doamn-atâta de stingher!...

... Şi vorbele de duh mai zac în mine -
Nici nu e pentru nimeni un mister ;
La fiere-s toate - pietre cristaline,
Deşi sunt... peste poate de stingher.

Mă prinde câte-o glumă de bărbie
Să-mi scuture lumescul efemer
Şi multă voie bună-ar fi să fie
De nu aş fi atâta de stingher.

Se duc zile domoale şi nopţi line
Căci eu le sunt zadarnicul străjer ;
Iubito, ce-a fost bun mi-ai dus cu tine,
Lăsându-mă atâta de stingher...

Frumoasă este viaţa şi zglobie!
Din ce-am dorit nimic nu îi mai cer.
Deşi vreun dor plăpând mă mai îmbie...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!