Balerina

O micuţă balerină
Se întinse către cer,
Să culeagă, iar, lumină
Pentru colţul său stingher.

Ea pluteşte peste nori
Cu o rochie de zăpadă,
Se închină cu fiori,
Nimenea să nu o vadă.

O răceală, ea mai simte
Pe sub mantia-i rotată,
Şi nu-i soare să-i alinte
Micul corp, uşor de fată.

Ea se-ntoarse, astăzi, tristă
De pe drumu-i efemer,
Dar în pagini de revistă
Apăru dansând – Mon cher!

poezie de Liviu Reti (13 februarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine femeie

La tine femeie, mereu îmi e gândul
Şi pagini de cărţi răsfoi-vom o mie,
Pocalul de viaţă ne-a prinde sorbindu-l,
Când stele răsar, către cer dinspre glie.

Puterea în rod să te ţină cuprinsă,
Cu zile şi nopţi peste corp neîntinat,
Miresme de floare gingaş neatinsă,
Păşească vremelnic într-un corp de-admirat.

Aruncăte-n valul ce trece mereu,
Cu al tau sân trufaş, dezinvolt.
El străpunge şi ochiul de zeu,
Ce priveşte răpus, chiar de-i mort.

Bucureşti... 8 martie 2020

poezie de Liviu Reti (8 martie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

omul plecase la drum,
dar revenise acasă,
focul se-ntoarse din fum,
pâinea se-ntoarse pe masă.

ploaia se-ntoarse în nori,
valul se-ntoarse în mare,
omule, tu dacă mori,
te vei întoarce-n visare.

vorba se-ntoarse în gând,
raza se-ntoarse în soare,
dorul se-ntoarse plângând,
umbra culese o floare.

omul se-ntoarse-n pământ,
rogu-te, ţine-mă minte,
morţile nu m-au înfrânt,
viii se-ntorc din morminte.

mărul se-ntoarse în pom,
şarpele într-o genune,
viaţa se-ntoarse în om,
dumnezeiască minune.

poezie de Ionuţ Caragea din Ceasornicarul fără mâini (2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea inimii taiate

Uitată într-un colţ, la soare
În aşteptarea sensului sublim,
Se reflecta cuceritoare
O inimă tăiată de un nor infim.

Înconjurată de-arealul neguros
Şi alintată de o rază jucăuşă,
Ea stă pe-un drum anevoios
Ascuns de umbre şi o uşă.

În aşteptare, ea scrutează cerul
Pentru a-i trece visul de "nu mă uita"
Şi veşnicia să îi stingă dorul,
Ce astăzi îi ascunde golul de "inimă rea".

A adunat în ani-lumină
Dureri şi zâmbete trimise către ea,
Dar, astăzi, îmi şopteşte-n tihnă,
Că nu mai simte visul, ci... încrederea.

Roşu... 16 februarie 2020

poezie de Liviu Reti (16 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură mare, mon cher!

De căldură nu mai pot,
Asta-i vremea, bat-o vina!
Împrejur se arde tot,
Chiar şi Nae... cu vecina.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şantierul

Se colorează cerul,
natura deopotrivă
şi mic este şantierul,
ce creşte lângă şină.
Abundă dimineaţa
de forfotă stabilă,
ce taie precum ceaţa
a liniştii lumină.
Se cântăresc traverse
pe braţul macaralei,
ce stau să se aşeze
la marginea tarlalei.
Se-nalţă către cer
un zid cu margini drepte
şi obosite cer
lumină, nişte trepte.
Mortarul se lungeşte
pe cărămida arsă
şi fierul ce-o păzeşte,
se încovoaie-a casă.
Acoperişul falnic
se-nalţă către cer,
iar eu, un meşter jalnic,
trăiesc în.... auster.

poezie de Liviu Reti (10 octombrie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

Cine a spus că cerul e posac?
Un fulg, acolo, ce e, te-nfioară?
Nu-i spune lui poveşti că eşti sărac,
Că lemne n-ai, doar nu-i întâia oară.
Şi ce-i mai sănătos ca statu-n ger?
Te naşti din nou, nimic nu te mai doare;
E zidul spart? Te poţi uita la cer!
Ferice fii, nu poate fiecare!...

Bătea la uşi Crăciunul timpuriu
(În sănii cu bărboşi purceşi din mituri,)
Dar n-ajungea – în visul lor târziu -
Sărmanelor "fetiţe cu chibrituri"...
În zgomot sec se deschideau obloane;
Ţâşneau în stradă mii de licurici...
- "Ce faci, mon cher?... Ai să răceşti cucoane!"
- "E-atât de cald că mă sufoc aici..."

În tremur scurt o ultimă suflare
Pierea sub ceru-nzăpezit de nori:
- "A mai murit un... hoţ de buzunare..."
- "Să bem, mon cher, că iată bate-n zori"...
Cine a spus că cerul e posac?
Păi ce să fac, eu te-am făcut sărac?...

Se-nvălurea în alb întreaga urbă
Trasând pe zare o tristeţe curbă.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie mondenă

m-am aplecat mult către ea peste cristalele impure
ale paharelor arzând liniştit, sp-i spun – "rochia ta"
(dar nu-i priveam faţa, nu o vedeam) – "abia
acum văd, ai o rochie violetă". (acele dâre

ale alcoolului îmi zgâriau faţa, ca atunci
când mergi prin zăpadă, în soare.) "ai o rochie
violetă", îi spuneam surprins. (şi e
ca o flacără aderentă care te consumă. pe brânci

mp târăsc către ea – aş fi putut să-i spun,
dar minţeam – văzusem demult cum gulerul întunecat
al rochiei îi urca spre gât cu jocul ei de curcubeu degradat.)
şi mereu îmi spuneam: - dacă-i privesc faţa acum,

am să înţeleg – am s-o văd pentru întâia dată
cu adevărat. şi mi-am ridicat ochii spre faţa ei nemişcată.

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerina

Stătea ca o nălucă înspre apus de soare,
Pe malul unui lac, în alb, o siluetă
Şi-n liniştea sinistră,... doar adia o boare,
Năluca se ridică şi face-o piruetă,

Mişcare circulară, pe vârfuri de picioare,
În mantia rotată părea un fulg în zbor,
Purta după ureche un nufăr alb, în floare
Şi energii astrale o învârteau uşor...

Cu forţă şi tandreţe, în salturi graţioase,
Cu braţele întinse a prins în palme-un nor,
Şi cu puterea minţii ea Ceru-n jos îl trase,
S-asculte-n taina nopţii al îngerilor cor...

Şi i-a cuprins cu gândul nemărginirea toată,
Lumina siderală s-a stins uşor, în noapte,
Iar mica balerină a mai făcut o roată
Şi-a înălţat o rugă vorbind cu Ceru-n şoapte...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floral de iarnă

Au înflorit pe ramuri fulgii,
Minuni de iarnă ni se-arată,
Pe dealuri se aleargă murgii,
Iar, noi privim natura toată.

Albastru-i cerul infinit,
Nori de zăpadă s-au ascuns,
Cărarea iernii din zenit
Ne mână azi, spre munte, sus.

Doar liniştea zăpezii cântă,
Pe timpul de pe portativ,
Iar, copilandrii iau la trântă,
Albă zăpadă... făr de motiv.

poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam scârţâie toate, mon cher

cam scârţâie uşa cea veche,
cam scârţâie scara spre cer,
cam scârţâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.

cam scârţâie ventilatorul,
cam scârţâie traiul mizer,
cam scârţâie frâna, motorul,
şi n-am niciun marche arrière.

cam scârţâie încheietura,
cam scârţâie clanţa de fier,
cam scârţâie dinţii şi gura,
să scârţâi e tot ce mai sper.

cam scârţâie coarda viorii,
cam scârţâie glasu-n eter,
cam scârţâie bilele morii,
cam scârţâie toate, mon cher.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postul de la minister

N-aveţi un post la minister,
Să car şi eu câte-o coală?
Ştiam că totu-i efemer,
Dar mai cumpăr câte-o ţoală.

Mi-aş scoate în oraş gagica
Sau în vreun bar de cartier,
Şi mai gustoasă-ar fi berica,
De-ar fi un post la minister.

Am amici, le merge bine...
O "ard" Bamboo, Boa, Mon Cher,
Dar ce falnic îi susţine
Postul de la minister.

Mai degrabă de-astă dată
Zăreşti un OZN pe cer...
N-o s-ajung eu niciodată
În vreun post la minister.

poezie satirică de Alex Dospian (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemnul autoportretului

Tinereţe floare rară,
Nu mă părăsi-ntr-o doară!
Că ţi-oi da tot ce îi vrea
Dansul şi inima mea...

Tinereţe floare tristă,
Hai mă scrie pe revistă!
Că ţi-oi da tot ce îi cere
Nopţi cu vise, dor şi jele...

poezie de Liviu Reti (13 decembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocori timpurii

Doar cocori timpurii
Mai răzbat peste nori;
Şi străbat munţi pustii,
Ce se pierd în culori.

Cerul viu e absent
Peste ochiul proscris,
Iară timpul latent
Se coboară în vis.

Doar un strigăt suav
De egretă pierdută,
Mă adulmecă grav
C-o privire cam mută.

Îmi simt ochiul stins
Şi o lacrimă scrum,
Peste umărul nins
De-ncercări în postum.

Nici ziua nu-i albă,
Când pasărea strigă.
Iar privirea-i în salbă
Şi durerea intrigă...

poezie de Liviu Reti (2 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iar e iarnă, frig şi ger,
Veşmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aştearnă
Lunga şi geroasa iarnă.

Săniuţele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleţii de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moş Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar şi anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De eşti împăcat cu tine
În suflet ţi-e cald şi bine.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stingher

Zâmbesc printre suspine înecate,
Senin îmi e un colt pitic de cer,
Un licăr de lumină-mi duc în noapte...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!

Mă-ncumet la un dram de veselie
Uitat mai de demult într-un paner
Şi n-am plătit de-atunci pe el simbrie
C-atâta-s, Doamn-atâta de stingher!...

... Şi vorbele de duh mai zac în mine -
Nici nu e pentru nimeni un mister ;
La fiere-s toate - pietre cristaline,
Deşi sunt... peste poate de stingher.

Mă prinde câte-o glumă de bărbie
Să-mi scuture lumescul efemer
Şi multă voie bună-ar fi să fie
De nu aş fi atâta de stingher.

Se duc zile domoale şi nopţi line
Căci eu le sunt zadarnicul străjer ;
Iubito, ce-a fost bun mi-ai dus cu tine,
Lăsându-mă atâta de stingher...

Frumoasă este viaţa şi zglobie!
Din ce-am dorit nimic nu îi mai cer.
Deşi vreun dor plăpând mă mai îmbie...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între A şi Z...

Am prins surâsu-ţi trist
Din marginea gropiţei
Si ochiul alchimist
La marginea dorinţei.
Am încercat atunci
Sărutul să ţi-l prind,
Cu şoaptele-mi adânci
Sub stele ce s-aprind.
Răspunsu-ţi tandru, moale
Se-ntoarse deîndată,
Ca zâmbetul sub soare,
Ce face scurt o roată.
Minune nu pleca acum,
Să nărui timpu-n zi;
Ci doar promite-mi cum,
Rămâne clipa în "a fi"...

poezie de Liviu Reti (1 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară ninge ca în vis

Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi şi moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.

Tu cânţi la pian şi în sobă să aude focul cum trosneşte.
Eu privesc la geam şi lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viaţa îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.

Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Şi topeşte fulgii cei albi şi moi, care pe noi au vrut să ne alinte.

poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere ...

Două mere-ntr-o livadă
De abia pot să se vadă.
Unul şade către soare
Rumen, ca o fată mare.
Unul mai la umbră şade,
Crezând că aşa nu cade.
Şi încep cam fără vlagă,
Mai pe bune, mai în şagă,
Să se certe, să se-mpungă,
Cât a fost vara de lungă.
Până-n coş să le culeagă,
Jurai că sunt într-o doagă.
O mlădiţă, ca iscoadă,
Asculta a lor tiradă,
Mirată peste măsură
Cum dau merele din gură.
Şi din sfadă-n altă sfadă
S-a ajuns la busculadă
Toamna, când grăbit, ţăranul,
Le-a scuturat cu toptanul.
Morala:
Ori la umbră, ori la soare,
Existenţa-i trecătoare

fabulă de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals

pantofii ascultă cu toată talpa
suspinele rătăcite
printre umbrele frunzelor contorsionate de soare
cu mâini desprinse de trup
căută un ungher în mine unde a crescut
o păpădie
ce mi-a umplut degetele de lumină

pe când mă scruta cu o nemaipomenită curiozitate
croitoreasa mi-a făcut răul cel mai mare
în timp ce probam
această vaporoasă rochie galbenă
încreţită pe firul subţire al acului său
ştia nu-mi plăceau creţurile adăpostind grăunţi de singurătate
dar ea continua să încreţească voalul
într-o nebuloasă de nori cenuşii

altădată nici nu mă intrigau nici nu mă dureau stăruinţele
şi totuşi acum cât de neajutorată mă simt când vine vorba
să resping o părere
fac o reverenţă mă rotesc în pas de vals
fac încă o reverenţă rochia aceasta mi se pare mai grea
ca o toamnă plină de căzături şi răni
ace şi aţe nu-s pentru a mai coase păpădiei rochie de voal
nici umbreluţă nu-i să-i apere trupul de ploile nepăsătoare
nu s-a descoperit niciun leac
credeam că uitasem

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de seară

Ce mare se arată luna
Şi câte stele sunt în jurul ei,
Inimile noastre sunt doar una,
Poţi să o iei pe-oricare vrei.

Se oglindeşte în zăpadă
Al nostru cerc restrâns de fulgi;
Şi nimenea nu vrea să-l vadă
Cum se ridică fără să-l ajungi.

Lumina şi scânteia
Răsar în falnicele creste;
Şi ne-nconjoară luându-ne ideea,
Din minte şi din tâmplele celeste.

A jocului minune ne supune,
Pe laviţa cea fără de odihnă;
Căci timpul vrea a ne răpune
Şi orologiul sună-n tihnă.

Chemarea locului de altădată
Ne zumzăie pe la urechi;
Şi floarea de pe lacrima uscată
Renaşte printre rădăcini mai vechi.

Puterea din frumos renaşte
Şi visele ce au murit,
Iar semnul cu substanţe caste
Ni se arată, ca sortit.

poezie de Liviu Reti (25 februarie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!