Caz penal

Domnule judecător,
Asta e discriminare,
Plus că... suntem un popor
Cu tradiţii milenare,

Iar apoi, de-o l'om legal,
E şi-o mare nedreptate,
Cum bărbatul e egal
Cu muierea azi în toate,

Astfel rog să ia instanţa,
Fapta, în considerare,
Abuzat fiind de Tanţa,
Ca "legitimă-apărare"

Căci, v-o jur, de-un car de ani,
Vai şi-amar de capul meu!
Pentr-un fleac, rahaturi, bani,
M-a bătut la cap mereu,

Şi acum, de puşcărie,
Mă iertaţi, aş vrea să scap,
Doar o dat', fir-ar să fie,
O bătui şi io la cap!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul plecării

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Şi m-ai lăsat să plâng îndurerată...
De ce n-ai spus atunci, de prima dată,
Dacă pân' la urmă nu ţi-am fost pe plac?

Suspin în noaptea grea, înlacrimată,
Căci n-am curaj de-aţi spune de ce zac.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Şi m-ai lăsat să plâng îndurerată...

Nici nu mai ştiu ce-aş mai putea să fac
Să-ntorc acele vremi de altă dată.
Cred că deja mai bine-ar fi să tac
Şi să te las să pleci în lumea toată.

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac...

rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chitanţa

Despre domnişoara Tanţa
Nu mai e niciun mister,
Ştim cu toţii că nurlia,
Stând lângă calorifer,
Îşi usca, mă rog, chitanţa,
Într-o zi de iarnă grea,
După ce-a plătit chiria,
Goală, cu nimic pe ea...

Şi cum, George o descrie,
"Cap superb, ochi mari, adânci,
Picioruşe lungi şi pline"...
Mi-ar fi dat inima brânci,
Numai că, săracu', mie,
Gând nu mi-e la nebunii,
Când, la noi în bloc, vecine
Am doar babe naşparlii!

Însă, de proprietar...
Că-şi primea natur chiria
De la Tanţa, regulat...
Domnilor... jos pălăria!
Pentru un bărbat e clar:
Dacă el, fără alt scop,
Nicidecum n-a abuzat,
Era, cert... un filantrop...

De-aia zic... duduia Tanţa,
De trăia astăzi, nurlia,
Mă-ntrebam cuprins de milă,
După ce plătea chiria:
Oare... cât va sta chitanţa,
Ca pe vremuri, la uscat,
Chiriaşă într-o vilă,
Sau apartament de stat?!

parodie de Valeriu Cercel, după Ion Pribeagu
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezon

O fi un noroc
c-am fost cazon,
nu-ndelungat;
doar un sezon
străjer de-un crez,
disciplinat...
un amorez
un pic baroc?!

O fi fost bine
c-am învăţat
fără o plăcere,
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă...
vrând mângâiere,
de-un nu ştiu cine?

Aş vrea pardon
dac-am greşit;
dar cui să fac
o spovedire
c-am fost minţit
că scap de-un "drac"
de-o omenire
cu blazon?

Dreptatea-i "don"
şi-o fi corect
să nu fiu un eu,
tu doar să rişti
să fii un drept;
să nu exişti
fără tupeu
de dregător!?

... Doar simplu muritor...
e oare un rezon?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn nou

Tare-mi vine câte-odată,
Cu-n cuţit să dau în piatră,
Să îmi sară piatra-n ochi,
Să îmi fie de deochi,

Să mă tai avan la mână,
Să mă doară-o săptămână,
Să mă vâre în spital,
Să devin popor normal,

Să mă primenesc la minte,
Să devin popor cuminte,
Ani la rând să zac la pat,
Să mă scol civilizat,

Să bolesc, în comă-o lună,
Să mă lepăd de minciună,
De-un sindrom să sufăr grav,
Să mă lepăd de nărav,

Capul doară-mă cumplit,
Să devin popor cinstit,
Visul un coşmar să-mi fie
Să mă lepăd de hoţie,

Si de nu va fi să fie,
Să mă duc pe cea pustie,
Să scap lumea de-un popor,
"Bun creştin şi primitor"...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă estivală

Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare,
O frigeam cu o gacică,

Şi ce zile la Mamaia!
Ce nopţi albe-n Eforie!
Mă trata gagica aia,
Cu ce-mi da prin scăfârlie,

Spriţuri, dans, antren, friptane,
Mă ţinea pe palme Tanţa,
(La hotel, de milioane,
Îmi plătea chiar şi chitanţa!)

Băi de soare, băi de mare,
Şi când m-aprindeam, băi vere!
Mă stingea dintr-o suflare
Cu vreo trei halbe de bere,

Noaptea-n schimb, fata nurlie,
(Viţă pură, românească)
Să nu pic la datorie,
M-alinta doar cu Fetească,

Iar în zori, la cafeneaua
A' din colţ, ca pe nimica,
Până achita cafeaua,
Mă sorbea din ochi Tănţica,

Unde-apoi, pe îndelete,
Visători, plini de speranţe,
Printre ultraviolete,
Pe nisip scriam romanţe...

..............................

Şi acum am leafa mică,
Iar în veri caniculare,
De mi-ar fi Tanţa gagică,
N-aş mai frige-o pe la mare,

Că doar fui iar... la Constanţa,
Ce Mamaia, Eforie!
La o vară de-a lu' Tanţa,
Într-o bombă, cu chirie,

Nu friptane, beri la gheaţă,
Nu tu dans, antren, visare,
Prima dată când în viaţă
M-am simţit prăjit la mare,

Fi'ndcă... după cununie,
Nu c-a dispărut romanţa...
Am ajuns la ananghie,
Tot plătind VISA lu' Tanţa!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am bătut

Am bătut la uşă...
Am bătut la fereastră...
Am bătut la poartă...
Am bătut-n stele...
Am bătut-n mare...
Am bătut la toate uşile din lume...
Am bătut la poarta iadului...
Am bătut la timp...
Atât doar să-ti spun...
Te iubesc....

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discriminare divină (cu sarcasm şi voie bună)

De s-ar vinde-n târg prostia,
Sau la mall în vr'un butic,
N-aş plăti la bloc chiria
Şi-aş lua şi eu un pic ;

Doar un gram şi-ar fi de-ajuns,
Chiar inspector prin Paşcani,
După cât aş fi de uns,
N-aş mai scârţâi de bani,

Iar cu două, fac prinsori
Că-ntr-o zi m-aş procopsi,
Aş vota de patru ori
Şi-aş scăpa de datorii...

Dar cu cinci, pe cinstea mea!
Aş fi sculă-n minister,
Plus că am şi-o pilă grea...
Văru' Lică... e şofer,

Şi... de n-aş avea eu minteee,
La vr'un kil, n-ar trece-un an
Şi-aş fi, sigur, preşedinte,
Sau prin U. E., din cioban,

Însă, cu atâtea rele,
Nu se vinde-n galantar,
Că, la fel ca toate cele
Şi prostia e un dar,

Bâzâind, ca toţi deştepţii
Amărâţi şi ofticaţi,
Că doar proştii şi inepţii
Au fost binecuvântaţi.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discriminare

Trăim o mare nedreptate
La Dunăre şi la Carpaţi:
Femeile sunt înşelate,
Şi doar bărbaţii-ncornoraţi!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puricele

Fii atentă la acest purice... şi mai ia aminte
Cât de lipsit de sens este să mă respingi în două, trei cuvinte;
Mai întâi m-a înţepat pe mine,-apoi pe tine,
Acum în acest purice-amândoi suntem unul, vezi bine,
Şi nu poate fi vorba de-un păcat, te rog, reţine,
Nici de pierderea fecioriei şi nici de cine ştie ce-altă ruşine,
Şi, totuşi, el, nelogodit, s-a bucurat mai devreme
Decât noi şi de mai multe desfătări, pe care le bănuiesc supreme.

Trei vieţi într-un singur purice, tu asta să nu uiţi,
În care suntem aproape, nu, nu aproape, ci chiar căsătoriţi.
În acest purice suntem noi pe pat de nuntă;
Părinţii veghează, tu nu-mi cedezi, dar noi deja ne-am contopit,
Atraşi unul spre altul prin pompa-acestui purice-eremit.
Deşi, vânându-l, l-ai putea ucide – şi-ai avea solid temei –
Abţine-te, căci fapta ta ar fi un fel de – vrei, nu vrei,
Gest sinucigaş. Ai comite trei păcate, nu un suflet ucigând, ci trei.

Ţi-ai împurpura, brutal şi crud, insinuos de-încet,
Unghiile într-un sânge-atât de inocent?
Vinovăţia-acestui purice oare nu provine,
Doar dintr-un strop minuscul de sânge, care-ţi aparţine?
E dureros triumful tău şi blamabilă fapta,-ţi spun,
Nu scapi de ce ţi-e dat – nici eu nu scap, slăbit fiind acum;
Acesta-i adevărul, păcatul stă-n teama şi-n îndârjirea ta de-a te abţine:
Tot atâta onoare pierzi dacă-ţi pătrund în sângele din vine,
Câtă fetie-a supt sărmanul purice din tine.

poezie de John Donne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claustrofobia

Există boli ce doar în vis,
Ţi le doreşti, fir-ar să fie,
Ca cea când eşti la ananghie
Şi nu suporţi să stai închis
Astfel, un demnitar demis,
Pe bază de escrocherie
A fost scăpat de puşcărie,
Dar în final s-a sinucis
Acum, e-o mare-anomalie,
Când nu mai este tipul viu:
Bolnav de claustrofobie,
De ai fi zis că e candriu,
Cum o fi stând, doar dracu' ştie,
Închis acolo, în sicriu!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puricele

Fii atentă la acest purice... şi mai ia aminte
Cât de lipsit de sens este să mă respingi în două, trei cuvinte;
Mai întâi m-a înţepat pe mine,-apoi pe tine,
Acum în acest purice-amândoi suntem unul, vezi bine,
Şi nu poate fi vorba de-un păcat, te rog, reţine,
Nici de pierderea fecioriei şi nici de cine ştie ce-altă ruşine,
Şi, totuşi, el, nelogodit, s-a bucurat mai devreme
Decât noi şi de mai multe desfătări, pe care le bănuiesc supreme.

Trei vieţi într-un singur purice, tu asta să nu uiţi,
În care suntem aproape, nu, nu aproape, ci chiar căsătoriţi.
În acest purice suntem noi pe pat de nuntă;
Părinţii veghează, tu nu-mi cedezi, dar noi deja ne-am contopit,
Atraşi unul spre altul prin pompa-acestui purice-eremit.
Deşi, vânându-l, l-ai putea ucide – şi-ai avea solid temei –
Abţine-te, căci fapta ta ar fi un fel de – vrei, nu vrei,
Gest sinucigaş. Ai comite trei păcate, nu un suflet ucigând, ci trei.

Ţi-ai împurpura, brutal şi crud, insinuos de-încet,
Unghiile într-un sânge-atât de inocent?
Vinovăţia-acestui purice oare nu provine,
Doar dintr-un strop minuscul de sânge, care-ţi aparţine?
E dureros triumful tău şi blamabilă fapta,-ţi spun,
Nu scapi de ce ţi-e dat – nici eu nu scap, slăbit fiind acum;
Acesta-i adevărul, păcatul stă-n teama şi-n îndârjirea ta de-a te abţine:
Tot atâta onoare pierzi dacă-ţi pătrund în sângele din vine,
Câtă fetie-a supt sărmanul purice din tine.

poezie de John Donne,1572-1631, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de la ora cinci

La ora asta... pregăteşte ceaiul,
Mai am doar trei minute şi ajung,
Dacă-ntârzii... nu ăsta ar fi baiul,
Ci neputinţa gestului nătâng.

Alerg înfometat şi-n disperare,
În ceaşc-aş vrea să pui şi puţin rom,
Bonus primeşti... o dulce sărutare
Şi-n pat apoi, iubito, n-o să dorm.

E ora cinci... şi am bătut la uşă,
Privirea îmi alunecă-nspre sâni,
De pălărie scap... şi de mănuşă,
Iar ochii tăi mă ard ca doi cărbuni.

Trăiesc se pare-o clipă păcătoasă,
De-o săptămân-aştept, să te iubesc,
Buzele-ating o mâna mătăsoasă,
Iar ceaiul are-un gust dumnezeiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre taxe

Fiind vorba de taxat,
După vechile tradiţii,
Unii dau birul la stat,
Alţii însă.... cu fugiţii.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

legal

Legal. Compatibil cu voinţa unui judecător care are jurisdicţie.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Ajutaţi-mă, domnule ofiţer... Am evadat dintr-o închisoare...
Ofiţerul: (pune mâna pe telefon): Rezolvăm imediat! Vă ducem înapoi, gratis, cu maşina instituţiei! De la ce închisoare aţi fugit?
Bărbatul: Nu! Nu m-aţi înţeles!... Vă rog să mă iertaţi! Sunt agitat... Mă exprim destul de confuz... (Discret.) Am evadat dintr-un cerc vicios, dintr-un univers morbid...
Ofiţerul: Înţeleg! Aţi fugit din spital!
Bărbatul: Nu! Vă asigur că nu sunt nebun!
Ofiţerul: Atunci nu mai înţeleg nimic!
Bărbatul: Am nevoie de ajutorul dumneavoastră! Traversez o criză de identitate!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ca un roman

Prologul este cam aşa:
Se întâlnesc un el şi-o ea,
Atraşi de-un zâmbet, de-o privire,
Şoptind cuvinte de iubire.
În timp, se-ndrăgostesc şi-apoi
Continuă povestea-n doi.
Capitolul de început,
Atât de tandru şi plăcut,
Se termină cam repejor
Şi-n următorul câte-un nor
Răzleţ, din când în când, apare,
Apoi, o vreme, iar e soare
Şi, astfel, paginile toate
Sunt, câteodată, presărate
Nu doar cu dulci poveşti de-amor,
Ci şi cu lacrimi, şi cu dor.
În epilog, sunt doi iubiţi
Ce merg, de mână, fericiţi
Sau, alteori, ca prin miraj,
Rămâne-un singur personaj
Ce-şi plânge, în tăcere, dorul.
Depinde cum vrea... Autorul!

poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul (oficial): Numele dumneavoastră?
Bărbatul: Bărbatul!
Ofiţerul: Bărbatul şi mai cum?
Bărbatul: Bărbatul! Atât! Vi se pare puţin?
Ofiţerul: Fără prenume, orice nume e incomplet.
Bărbatul (solemn): Este generalizarea maximă a celui mai vechi principiu masculin... Eu sunt Bărbatul!
Ofiţerul: Atunci, de ce tremuraţi aşa? Fiţi bărbat, domnule!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostit de-o singură lumină

Îţi aminteşti, iubire, mai ţii minte,
De fiecare dată-ţi prindeam mâna
Şi-o petreceam aşa ca Săptămâna
Mare, acoperiţi doar de cuvinte?

De fericirea izbucnea în lacrimi,
Doar eu ţi le strângeam degrabă,
Când le sorbeam silabă cu silabă,
Iubindu-ne sub sfeşnice de patimi?

Şi-ţi aminteşti de gura mea iubită
Când te ţinea în zbor până şi ziua,
Iar tu îmi murmurai "Iubite, piua"
Şi adormeai pe mâna-mi adormită!

Pândiţi eram la colţ de Găuri negre,
Când noi treceam prin fiecare vamă,
Doar în arginţi plăteam, nu în aramă
Luntraşului, să vadă că nu vede.

Sfinţim şi clipa-n viaţa de acum,
Suntem pe bolta noastră din odaie,
Şi-aluatul pâinii doarme în copaie,
Cuptorul cere-n flăcări să-l îndrum.

Suntem doar două stele căzătoare
Ce nasc şi cad de mână pe pământ,
Legaţi cu ani lumină de-un cuvânt,
Iubiţi de-a lor iubire şi de-o Mare.

poezie de Mircea Trifu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tanţa

Stau parcă pe-un arici cu ţepi,
Pe Tanţa, prăvălită-n pat...
Ea mă întreabă: nu începi,
După ce eu am terminat...

Am încercat să îmi explic,
Şi cred că asta-i, din păcate,
Mă bate-aşa un gând peltic:
E bai că Tanţa stă pe spate...

Şi-i zic că un cioban îmi spune,
Pe vreme bună şi pe ploaie,
Că sunt poziţii mult mai bune,
Cum ar fi capră sau chiar oaie...

Dar Tanţa nu mă bagă-n seamă,
Şi mă anunţă cu glas dur,
Că nu-mi mai pune-n laboş zamă,
Şi de o rog şi de-o înjur...

Că-n viaţă toate au un rost,
De eşti molâu ori de eşti tare,
De eşti deştept sau de eşti pros,
Şi mă trimite... la plimbare...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se rezumă la doi

în toate există pereche
o inimă plus o altă inimă egal love
un suflet plus un alt suflet egal life
persoana întâi plus persoana a doua egal mai mult decât you
şi un zbor agitat pe lângă o plutire lină egal happy

totul se rezumă la doi
indiferent de cum am privi în ansamblu
faptul că eu sunt singur
sau că tu eşti singură
sau că un cuc întotodeauna e egal cu un alt cuc
nu înseamnă că suntem unici
că suntem irepetabili
că suntem izolaţi
ci că undeva pe lângă minele singur există cealaltă parte
ce aşteaptă să se reunifice cu partea lipsă
şi să fie doi lipit în unu
indestructibili şi unitari în dualitate.

totul se rezumă la doi
singurătatea mea plus singurătatea ei egal regăsire
capul meu în nori, plus picioarele ei pe pâmânt egal echilibru
visurile mele plus carpe diem- ul ei egal altă viaţă
şi minusurile mele plus plusurile ei egal completare

totul se rezumă la doi
într-o neînţeleasă aritmetică cosmică.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!