Adam: Veniți cu noi!
Poetul: Cu voi? Nu voi călca nicicând pe drumul crimei. Sunt prea bătrân să mint.
Adam: "Căci e înțelepciune a ști să fii și rău"!
Poetul: Străine! Răul sub tine-i calul cel sprinten! "Ademenești lumina, cu îngerii-ți perfizi"! În glasul tău mieros eu simt otrava. "Nu-ți pot iubi minciuna"!
Adam: Tată! "Revarsă-ți harul peste mine-acuma"...
Poetul: Nu pot, străine! (Oftează). Mare păcat că inima nu ți-e la fel de bună, precum memoria...
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Adam: Dumnezeu a murit, Maestre...
Poetul (ironic): Serios? Vrei să spui că în cetatea binelui au rămas doar diavolii, cu goliciunile lor ascunse în steaguri?
Adam: Dacă Dumnezeu există, de ce nu se exprimă?
Poetul: Ți-e foame de minuni, necredinciosule! Aștepți miracole! Descumpănit, în erezia ta, vrei semne...
Adam: Aștept un gest mântuitor, de la cel hăruit să mântuiască...
Poetul: Dar harul sfânt e peste tot! Dacă vrei să-l vezi pe Dumnezeu, închide ochii și deschide-ți larg sufletul...
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Adam: Maestre! Vorbesc cât se poate de sincer! De vreți să vă salvați, lepădați-vă de aceste versuri! Chiar dacă vă e greu... Ardeți-le...
Poetul: Dar ele ard mereu. Sunt numai flacără. Un rug aprins!
Adam (speriat): Rugul acesta trebuie grabnic stins...
Poetul: Nu pot să-l sting... "Sunt doar o biată urnă cu zgurile durerii"...
Adam: Iertați-mă! Aveți un suflet prea mare pentru vremurile acestea mărunte... (Speriat). Ce să fac? Ultimele resturi ale conștinței mă îndeamnă să vă ajut... iertați-mă...
Poetul: Vino lângă mine, străine! Ce dacă ești călău?... Vino și vei primi iertarea mea! "Hai, vino cum te afli, în haina ta de crime"... Iertat să fii!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Adam (cu venerație sinceră): Bună ziua, Maestre....
Poetul (surprins): Maestre? Ce vorbe fără rost!
Adam: Vă cunosc opera! Sunteți un mare spirit...
Poetul (trist, reținut): Sunt doar o umbră, care își caută noaptea ei cu lună plină... Dar n-o găsesc. Mă orbește falsa lumină... E prea multă beznă sclipitoare în jur...
Adam (declamă): "Cât negurile vieții putem să le desfidem,
Alt soare să aprindem pe vechile ei căi."
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poetul: Eu nu cu voi am treabă. Prin versul meu, vorbesc cu Dumnezeu!
Adam (zâmbind): Aici e problema, Maestre! Rânduiala noastră presupune că Dumnezeu nu există. Iar dumneavoastră îl invocați în fiecare pagină...
Poetul: Dumnezeu? Voi L-ați scos din biserici, dar El există! Căutați în inimile oamenilor... (Ironic). Percheziționați-le atent sufletele!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)
În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.
A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,
Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărțit,
A murit poetul cel mai iubit!
Și toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!
A murit un înger...
poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 7 comentarii până acum.Adam: Mi se pare o mare ticăloșie să-ți torni nevasta...
Limbău: Dimpotrivă! E o dovadă de devotament suprem față de țară...
Adam: Familia este celula de bază a societății...
Limbău: Poporul este adevărata mea familie...
Adam: Ieși afară...
Limbău: Poftim?
Adam: Ieși!
Limbău: Am înțeles! Trăiască pacea între popoare!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Adam (declamă, calm, fascinat): "Te-am străvăzut prin toate a tale pavezi grele
Nativu-ți bloc de aur a rezistat întreg,
Supus regalei ape a ironiei mele,
Cu care mușc pe oameni, să-i cerc și să-i aleg..."
Lupoi (apăsat): E clar!
Adam: Ce e clar?
Lupoi (agitat): Aur!... Apă regală!... Aici, în miezul republicii, poetul plânge după monarhie...
Adam: De unde știi, Lupoi? Când a fost proclamată republica, tu erai în pușcărie...
Lupoi (încurcat): Burghezia m-a înfundat! A fost o sentință politică!
Adam: Minți! Te-au condamnat pentru furt! Erai șef de depozit! Ai jefuit magazia poporului!
Lupoi (panicat): Permiteți să raportez! Magazia era a unui patron! O căpușă exploatatoare! Pe vremea aceea, poporul nu avea magazie proprie...
Adam: Vrei să spui că ai furat în numele revoluției?
Lupoi: Exact! După ce i-am golit depozitul, patronul meu a intrat în faliment. A fost o lovitură grea dată orânduirii capitaliste!
Adam: Ieși afară!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Numai poetul...
Lumină în cuvânt
Și Nebunie-n gând,
Speranțe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.
Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-și patima
Scrie poetul.
Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.
Pe fila unui nor
Și-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete și mult dor
Scrie poetul.
Când este judecat,
Și toți îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Și scrie pe-un taifun,
Numai poetul...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam: De ce-ai venit?
Limbău: Am cules informații proaspete...
Adam: Despre ce?
Limbău: Despre nevastă-mea...
Adam: Spune...
Limbău: Am urmărit-o atent... Am văzut-o intrând în Biserica Amzei...
Adam: Ascută, Limbău. Dacă vrei să scapi de nevastă-ta, de ce nu divorțezi?
Limbău: Nu la mine mă gândesc, tovarășe colonel! Mă gândesc la țară...
Adam: Bine! Vom face cercetări... Altceva?
Limbău: Nevastă-mea are legături cu popa Arvinte, despe care lumea spune că a fost legionar...
Adam: Ce fel de legături...
Limbău: Conspirative. Poate și de altă natură... Sunt tineri amândoi... Ar trebui arestați!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Adam și Eva
Nu Eva este vinovată
De soarta grea a noastră,
Adam e cel ce vina poartă,
Căci el i-a dat o coastă.
epigramă de Iulian Marian Chimigeru (20 ianuarie 2009)
Adăugat de Iulian Marian Chimigeru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghicește în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopții, în splendoarea Verii.
Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.
Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.
Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.
Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.
poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Toți te recită, până și cei străini
Copilele-ți pictează heruvimi
Tu strălucești ca roza-ntre ciulini
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Și nu te pierzi nicicând printre păgâni
Poemele-ți sunt scrise cu lacrimi și suspin
Iar răul vrei să-l rupi din rădăcini
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Și luminezi în lumea noastră de nebuni
poezie de Monica Trif (16 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam: Citește! Descurcă firele, domnule gestionar de destine! Ai o datorie față de țară!
Lupoi (crispat): Citesc... Descurc fire...
Adam (sever): Te ascult! Ai deja un punct de vedere?
Lupoi (deschide sertarul și caută în el, speriat): Punct de vedere? Nu am așa ceva, tovarășe colonel!
Adam (ironic): Caută! Trebuie să găsești pe undeva, măcar un punct de vedere. E vorba de subminarea puterii...
Lupoi: Am înțeles!
Adam: Când vei avea detalii și puncte de vedere, să vii la mine!... (Iese luând cu el "Caietul negru").
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Rude cu Adam și Eva
Se spune că ar fi neam cu Eva
Și te-ar împinge la păcat...
Dar dumnealui, vecinul nostru,
Pe ce Adam l-a plagiat?!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nina: V-ați lovit la cap?
Adam: Nu doamnă! La glezna stângă...
Nina: Știți că sunteți pe moarte... Vă pare rău...
Adam (speriat): Eu pe moarte? Ai înnebunit, femeie?
Gigel (amenințător): Adame! Te rog să te controlezi!
Adam (blând): Da, doamnă! Știu că sunt pe moarte...
Nina: Vă pare rău?
Adam: De ce să-mi pară rău, doamnă? Eu mă întorc în raiul meu natal! Chiar vă compătimesc, pe voi, cei ce rămâneți să vă bălăciți în continuare, în economia voastră de piață...
Mișu (scrie cu înfrigurare): Frumos spus...
Gigel (mândru, către Mișu): Vezi, șefule? Ți-am spus că-ți aduc marfă de calitate!...
replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Poetul - lui Mihai Eminescu
Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.
Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, cum sunt zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,
Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,
Când geniul lui de oameni îl desparte,
Căci prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară
Seară,
Un om,
Un bacs de pește congelat
Marea nordului, rece,
Eu, cu un cidru în mînă
Sudoarea rece avictemelor mării,
Tu, cu un trandafir,
Eu într-o mașină bună,
Porumb pe jos împrăștiat,
Tu, creață, caldă,
Eu î-ți arăt un hering,
Tu,
Cît ai băut?
Eu cu o barcă pe o mare de ghiață,
Manînc hering și beau cidru,
Mi-e bine,
Pierzi!
Pierzi!
Î-ți spun, î-ți ordon!
Dar,
Visez, eu bărbatul un mal,
Vodcă, cidru, cidru,
O! Ochii tai,
Eu cu gura spre soare spre lună,
Tu, tu, tu,
Brațele mele cu coatele pe masa de bar,
Ce lumină!
E noiembrie,
Ce lumină e azi
O țigările!
Tu, o doamnă,
Eu, poetul,
Tu nu ști!
Eu văd, î-ți dai seama, văd!
Tu, poți rămîne fără mine o ființă necunoscută,
"Din sure văi de hauos"
"De un dor nemărginit"
Tu,
Eu,
Eu,
Tu,
Am două șuruburi în loc de ochi!
Cum te văd eu acuma?
Nu ști,
Eu poetul,
Tu,
Eu poetul,
Tu?
Ochii mei!
Am baut,
Nu mai sînt lucid, zici,
Eu,
Poetul,
"Te vad de-a doua oara,
Și glasul ți-l ascult,
Și atîta știu,
Că am trăit prea mult"
Tu,
Eu,
Două mașini,
Eu ultra-indivizibil
Poetul
Tu, un nimic,
Atîta carne!
Eu, poetul.....
Chiar trebuie să facem așa ceva?
Eu, poetul......
Pa!
poezie de Ciprian Vaida
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și Eva
În brațele tale, ca în brațele lumii de început
Trăiesc din nou creația
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul și iubirea din care sunt făcut
Ești EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost mușcat
Adam și Eva, de la început, suntem
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopții în zori!
El vecia privește
Și o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuiește-
Universuri cu sori!
Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!
Dumnezeu îl iubește
Dându-i gânduri și verb,
Și în taină-i vorbește-
De-i bătrân, ori imberb!
El, poetul, e-o lume-
Surâsul lui Venus... din spume!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul - lui Mihai Eminescu
Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.
Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, precum zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,
Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,
Când geniul lui de oameni îl desparte,
Când prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!