Psalm din păgâna humă

Cu tine-n braţe, dacă-aş gândi la nemurire,
Chiar gândul veşniciei, n-ar întina mişel?
Că nu săruţi cristalul, iubirea sorbi din el,
Cu gust ca din eternul la prima lui rodire.

Când îţi răsuflă sânii sub greul ispitirii,
N-aş fi nărod, Nirvana să-ţi spun c-o am în gând?
Nu Stingerea, frumosul stă inimii la rând,
Cu roşu-n semnătură pe-osândele iubirii.

Cum te iubesc, vrăjmaşo, cu sfânta-mi nebunie!
Cu-atât mai mult mi-eşti dragă că-n sâmbur de tristeţi
Slobozi din cer prin suflet azur de Voroneţ,
Dar faci din ochi lui Dante, Infernul să ţi-l scrie.

La Tine vin, Iubireo, cu flacăra păgână:
Cred că din toate, iadul Ţi-a cam scăpat din mână!

sonet de Dumitru Ichim (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăşi eşti,
Decât libertatea mi-eşti mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.

Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roţi,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înţelegi nu poţi.

Fără noimă te iubesc întruna,
Şi când beau şi-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.

Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământeşti,
Mi-eşti şi decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu eşti!

Te iubesc mai mult decât speranţa
Gloriei, în veac de vis şi fum,
Decât ţara asta ruginită,
Fiindcă tu eşti ţara mea acum.

Eşti nefericită? N-ai temeiuri!
Nu-L mai mânia pe Cel de Sus.
Decât fericirea mi-eşti mai dragă
şi decât iubirea, mai presus.

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie

Voi scrie şi voi scrie şi voi scrie,
iar pana mea nicicând n-am să tocesc,
şi-am să-ţi tot spun cât mi-eşti de dragă mie,
şi-am să-ţi repet întruna: te iubesc!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesagerul iubirii

Tu dormi, iar trandafirul meu aşteaptă
să-ţi simtă respiraţia din vis
şi doar atunci să îţi vorbească-n şoaptă,
aşa cum ne-am vorbit şi mi-a promis.

El îţi va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ţi spun tot timpul: "Te iubesc!".

Îţi va şopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
şi-n graiul lui el îţi va da de ştire
că-n visul tău aş vrea să fiu oricând.

De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
şi îţi va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.

Atunci, iubita mea, vei şti şi tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ţi spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îţi vorbesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu cu tine...

Sunt timid şi chiar nu pot să-ţi spun,
atunci când sunt în preajma ta,
am atâtea-n gând şi încă mai adun,
dar vreau mult să fii a mea.

Chiar m-am îndrăgostit de tine,
dar n-am vorbele la mine acum,
pe tine-n suflet ceva te reţine,
dar vreau să fii cu mine oricum.

Tu poate vrei luna de pe cer,
dar vreau să fii cea mai fericită,
că-mi zâmbeşti îmi e deajuns,
dar vreau să-mi fii iubită.

Aş vrea să-ţi cânt o serenadă,
să fiu la tine-n miez de noapte,
să beau cu tine o limonadă
ş-apoi să urc cu tine trepte.

poezie de Eugenia Calancea (16 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm cules din spini de cactus

Pustia spre-nflorire profetului i-e dată,
Că-i văzător de pildă: În cactus, ce spun ţepii
De zodia Iubirii? că-n spini floarea-şi arată,
Cum jertfă e cerneala ce-a curs cândva prin sepii?

Cum aş putea la alta-n răsfăţ de catifele,
Să uit că nu-i ca tine, chiar dacă-şi schimbă blana?
Tu nu-nţelegi că stihul străpuns de ukulele
'Nainte de-a fi rouă l-am cântărit cu geana?

Cum te iubesc? Întreabă stihii, furtuni şi mare,
Că întru tot le suntem chip al dezlănţuirii.
S-a întrupat Cel-Veşnic cumva-ntr-o întrebare,
Sau lut luă să soarbă genunile Iubirii?

Răspunsul Lui e focul ce-l încifrează sperla:
De n-ar fi suferinţa, din ce s-ar naşte perla?

sonet de Dumitru Ichim (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine-n gând

În visuri lungi, mereu te-am căutat
Când amintiri în braţe m-au cuprins
Şi toamna a venit şi m-a surprins
Cu gândul doar la tine, ne-ncetat

Cu tine-n gând şi anii mei se duc
Şi primăveri şi veri cu flori...
Cu toamna m-am trezit în zori
Cad frunze galbene din nuc...

Cu tine-n gând, eu scriu acum poeme
Strivind o lacrimă sub pleoapa grea
Şi rana-i încă vie-n inima mea...
Cu gândul doar la tine, de o vreme

Cu tine-n gând, ades eu mă trezesc
Şi calc în lacrimi, urmele de paşi
Aş vrea să uit dureri, dar nu mă laşi...
Cocori plecând, de tine-mi amintesc...

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire târzie

E prea târziu să recunosc,
Că te iubesc ca prima dată
Şi mai ales mi-e greu să-ţi spun:
Eşti cea mai minunată fată!

,, E prea târziu'' e-un fel de-a spune!
Un suflet tânăr am în piept
Şi chiar de nu mai sunt un june,
Tot te iubesc şi te aştept!

Desigur, merg cu greutate,
Nu mai alerg ca altădată,
Le fac mai pe-ndelete toate,
Dar cred în tine, dragă fată!

Şi duc în spate nişte ani
Frumoşi, buni şi dumnezeieşti...
Deşi sărac şi fără bani,
Sunt sigur că tu mă iubeşti!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră

Îţi mai aduci aminte cum,
În dezmierdarea verii,
Iubirea o negam necum
Desculţi pe malul mării,

Cum ne ţineam de mână strâns
În dimineţi senine,
Şi ascultam al mării plâns
Mişcaţi adânc în sine?

Cum fiecare răsărit
Ne sugera că moartea
Iubirii care ne-a unit
Pieirii-i va fi soarta,

Că vecii-n veci ne vor avea
Împărtăşind iubirea,
Precum de-atunci puteam jura
C-aceasta ni-i menirea?

Cum anii trec, cum ei se scurg,
Cu tine-n amintire,
Privesc departe spre "amurg"
Cu-n gust amar de tine.

Căci nu-nţeleg, oare ce gând
S-a zămislit în tine,
De ai lăsat tot lepădând
Iubirea-mi pentru tine?

Tot ce a fost frumos s-a dus
Şi nu cred să-ţi mai pese,
Iubirea noastră ce-a apus –
De ce să mai conteze?

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (4 octombrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul meu (Pentru fiul meu, Eduard)

Aseară ai dormit cu mine,
Odorul meu cel scump şi sfânt,
Din tot ce am, etern pe tine,
Eu te iubesc pe-acest pământ!

Mai mult de toate, eu sunt mamă
Şi am să-ţi vin mereu în vis,
Adâncul inimii te cheamă
Şi-n versul care-acum l-am scris.

Şi te veghez îndeaproape,
Copilul meu, ce suflet blând!
Lumina sfântă să se-adape
Întotdeauna-n al tău gând.

Tu, pentru mine eşti iubirea
Nemărginită pe pământ
Şi-a stelelor mi-eşti strălucirea
Cu chipul tău, de veşnic sfânt!

Şi te ador dintotdeauna,
Chiar dinainte de a fi
Pe cer, deasupra, însăşi luna
Regină-n multe poezii.

Tu, fiul meu, frumoasa-mi cale,
Cu chip de înger minunat,
În lacrimi mi-ai pus alinare
Şi-n gândul meu eşti împărat!

Îţi doresc viaţa în lumină
Cu stele-aprinse în priviri
Şi-o rază-a soarelui senină
Să-ţi fie-n suflet, în iubiri.

Şi-ntotdeauna să fii dulce,
Aşa cum eu te văd mereu
Căci cerul însăşi te conduce
Cu orice pas la Dumnezeu.

poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracolul iubirii

... Şi te iubesc, şi te iubesc mereu,
Şi parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând şi bun!

... Şi te iubesc din zori până-n *serare,
Şi te iubesc nopţile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!

... Şi te iubesc în vremi de pace, de război,
Şi te iubesc prin vântul aspru şi prin ploi
Când seceta din noi nu ştie a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!

... Şi te iubesc ca un călugăr orb,
Şi te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoţii, ardoare!

... Şi te iubesc, te iubesc atât de mult
Încât toate bătăile inimi-ţi-ascult
Când sângele meu se dilată în tumult
Sinceritate vie, dulcele dintâiul sărut?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele

Eşti icoana care îmi iartă gândul,
Când, în vorbe dulci mă răstignesc,
Prieten cu furtunile şi vântul
Nu mai ştiu cum să-ţi spun că te iubesc!

Eşti partea din suflet care-mi cântă,
Când în braţe, tot mai rar te dezmierd
Şi mă iau cu toţi demonii la trântă
Dar nu te vând şi nu vreau să te pierd.

Mai bine, îmi dau foc în Piaţa Mare,
Pe-un eşafod, cu toate cărţile ce-am scris
Fiindcă mi-eşti boala fără alinare
Şi am un loc cu tine-n Paradis!

Ar trebui să-mi dea o alocaţie,
Pentru tot ce sufletu-mi şi mintea zămisleşte,
Dar, azi, e-o infracţiune-a mea vocaţie
Şi lumea, ca pe-un lepros mă preţuieşte.

Tu, dintre toţi, îţi mai apleci răbdarea,
Peste suferinţa mea, fără măsură
Şi mă pierd, în ochii tăi ca marea,
Pe drumul meu, în Literatură.

De-aş putea, ţi-aş face o statuie,
În cea mai mare piaţă dintr-un burg,
Eşti, trup şi spirit, regina ce mă suie
Din Iadul vieţii, către Demiurg.

Îmi dau doctorii diagnostice fatale,
Mă ocoleşte lumea, ca pe un ciumat
Dar leacul meu e vraja sărutării tale
Şi te port în suflet, dulcele meu stigmat!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ducă

Duce-m-aş la tine-n gând
să mi te iubesc cuminte
printre îngeri pe Pământ
să ne fim poeme sfinte.

Duce-m-aş la tine-n suflet
să mi te compun romanţă
printre şoaptele din plânset
să te am dulce speranţă.

Duce-m-aş la tine-n piept
să mi te iubesc c-un gând
când în noapte te aştept
să apari, tu, înger blând.

Duce-m-aş la tine-n vers
să mă caut printre muze
nu ştiam că-n Univers
eşti dulceaţa de pe buze.

Duce-m-aş şi m-aş tot duce
să nu ştiu că-ţi sunt poem
cum să pot? Iubire dulce?
când cu mine arzi în stern?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce mai faci?

Tu ce mai faci, iubirea mea?
Întreb c-un dor exasperant,
În suflet mi-am făcut implant
Cu definiţii dintr-o stea.

Tu ce mai faci, iubitul meu?
Întreb cu teamă uneori
Şi-aştept un telefon în zori,
Să-ţi spun că te-am iubit mereu.

Aş vrea să zbor, dacă-aş putea,
Pentru o simplă-îmbrăţişare,
Ca o supremă întâmplare,
Tu ce mai faci, iubirea mea?

rondel de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am

Şi chiar nu contează nici cât şi nici ce,
Ce bine că am şi ce bine că e,
Ce bine că râd, chiar de lacrimi mai curg,
Am rază de soare, am zi, am amurg

Am vise născute din ochi migdalaţi,
Ce-mi cer sărutări pe obraji sidefaţi,
Am drept să iubesc inocent şi nebun
Şi glas ce mă-ndeamnă cuvinte să-ţi spun

Nu vreau să renunţ, pot avea tot ce n-am,
Am dulci amintiri să nu uit cât iubeam,
Am urmele tale în suflet şi-n gând,
De suflet sensibil cu trupul plăpând

Am dreptul să fiu în poem mângâieri
Şi flori să-ţi ofer, chiar de poate nu ceri,
Ba chiar am mai mult decât tot ce visam,
Am dragostea ta şi pe tine te am

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul la modul gramatical al iubindului

Măsură a Iubirii? Cum să-i măsori tristeţii
Junghierea de lumină, când perla se răzbună?
Măsură are moartea din calculul lopeţii,
Dar dragostea e jocul de-a Dumnezeu, pe strună

Când inima îi cere veciei moştenirea,
Când răsuflarea-i cântec din ochi de peste ape,
Că Ziditorul mării îi puse-n om iubirea,
Cu rai şi iad alături, vecini în strop de pleoape.

Când bei din nemurire, crezi, timp că-ţi mai rămâne,
Ceva rămas prin cioburi spre tânga cea năroadă?
Iubirea-n toate-i astăzi, că nu se-mbracă-n mâine
Secunda care-nşfacă dumnezeirea-n pradă.

Diacul, rău mă ceartă, că-n spini floresc colindul,
Schimbând infinitivul, cu-alt infinit - iubindul.

sonet de Dumitru Ichim (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te iubesc, în fiecare cuvânt pe care n-am apucat să ţi-l spun...
Pentru fiecare lacrimă născută de dorul tău,
Nu pot decât să te iubesc în gând, de departe,
Cu sufletul pe jumătate fericit, pe jumătate pierdut...
Te iubesc pentru că am uitat ce am fost înainte de a te iubi pe tine.
Te iubesc, chiar şi când nu ar trebui să te iubesc.
Te -am iubit şi nu voi înceta să te iubesc, dacă -mi vei şi permite.
Te iubesc şi mă bucur ca un copil de acadeaua lui primită în dar,
Ştiu, sunt naivul ce încă mai crede că există cineva pentru fiecare în lume...
Acel cineva de care doar moartea te va despărţi.
Dacă te iubesc nu înseamnă ca eu sunt acel romantic, cu suflet bun şi mare,
Ci pentru ca eşti tu cel mai bun lucru ce există şi a prins rădăcini ţn mine, femeie fără chip!
Te iubesc şi-mi este teamă că atunci când te voi găsi,
Voi fi prea... bătrân să te mai pot iubi...
Dar m-aş mulţumi decât cu şansa oferită,
Doar să te iau de mână şi să te plimb prin parcul sufletului meu
Să-ţi citesc toate poemele scrise în cinstea şi de dorul tău,
femeie minunată!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi

De-ar fi să-mi umpli ochiul gol
Şi gândul doar cu tine,
Spre tine aş veni în zbor
Şi toată aş fi cu tine.

De-ar fi să fie iarăşi verde
Şi dorul să m-aştepte în poartă,
Printre culori nu m-aş mai pierde,
Uitând de lacrima sărată.

Rotund m-aş face acoperit,
Cu ochi şi mâini de-a valma,
Spre tine aş trece prin zenit,
Prin vânt şi frig chiar iarna.

Aş ţine-n braţe orice frunză
Şi umbra pietrei mi-ar fi dragă,
Desculţă aş dansa prin iarbă,
Doar eu să-ţi fiu mereu cea dragă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonia iubirii

Noaptea a trecut ş-acum soarele ne calcă-n prag,
aş vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru şi eu mângâi un pluş,
mă ridic cu gândul la tine şi de-abia aştept să vii ca un spiriduş,
să mă cuprinzi în braţe, iar eu să te cuprind cu dor,
şi-ncet în armonia iubirii suntem purtaţi de-amor.
Uşor mă-ntinzi, să-mi poţi vedea ochii şi a mea privire,
îmi mângâi părul şi ochii mi-i săruţi cu iubire,
iar gândurile şi emoţiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii şi te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg uşor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruţi cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot şi eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi şi doar pluşul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în braţe şi speranţa iubirii noastre a revenit.

poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul meu

Nu doar mi-ai fost, iubirea mea,
Tu încă-mi eşti şi îmi vei fi,
Mi-eşti infinit pe cer şi-o stea,
Chiar dacă eu nu te-oi mai şti.

Iubirea mea de veşnicii,
Azi, paşii mi-i îngenunchez
Să-ţi las privirea mea, când vii
Pe ea să calci când înnoptezi.

Iubirea mea, am doruri mii
Şi-abia aştept să te revăd,
Ieri te-a luat, dar azi să-mi vii,
Că-n suflet mi-a rămas prăpăd.

Iubirea mea, imensul meu,
Plâns de vioara răvăşit,
Te-ntoarce azi, că mâine, eu,
Te-oi lua în veşnicu-mi sfârşit.

Iubirea mea, dor ne-mplinit,
Tu rază-n viaţă mi-ai rămas,
Mi-eşti veşnic dar de negăsit,
Căci te-a furat un lung popas.

Iubirea mea, tu, dragul meu,
Azi te aştept ca niciodat',
E acel timp când Dumnezeu
Mi te dăduse altadat'.

Iubirea mea cu glas duios,
Destinul meu dulce-amar,
Tu, mi-ai rămas visul frumos,
Chiar dacă-mi eşti peste hotar.

Iubitul meu, eu cred acum
Că-ţi este mult prea dor de noi,
Te rog, alege-acelaşi drum
Şi vino astăzi înapoi.

Am să te-aştept, iubirea mea,
Sau tu, cel ce m-aştepţi, să fii,
Iubirea noastră-n fir de stea
S-o ţesem printre veşnicii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ceaşcă de cafea

Ce minunat ar fi dacă am putea
Să bem acum o ceaşcă de cafea
Tu un espresso, frişcă şi mult lapte
Eu te-aş sorbi, iubito, printre şoapte

Dacă am bea şi un pahar cu vin
Am savura o clipă de senin
Şi am trăi într-un destin divin
Pe muzica lui Frederic Chopin

Când zorile ne-ar prinde îmbrăţişaţi
Să bem o ceaşcă de cafea cu mult zaţ
Dacă părea prea dulce sau amară
Să ştii că te iubesc ca prima oară

Nu am nevoie în viaţa asta de nimic
Doar de o pungă de cafea şi un ibric
Să torn în el dacă şi tu ai vrea
O linguriţă din iubirea mea şi-a ta

Să bem o ceaşcă de cafea e un pretext
Vreau doar să-ti amintesc ce mult eu te iubesc
Şi de băut, după ce am terminat
La tine-n braţe vreau să rămân uitat
 
Aş vrea să fie clipa asta un nemărginit
Cu ea să trecem în infinit
Şi să trăim de-a pururi împreună
Ca şi acum, ţinându-ne de mână

Iubita mea o clipă să mai stai
Şi dacă vrei iubirii o şansă să mai dai
Atunci am să te rog să îmi mai dai ceva
Mai dă-mi, te rog, o ceaşcă de cafea

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!