Hora Unirii
Hora-ncingeți frați români
Orișicând aici stăpâni,
Recunoscuți de-ntreaga lume
Autohtoni cu vechi renume!
Unirea ne este nouă dragă,
Neamuri străine să-nțeleagă
Iubirea noastră pentru țară.
România-i frumusețe rară!
Iubiți-vă țara dragi copii,
Iubiți pe morți și pe cei vii!
acrostih de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre unire
- poezii despre iubire
- citate de Ioan Friciu despre iubire
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre celebritate
- poezii despre România
- poezii despre Hora Unirii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Slăviți Unirea Centenară!
Frați români, slăviți Unirea!
Talismanul nostru sfânt,
Fără ea Țara se pierde...
În mii de deșertăciuni.
Câte zbateri, câtă luptă!
Au fost până la Unirea Mare,
Ocrotiți-o, frați români!
Că-i gingașe ca o floare.
Frați români, slăviți Unirea!
Și Tricolorul ei cel sfânt,
El este amprenta noastră,
Orișiunde pe pământ.
Slăviți, Unirea Centenară!
Pacea lumii, pacea în Țară,
Înfrăția să nu piară,
Fiindcă îi scumpă la hotare.
poezie de Valeria Mahok (22 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pace, poezii despre graniță, poezii despre flori sau poezii despre drapel
În țara numită România
Oameni buni și lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpați și mare.
România legendară
cu români de viță rară.
România dodoloață
unde toți am primit viață.
Am stat de strajă la hotară
și-am apărat această țară.
Aici ne e țara și neamul.
Aici ne e râul și ramul.
Aici viața nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleși să cârmuiască
închină țara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu nație română!
Să readucem în țară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost și vom rămâne
stăpâni pe ape și pe grâne.
Vom trăi și vom lucra moșia
aici, în țara numită ROMÂNIA
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre Țara Românească, poezii despre râuri, poezii despre primăvară, poezii despre oameni buni, poezii despre crengi sau poezii despre cereale
Iubește-ți țara
Române! oriunde te-ai afla,
Nu uita de țara ta,
Iubește-o cât poți de tare,
Fă-i mereu o prezentare.
Lucruri bune despre ea,
Spune-i lumii, n-o blama,
Aicea, tu te-ai născut,
Cu grija ai fost crescut.
În România noastră dragă,
Dulce ca și o fragă,
Tu aici ai fost format,
Lucruri multe ai învățat.
Niciodată și niciunde,
Nu spune vorbe urâte,
La adresa țării tale,
Fii român!, cu înverșunare.
Țara-ți este ca o mamă,
Fa ceva și o proclamă,
Vorbește frumos de ea,
Cum vorbești de mama ta.
În țara ta, te-ai educat,
Aici ai fost remarcat,
Ca un bun român creștin,
Nu încerca sa fii meschin.
Țara noastră, așa cum este,
Este o țară de poveste,
Mulți ne-au mai cotropit,
Din ea, părți au dezlipit.
Hai! Români, sa fim uniți,
România o sprijiniți,
Veniți cu toții în țară,
Să fim cu ea, seară, de seară.
Să-i facem un nume-n lume,
Să mergem numai pe culme,
Lăsa-ți ura între frați,
Nu vă lăsa-ți supărați.
Țara noastră să-nflorească,
Peste tot sa se vorbească,
Despre a ei frumusețe,
Lumea în ea să se răsfețe.
poezie de Angelin Leru (10 octombrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre mamă, poezii despre învățătură, poezii despre supărare, poezii despre seară, poezii despre răsfăț sau poezii despre naștere
Lângă respectul nostru de români...
Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.
Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.
Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.
Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.
Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trădare
- poezii despre sărăcie
- poezii despre respect
- poezii despre pâine
- poezii despre odihnă
- poezii despre murdărie
- poezii despre inimă
- poezii despre adevăr
Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre parlament, poezii despre onoare, poezii despre mândrie, poezii despre lașitate sau poezii despre euro
Frați români !
Frați români din lumea întreagă,
Nu uitați de țara mamă,
Nici de frați, nici de părinți,
De prieteni sau bunici.
Căci săraci așa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumusețea țării noastre,
Tot străinu-a căutat.
Țara noastră este mică,
Brațul mare primitor,
Nu uitați, români din lume,
De al nostru tricolor.
Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogății aveți,
Dorul doinelor cântate
Și în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeți.
Și-a pământului chemare
Și-al istoriei trecut
Și a unirii cântare,
Unde voi ați mai simțit?
Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simțiți
Să veniți, de-aveți putere,
Țara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniți
Iar, din cupele frăției,
Frați români!
Cu toți să beți.
poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre trecut, poezii despre prietenie, poezii despre muzică sau poezii despre istorie
De sărbători...
S-au dus și sărbătorile... e iarnă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger...
Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Degeaba-n țară drepturile-și cer.
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri...
S-au dus și sărbătorile... E iarnă
Și au plecat colind... colindători
Și au plecat românii iar din țară
În zi de luni, la ora trei, în zori.
Și-au plâns părinți și frați... și-au plâns copii
Și-au plâns soții, prietene, amici.
Ei au plecat, oh, au plecat în lume,
Sperând să-nvingă greul de aici.
De-azi-noapte ninge și e tare ger
Și-n jur răzbate-atâta suferință!
Pe umeri cade lacrima din cer,
Cu mângâiere, pace și credință
Pornește timpul către înapoi,
Nici pruncii nu mai au copilărie,
Căci stau cu ei bunicii și din doi
Părinții-s doar într-o fotografie.
Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Departe-ntre străini muncind din greu,
O altă suferință îi adapă
Dar ei muncesc, muncesc, muncesc mereu.
Li-i ochiul încă lacrimă și toamnă,
În sărăcie au trăit destul,
Vor să desfacă lanțul suferinței
Și să zâmbească celor dragi de-acum.
Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Căci n-au aici nici drepturi, nici dreptate
Și pier tăcut, în altă lume pier
Atât de-nlăcrimați... și ce departe!
Și dacă țara noastră va pieri
Prin oameni sărăcind, va fi o lege
Ce pe români din nou îi va uni
O lege ce-n curând îi va-nțelege.
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine
Ne-ncrezători, flămânzi și oropsiți,
Sperând ca timpul, timpul cel de mâine
Poate-i va face-o clipă fericiți.
Le trece viața-n muncă și speranță,
Sunt doar o biată lacrimă pe față,
Lumina fericirii e departe!
De cei din țară-o viață ne desparte.
Oh, mulți nu știu ce timpul le-o sorti,
Nu știu nici când în țară vor veni
La-nmormântări, la nunți ori parastase...
Țara cu toate ale ei, frumoase,
Nu îi va mai cunoaște... Sunt străini -
O floare ce-a crescut prin mărăcini.
De-atâta dor de toți cei dragi, mereu,
Să fie-aproape, cât va fi de greu!
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine...
Nu știu ce râuri lungi de suferinți
Le vor uda uscatul colț de pâine,
Le vor spăla uitate suferinți.
O mare de români plecați din țară,
O țară care i-a uitat. Români,
Viața-ntre români nu e ușoară
Și-n țara noastră ne simțim străini.
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Câți dintre ei se vor întoarce-acasă
Sătui de chin, de gustu-amarei pâini,
Sătui de moarte și sătui de viață.
Câți vor putea pământul românesc
Și grâul cu neghină să-l sărute,
Ca în opinci și-n portul strămoșesc
Să joace pe câmpie, pe-ntrecute.
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine.
Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Pleacă copii în țări străine, mamă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger,
S-au dus și sărbătorile... e iarnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre sărbători, poezii despre suferință sau poezii despre muncă
Singura catedră de morală a neamului nostru românesc este biserica. Mântuitorul dorește să trăim toți oamenii ca frații pentru că acesta este arhetipul conviețuirii din rai. Spre aceasta tindem și Mântuitorul de aceea a venit în lume: să ne pregătească pentru a trăi. De aici, de pe pământ, să ne pregătească pentru rai. Și asta face Biserica, îi adună pe oameni. De aceea o să găsiți atât în Sfânta Scriptură, cât și la începutul predicii oricărui preot, de fiecare dată, care se adresează cu: "Frați creștini, iubiți frați creștini... Iubiți frați și surori în Domnul". Acestea sunt iată, modalitățile de adresare ale unui slujitor al bisericii către cei care sunt în biserică și în comunitățile respective. Biserica așa face, așa gândește. Preotul este frate cu enoriașii, cu cei pe care-i păstorește. Nu este gândit a fi șeful lor, conducătorul lor de nu știu ce rang, ci frate. Suntem frați cu toții.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre creștinism, citate despre biserică, citate despre viață, citate despre început, citate despre șefi, citate despre sfinți, citate despre rai sau citate despre mântuire
Sonet la început de an
La începutul de an eu vă doresc,
Toți de sănătate s-aveți parte!
Fiți uniți, că nimic nu vă desparte!
Fiți zâmbitori ca pomii ce-nfloresc!
La începutul de an mai îndrăznesc,
Să vă sfătuiesc pe voi să fiți mai buni,
S-așterneți muncii lauri în cununi,
Pentru anul prosper ce-ntrezăresc.
Dacă toate acestea se-mplinesc,
Copiii voștrii risipiți prin lume,
Își vor clădi aici un nou renume
Și vor fi cei mai mândrii când vor spune:
Am revenit în Țara România,
Să muncim aici, că ne dorește glia!
sonet de Ioan Friciu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre dorințe, poezii despre zâmbet, poezii despre sănătate sau poezii despre superlative
1 Decembrie - Ziua României
Frunză verde, floare albastră,
La mulți ani de ziua noastră!
Frați români din lumea-ntreagă,
Hai uniți-vă odată și strigați cu toți în cor:
E ziua românilor!
Să se știe peste tot, că românu-i patriot!
Își iubește țara, frate, ș-o apără pân' la moarte!
Haideți dar, măi frați români,
Frați români și buni creștini,
Să strigăm cu toți în cor:
Mândru-i steagul tricolor!
Toată fala și mândria,
Una este România!
poezie de Mariana Simionescu (1 decembrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre patriotism sau poezii despre frunze
Adio, mamă patrie, adio!
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
În loc să fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim același tragic simțământ
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toți,
Că nu ne-au chinuit destul în viață,
Și ne conduc niște fanarioți.
Ce pe cei mici trădarea îi învață.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în țara noastră slugi
Și suntem cerșetori la noi acasă?
Și vii, și morți, amestecați, acum,
Dispuși să emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-și schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim și limba noastră-n altă limbă
Și-acum, se aude clopotul final.
Vin vremuri de urgie și de grindini
Și este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine aici va fi pustiu
Și toți în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tragedie sau poezii despre sfârșit
Săraca țară bogată
Săraca țară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.
Săracii români bogați,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munții Carpați.
După legea strămoșească.
Domnilor, conduceți țara,
Ori vă bateți joc de ea?
Nu cumva ați luat-o rara?
Sau aveți o boală rea.
Voi ne distrugeți acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinții ni-i dați afară.
Asta faceți voi din țară.
Dinozaurii din lume
Devorează astăzi țara.
Vor să șteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.
Vino iarăși, Țepeș-Doamne!
Să pui țepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mișei.
Ridică-te, popor român!
Și reaprinde făclia,
Dacă vrei să fii stăpân
Peste toată România.
poezie de Dumitru Delcă (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bogăție, poezii despre prezent, poezii despre munți, poezii despre medicină, poezii despre legi sau poezii despre boală
Mamă, Românie mare
Bat clopote în depărtare, vestesc reîntregirea,
A neamului român, pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură țară, ROMÂNIA și mamă a toți românii,
Dinspre Abrud, încă se simte a Iancului chemare, vie.
La Alba vin cu mic, cu mare, în suflete purtând cu toți
Aceeași unica dorință sfântă, unirea să înfăptuiască.
De la Alba, la Avrig, de-a României drag, să-înfăptuiască,
Hotare sigure și pace, a noastră țară să-înflorească.
S-au reunit la Blaj, provinciile toate, ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Țara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră, mamă țară-România
Cu viersuri dulci, cu oameni bravi și vorbe de iubire.
La mulți ani români din orice colț de țară și de lume
Încingeți a unirii horă, prindeți-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe, vorbim toți același glas,
Moldovă tu ești altoi, pentru o mare Românie.
Unirea tuturor, sub același steag străbun, e tricolorul,
Ce-a fluturat mereu cu stoinicie, din veacurile adânci...
Un singur ideal avem în cuget, unirea tuturor,
De la Bălți și de pe Prut, glas de frați se-aud strigând.
Dumnezeu, bate la uși și ne-întreabă azi pe toți,
Ce-am făcut cu libertatea, moștenită din străbuni?
Tu române, ai dus greul, peste umerii tăcuți...
Azi deșteaptă-te române, că vei deveni supus.
Tu popor înalță capul, cine ai vrea să te trezească
Din această amorțire, de-aia au luptat străbunii?
Oare azi nu vă mai pasă, viața pentru țară-au dat,
Să trăim în libertate, nu cu jugul pe grumaz...
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate sau poezii despre tăcere
Clopotul Unirii
bate un clopot, bate la Alba
din vremuri aduce românii
de pe munte, din șesuri cărunte, din văile multe
de la marea cea mare răsună chemarea
au fost atunci o mână de români
ce-au făurit în bună zi unirea
au rupt tăcerea și jugul din străini
și au ales unirea
pe stemă au pus doruri și dureri
iar pe Câmpia Libertății au adunat stele din cer
aici, de atunci, se vorbește românește
curg astăzi amintiri
de la Dunăre la Prut
de la Tisa până la mare
de jertfa unui popor de bravi români
ce au visat odată România Mare
au dăruit acestei lumii o floare între spini
și au numit-o simplu, România
pământul sfânt în care ne plângeau copaci a jale multă
copii, părinți uciși de hoardele străine
și au venit români de pe meleagurile toate
să înfăptuiască tainic ideal
''să ne unim cu Țara''
ei au ales lumina, iubirea, libertatea
e clipa azi, române
o flacără arde în tine și în neamul românesc
a fost atunci unire în spirit, în suflet și în gând
hai azi la horă, mamă, tată
joacă-joacă iarăși, soră, frate
''să dăm din nou mână cu mână''
să aruncăm pleava străină
să închinăm azi un pahar, să ne unim ca frații
suntem o nație străveche, avem o viață și un viitor
iubirea, cinstea, adevărul, ne este astăzi scutul
și vom cânta în lume
jucând hora unirii peste veacuri, noi, neam biruitor
bate un clopot, aici mereu bate
un clopot bate în cetate, în veci va mai bate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre văi
Către guvernanți
Din țară, de ce ne alungați?
Țara nu e numai a voastră.
Vrem să trăim alături de frați.
Aici este și casa noastră.
De ce să muncim pentru alții?
De ce să pribegim aiurea?
Vrem să lăsați mamele, tații,
Aici să taie cu securea.
De ce vreți voi ca să dispară
Frumoasa patrie română?
Avem o viață legendară,
Avem Carpați, mândră cunună.
De ce vreți voi ca să ramână
Moșia noastră strămoșească
Fără de nația română?
Vreți, străinii s-o cotropească?
Ați vândut totul din țară.
Acum ne înstrăinați pe noi.
Nu e de-ajuns că ne omoară
Sărăcia? Multele nevoi?
De multă vreme-n țara asta
Dreptate nu mai există.
Domnește răul și năpasta.
Mai rău ca-n era comunistă.
poezie de Dumitru Delcă (18 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre patrie sau poezii despre existență
Iubiți-vă oameni
Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?
De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viața fără iubire?
Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Știința spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.
Poeții spun că iubirea este simțire,
Că este extaz, că este trăire,
Și tot ei spun că viața fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.
Iubirea este credința.
Iubirea naște și renaște ființa.
Iubirea e acel flux inefabil de șoapte,
Și dorul lăuntric de libertate.
Iubirea împlinește și-nalță.
Iubirea este viață în viață.
Iubirea este năzuința către perfecțiune.
Iubirea este uniune.
Iubirea este desăvârșire.
Iubirea înseamnă nemurire într-o existență muritoare.
Iubirea este paradis sideral.
Iubirea este spirit universal.
Iubirea este trăire în reverie.
Iubirea este sinele in sine.
Iubirea este dorul de ființă,
De tot ce ne e drag, și de tot ce există.
Iubirea este darul divin al naturii.
Iubirea este elixirul fericirii.
Iubirea e lacrimă de mamă,
Și plânset de copil cuminte,
E strigăt ce se cheamă
Iubire de copil și de părinte.
Iubirea numită dorință,
Este dragoste și năzuință,
E focul îndrăgostiților,
E fericirea iubiților.
Iubirea de oameni,
Ne face mai buni.
Iubirea de neam și de țară,
Ne face puternici aici si afară.
Iubiți-vă oameni,
Aici,
Pe Pământ și pe Lună,
Să clădim o lume mai bună!
poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre perfecțiune sau poezii despre știință
Toți muritorii vii, sunt morți până într-o zi... Necazul e că cei mai mulți rămân morți pentru totdeauna!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte
Se duce anul...
Se duce Anul, frații mei români,
Unul dintre anii cei mai grei,
Să nu uitați că voi sunteți stăpâni
În Țara asta și pe soarta ei!
Acum, aici, mai mult ca niciodată,
Cu flacăra iubirii în priviri
Eu vă îndemn, din inimă curată
Uniți-vă în gânduri și-n simțiri!
Lăsați deoparte amorțeala slută,
Pentru nimicuri nu vă mai certați
Și Dumnezeu din ceruri ne ajută
Să veșnicim lumina în Carpați!
Se duce Anul și cu el deodată
Să plece tot ce-i rău de pe pământ,
Această Țară nouă ne-a fost dată
Cu dragoste, dar și cu Legământ
Să o păstrăm așa cum se cuvine
Ca pe o ființă nobilă și dragă
Și Anul Nou, ce îl aud cum vine
Să ne-o găsească pururea întreagă!
Zarea mi se umple de colind
Iar inima de-o sfântă bucurie
Și stelele în brazii mei se-aprind-
Se duce Anul? Nimenea nu știe...
poezie de Nicolae Nicoară-Horia (12 decembrie 2016, Kuppenheim, Baden Württemberg)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre religie
Suntem un neam, aparținem unei singure țări, numită dulcea Românie. Iubiți credincioși, Basarabia este istoria unei lacrimi pe obrazul patriei noastre românești. Ar trebui ca toți să facem ce ne stă în putință, prin cuvânt și prin rugăciune, să ștergem aceată lacrimă de pe obrazul patriei noastre. Am rămas singura țară din Europa care nu-și are toți fiii săi acasă. Încă mai avem o fiică dincolo de Prut. Iubiți frați basarabeni, vă îndemnăm să vă întoarceți la Patria-Mamă, dar să nu veniți singuri, ci să veniți cu zestrea lui Ștefan cel Mare, ca să întregim neamul și țara noastră.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Basarabia, citate despre Ștefan cel Mare, citate despre patrie, citate despre iubire, citate despre istorie, citate despre cuvinte, citate despre acasă sau citate despre România
România-i vatra noastră
De la Dunărea bătrână
Până-n vechea Bucovină,
Din munți la marea albastră,
România-i vatra noastră.
Din Carpații legendari,
Din apa rece de izvor,
Din stejarii seculari,
Primește sevă-acest popor.
Ne mândrim cu tricolorul
Fluturând pe-albastrul cer.
Ne mândrim cu-întreg poporul
De români care nu pier.
Pe-aceste plaiuri ne-am născut
Și tot aici vom dăinui.
Aici soarele-am văzut,
Noi nicicând nu vom pieri.
Românul va dăinui
Cât va fi pământul.
Doar atunci el va pieri,
Când va pieri vântul.
poezie de Dumitru Delcă (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stejari, poezii despre bătrânețe sau poezii despre apă