Sunt vinovat de dragoste

Sunt vinovat de dragoste şi vreau,
Inchizitorii mei cu oase moi
Să-mi daţi pedeapsa celor care au
Ucis cu gândul ziua de apoi

Să mă crucificaţi mai delicat
Decât pe-un înger cu trupşorul fin
Ce n-a mai săvârşit vreun alt păcat
'n-afara zborului adulterin

Încheieturile să mi le daţi
'nainte de-a le prinde milostiv
În cuie, cu decoct de fraţi pătaţi
Amestecat ca într-un laitmotiv

De epifanie jucată prost
Cu lacrimile unor spectatori
Mulţime-adusă fără nici un rost
Ca la o luptă de gladiatori

Să-i ţineţi până la-nviere treji
Cu ochii de bagdadii agăţaţi
Privindu-mă ca pe iisuşii breji
Urcaţi pe cruce-n smoching îmbrăcaţi

Din visele cu raiuri ce le curg
Ca balele pe perne de minciuni
Umplute cu scursură de amurg
Hrănit cu vrii bogate în lăstuni

Să nu mă mai puteţi deloc da jos
Lăsându-mă de scânduri ţintuit
Un crucifix ceva mai firoscos
Bun de purtat la gât de vreun smintit.

poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (2015)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovat de dragoste

Sunt vinovat de dragoste şi vreau,
Inchizitorii mei cu oase moi
Să-mi daţi pedeapsa celor care au
Ucis cu gândul ziua de apoi

Să mă crucificaţi mai delicat
Decât pe-un înger cu trupşorul fin
Ce n-a mai săvârşit vreun alt păcat
'n-afara zborului adulterin

Încheieturile să mi le daţi
'nainte de-a le prinde milostiv
În cuie, cu decoct de fraţi pătaţi
Amestecat ca într-un laitmotiv

De epifanie jucată prost
Cu lacrimile unor spectatori
Mulţime-adusă fără nici un rost
Ca la o luptă de gladiatori

Să-i ţineţi până la-nviere treji
Cu ochii de bagdadii agăţaţi
Privindu-mă ca pe iisuşii breji
Urcaţi pe cruce-n smoching îmbrăcaţi

Din visele cu raiuri ce le curg
Ca balele pe perne de minciuni
Umplute cu scursură de amurg
Hrănit cu vrii bogate în lăstuni

Să nu mă mai puteţi deloc da jos
Lăsându-mă de scânduri ţintuit
Un crucifix ceva mai firoscos
Bun de purtat la gât de vreun smintit.

poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitrana Vereş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
colcăind furibund
într-un timp ne-afund
din ce sunt, până când?

Dacă sunt, cine sunt
vreun cuvânt
de nesfânt
vreun pascal fredonând
în swahili, vreun rând
vreun temei de mormânt
dacă sunt, de ce sunt?

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea în strigăt

unde eşti, cine sunt,
cine eşti, până când
mai aveai undeva vreo mirare?
care noi, care tu, pentru ce, pentru cât,
mai aud în văzduh nemişcare?

n-ai idei, n-am nici eu,
vreun habar, vreun rabat
de iubire neatinsă de humă,
şi de-o fi într-un veac
de amurg, de iubiri,
vom deschide o uşă în lume.

într-o mare de chin, de visări,
de-adâncimi,
unde nu se aude nicicum
despărţirea,
nici iubirea în strigăt
nici chiar moartea în ţipăt,
o corabie de minciuni
şi-adevăr.

care eu, care noi, care timp,
pe Pământ?
ce iubeşti, ce trăieşti?
ce te miri?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spuneţi sincer, dacă sunt nebună...

Lume, lume!
Să nu credeţi că am înnebunit
Dar, vă anunţ că o să mă mărit.
Mă mut în alt oraş, să schimb destinul
Că mi-a ieşit norocu-n drum cu plinul...
Ieri mă peţi un domn cu gânduri bune
Şi el tot singur ca şi mine-n lume...
Ne ştim demult, dar n-a venit sorocul
Până acum, să ne declarăm focul...
Ne-am tatonat o vreme la distanţă
Dar, iată că am pus de-o alianţă...
Să-mbătrânim în doi e mult mai bine
Decât eu fără el, el fără mine...
Mai mult nu vă mai spun că nu se cade
Să dau din casă amănunte fade.
Dar să vă pregătiţi de nuntă mare,
Să vă-nnoiţi din cap până-n picioare!
Cine ne vrea ca fini să spună-acuma
Ca să negociem care e suma
Pe care să ne-o facă dar de nuntă
Să nu primim o sumă prea măruntă...
De domnişoare de onoare nu mă plâng,
Câte-mi doresc îndată am să strâng.
Că de fac o strigare am să-adun
Din toată ţara, câte îmi propun...
Acum aştept să-mi spuneţi de e bine
Ce-am hotărât... Spuneţi fără ruşine!
Şi să îmi daţi reţetă de slăbit
Că vreau să mă apuc şi de iubit...
Să fiu vioaie, să mă-ndoi frumos,
Că mirele e tare drăgăstos...
Să fiu frumoasă şi cu vino-ncoa'
În noaptea nunţii ca o viorea...
Că am postit destul şi fără rost
Şi vreau să-mi amintesc cum a mai fost
Când făceam dragoste... C-aşa-i lăsat
De Dumnezeu între femeie şi bărbat...
Să-mi ţineţi pumnii să se împlinească,
Deşi, dorinţa-mi poate-i nebunească
La vârsta mea să-mi ardă de iubit...
Nu vreau s-accept că am îmbătrânit...

P. S.
Găina o s-o joace Verginica,
Răpeanca, Nastasica şi Maria
Şi Mioriţa, fiindcă-i ca furnica
O pun s-adune darul cu Jenica.
Ca hoţi pentru mireasă am ales
Se ştie el, Voinicul din poveste,
Cu George şi Ştefan, bine-nţeles,
Cu Diodor şi Adrian... şi de mai este
Vreun candidat la gestul indecent,
Să spună imediat că e prezent...
Ilinca-mi ţine trena spre altar,
Monica, Miha, Ella şi Fănica
Împrăştie petale pe culoar
De trandafiri... şi îmi aleg muzica...
Şi de v-aş înşira pe toţi acum
N-aş termina nici până mâine lista,
Că ştiţi că sunteţi mulţi, dar îmi asum
O chelfăneală... staţi să-mi iau batista!

pamflet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i daţi drumul...

dacă tot am scris cartea asta
să-mi permit acum
să fiu snob
să vă rog
când îmi veţi face statuie
(nu aveaţi de gând
dar cine ştie)
să puneţi şi un cal sub mine
fiindcă toată viaţa mi-am dorit
să am un cal
şi apoi
să urcaţi calul într-un car
copilăria mi-a rămas acolo
cu ochii pe un car ce străpungea depărtări
iar carul
să-l suiţi pe un deal care caută spre mare
toată viaţa mi-am dorit
să ajung mare şi
să-i daţi drumul în jos
când vor găsi calul
peste sute de ani
vor zice
uite ai dracu
ăştia alde barbu
călăreau pe sub ape

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Nu mai vreau să te aud
Te aud in fiecare pasăre şi adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătişez
Te simt in tot ce ţin in palme

Nu mai vreau să-ţi ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Nu mai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colţ fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viaţă
Vreau tot timpul din univers

Şi tot nu mi-ar ajunge să-ţi spun cât te iubesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emo

M-automutilez, cu sufletul fachir,
Până ce nu mai simt nici aer, să respir,
Să fiu crezut curat şi gând şi trupul cast,
Mă dăruind complet, oricât mi-e de nefast.
Adorm pe pat de cuie şi vorbe, le înghit foc,
Stau strajă ziua toată, cu ochi ţintiţi pe-un loc,
Mă călcând în picioare, oricine vrea spectacol;
Că rănile nu dor şi aşa mi-e scris de-oracol.
Sunt pe un crucifix, cu cap în jos, minţi gol
Şi am piron săgeţi, de amor fără de rol,
Să joc măcar un act din drama scrisă rău,
Că m-ai uitat zvârlit, o vechitură, nou.
Mi-am ars şi mâini, picioare, să nu mai am aripe
Cu nerv, uitând că doare, de-ar vrea să înfiripe
Un elf dintr-o speranţă, cenuşă fin purtată
Şi aştept cuţit să pice în inima-mi pe o roată,
Să-mi merit eu greşeala, de arunci... la ochi legată!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preambul la lansarea vol. propriu, "PILULE ILAuRIANTE"

Azi, lansând tipăritura
Ce ridică sus umorul,
Fi'ndcă nu mi-am luat armura
Daţi în mine cu toporul.

Dacă observaţi în carte
Vreun catren făcut aiurea,
Nu doresc să-mi ţineţi parte,
Daţi în mine cu securea.

Fără altă-alternativă
Eu arunc în ring prosopul
Voi, să puneţi de-o colivă,
Folosiţi chiar târnăcopul.

Şi săpaţi la rădăcină,
Denigraţi-mă că scriu
Epigrame de duzină,
Îngropându-mă de viu.

Tăvăliţi-mă-n ţărână
Aruncaţi-mă-n cavou
Şi aşteptaţi acolo până
Mă voi ridica din nou,

Ca să auziţi ecoul
Că-n duel încă o crimă
Am făcut, şi-ncarc stiloul
Să mai finisez o rimă.

Şi-n trohei s-o pun regină
Fără iambi, că-n clasic mers
Strică metrica la vers
În poetica grădină.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă proştilor

Motto:
Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă... PROST!"

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de... PROŞTI.

Şi-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căutat...

am întrebat într-un talcioc
un corb bătrân, ascuns cu rost,
"ai mai adus purtând în cioc,
iubiri ce mie nu mi-au fost?"

cu ochii lui plini de sclipiri
privi în ochii mei căprui,
răspunse trist; "doar amăgiri,
am mai găsit umblând hai-hui"

m-am conformat şi am plecat
cum am venit, însingurat,
dar înainte l-am rugat
să îmi păstreze ce-am căutat

o să-l mai caut la alt talcioc,
poate atunci cu alt noroc,
o să-mi aducă dintr-un foc
o dragoste, să-mi pun în loc

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochelari de...

De vreţi să vă rămână ochii-n soare,
Făceţi-vă că plouă-n continuare,
Lăsaţi nenorocirea să vă dea târcoale,
Nu luaţi în seamă răul ce vă iese-n cale.

Priviţi dezastrul ca pe-un pas în faţă,
Nu-i fluturaţi nimic pe la mustaţă,
Ce l-ar putea face să nu mai fie,
Nu luaţi în seamă-această poezie.

Rămâneţi mici precum se vrea de sus,
De cei ce învârt lumea ca pe-un fus...
Luaţi adevărul ca pe-un lucru odios,
Privirile să scânteieze doar în jos!

Să nu daţi înapoi de la prostia-aceasta,
Ce a ajuns să umple societăţii ţeasta...
Să nu vă treacă prin minte să încercaţi
De tot ce vă ţine pe loc ca să scăpaţi.

Rămâneţi favoriţii mamei ăste-i lumi,
Să nu-ncercaţi care cumva să fiţi mai buni...
Vă prinde bine ochelarii de cârlan,
Că sunteţi, doar, pentru a fierbe în cazan...

Pe tot ce-am spus, să nu daţi niciun ban.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (22 octombrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua noastră astăzi, domni bărbaţi

Ni-e tare dor de ziua când, fecioare,
Voi voalul marital ni-l dăruirăţi...
Iar în privire ne puserăţi Soare!
Ai noştri-aţi fost, atunci când ne iubirăţi?

La dulcea cununie-n altar sfânt,
Martor pe Dumnezeu îl vom fi pus...
Credinţă v-am jurat, dincolo de mormânt!
Lui Dumnnezeu, e rău că ne-am supus?

Pe viaţă, în rastel ne-aţi înjugat,
Ucis-aţi visul amăgit odată...
Cu zâmbet şters, în şoaptă v-am rugat!
Nu veţi mai fi aceiaşi, niciodată?

Vreţi, dragostea din noi s-o contestăm,
Şi, câtă zarvă izvodiţi deodată...
Dacă, de neiubire... ne-ntristăm!
Să nu-ndrăznim, să mai sperăm, vreodată?

Suntem eterna, slaba voastră parte,
Voi, fără noi, nimic n-aţi fi! Să nu uitaţi...
Nu ne ucideţi, nu ne daţi deoparte!
Tot ce ne-aţi luat, puteţi să ne mai daţi?

Ce dor ne e de-acei bărbaţi frumoşi,
De râsete zglobii, de altădată...
De mângâieri, de ochii languroşi!
"Iubito", mai puteţi rosti o dată?

Ni-e tare dor de soare în privire,
De noi să v-amintiţi... neinhibaţi...
Am adunat qintale de iubire!
E ziua noastră astăzi, domni bărbaţi!

poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (8 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre şi adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătişez
Te simt in tot ce ţin in palme

Numai vreau să-ţi ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colţ fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viaţă
Vreau tot timpul din univers

Şi tot nu mi-ar ajunge să-ţi spun cât te iubesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul medicului

Pe gratis vă tratez oricând,
Şi de-asta, eu mai mult insist;
Să nu vă dea cumva prin gând
Să-mi daţi vreun ban... că nu rezist!

epigramă de Ioan Frenţescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să iubesc pe fraţii mei

Vreau să iubesc pe fraţii mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc aşa cum sunt.
Vreau să iubesc pe fraţii mei,
Cu care veşnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.

Vreau deopotrivă să adun,
şi rodu-ntreg şi spicul frânt.
Căci şi Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubeşte-aşa cum sunt.

Când fraţii mei au răni ce dor,
să-mi fie braţul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.

Noi prin Isus am fost iertaţi,
ca să iertăm şi noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe fraţi
n-avem în noi iertarea Lui.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi eu ca voi...

sunt şi eu ca voi, un om cu noapte şi de toate,
nu sunt poet şi nici n-am fost, înşir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar şi sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte

când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopţii îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neştiinţă,
cuvintele, pe-un rând şi-un rând, poate vă e de trebuinţă

nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăţi, de clpe, ce-am trecut prin viaţă
şi vreau să râd, şi vreau să plâng, aşa trăiesc şi eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine

de m-aţi vedea, o clipă doar, aţi înţelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă aşteaptă
şi râd de voi şi râd cu voi, apoi iar râd, chiar şi de mine
şi fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea ruşine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clemmons: Nu sunt încă sigur dacă viaţa mea fără tine aici va fi mai simplă sau mai dificilă. Ai să-mi dau vreun sfat în caz că vreodată voi mai avea de a face cu cineva ca tine?
Veronica Mars: Nu vă mai ţineţi hârtia cu parole lipită pe spatele capsatorului. Şi rămâneţi la fel de grozav, domnule C.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă lăsa să plâng!

Dă-mi ochii tăi iubite, căci astăzi vreau să plâng
Aşa cum n-am mai plâns de multă vreme...
Acoperă-mi tristeţea cu frunzele din crâng
Ce ne-au fost pat în nopţile supreme

Dă-mi astăzi o putere, s-adun râuri ce curg
Şi să le pun în palma ta cea fină
Să-ţi fiu nemărginirea aceluiaşi amurg
Privindu-mă zâmbind, să-mi fii lumină...

De răni nu-mi este teamă mai mult decât mi-a fost
De necrezut îmi pare azi durerea
Zile şi nopţi, nebune, vor trece fără rost
Spre miazănoapte alungând tăcerea

S-a stins uşor sărutul, dar noaptea n-a-nghiţit
Puterea lui... e-n frunzele din crâng...
Dă-mi ochii tăi iubite, cu-albastrul infinit
Iubeşte-mă, nu mă lăsa să plâng!

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau (de Ziua Mea)

Nu vreau să-mi fac din lacrimi nestemate
Când cearcănele nopţii mă îmbie
Să retrăiesc dorinţe destrămate
Purtându-mă spre oarba agonie.

Prin bezne, de iluzii ucigaşe,
Nu mai vreau azi cu gândul să colind,
Nici stele reci nu le accept vrăjmaşe,
Stingându-mi focul ce îl reaprind.

Nu mai doresc zidită-n mine crucea,
Prinos nedrept pe-altarul suferinţei,
Ci, vindecată, doborând răscrucea,
Vreau să-i ofer un gir făgăduinţei.

Nu mai aspir s-ating neprihănirea
Destinului, dorindu-l ne-ntinat,
Solemnului, voi cere izbăvirea
Clădindu-mi inocenţa din păcat.

Prin mări de nefirească neputinţă
Nu-mi voi mai îneca stupid speranţa.
Dorind să-mbrac mâhnirea în credinţă,
Spre viitor voi înclina balanţa.

Lumina o voi lua drept călăuză,
Tenebrele dorind să le dobor.
Călătorind prin negura obtuză,
Voi face Soare din oricare nor...

Şi Vreau, şi Vreau... şi nu mă mai opresc
Şi îl prefac pe Vreau în A Putea
Să îndrăznesc, să cred, să izbutesc
Sunt visuri ce le am de ziua mea.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa la Moş Ajun

Bună dimineaţa la Moş Ajun
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ne daţi, ne daţi?

Am venit şi noi odată
La mulţi ani cu sănătate
Domnul Sfânt să ne ajute
La covrigi şi la nuci multe!

Bună dimineaţa la Moş Ajun
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ne daţi, ne daţi?

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!