Într-un lac
Într-un lac alb de lumină,
A ieșit o lună plină.
Ce mai caută și luna
Tot în lacuri totdeauna?
Limpezește și își spală,
Noaptea, farfuria goală,
Porțelanu-având o pată
De argint necurățată.
Azi în lacul înghețat,
Blidul nu i-a mai intrat
Și-l atârnă-n ceața sură
Vătămat de-o știrbitură.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Rău de dragoste
Descarc razele de lună
de pe lacul înghețat
auzi noaptea cum răsună
la pasul meu de bărbat
De pe lacul înghețat
am sărit direct în puț
să sting noaptea iar în sat
nicio groapă n-o să cruț
Am sărit din lac în puț
auzi noaptea cum răsună
cel mai bel și cel mai țuț
descarcă raze de lună
De pe lacul înghețat
taman vai la tine-n pat
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 septembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lacul Înghețat
Pe lacul înghețat,
Ce iarna rece îl desmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neauă.
Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheața tare, în vis de iarnă
Cer și lac, îngemănate
La orizont îmbrățișate.
Ceața rece se ridică
De pe ghețuri aburindă,
De pe cer Luna pleacă...
Și în loc, Soarele se ridică.
O nouă zi pe cer se-arată,
Pe cer Soarele triumfător străluce',
De sub gheața răcoroasă
Viața crește, reînvie.
poezie pentru copii de Edmond Ioan Siladie (24 mai 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
Nopțile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...
Smulge-mă pană cu pană
Și întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poți să mori
Și să mă ivești din zori.
Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toți în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ți-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.
Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.
Luna curge,
Luna-i sus
Și eu tocmai la Apus.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creion
Luna umblă printre case
Îmbrăcată-n ceață fină.
Ornicele bat de șase.
Fiecare-i lună plină.
Noi ne ducem printre luni,
Filosofi și domnișoare,
Culegînd prin foi de pruni
Stele albe, mărțișoare.
Îmbatîndu-se cu ochii
Își întoarce capul, una,
Sprintenă prin faldul rochii.
Și atunci bătu și luna.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
sclipiri de argint
în răcoarea nopții
luna plină
luminând lacul
cu nuferi și lebede
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre de lacrimi
Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Și-l umpleau cu negre patimi.
Și curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniștit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.
Și-ncepură-n ropot greu,
Să plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.
Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau și ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.
Și-a-nceput lacul să ardă,
Nuferii de foc păreau,
Luna se făcuse neagră,
Stele mii în lac piereau.
Noaptea parcă se aprinse,
Luna-n hohot umplea lacul
Și în geamătu-i în flăcări
Se-auzea urlând oftatul.
Cine va mai știi vreodată
De ce luna se prelinse
Și ce dor a inundat-o
Într-o clipă si-o încinse?
Parjolit, azi lacul plânge
În suspin adânc și-nalt,
Fără nuferi și culoare
Taina lunii l-a lăsat.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună plină
Lună plină, curioasă
Tragi cu ochiul la fereastră,
Îmi furi noaptea de odihnă
Și mă faci să număr ceasuri.
Lună plină, tu, mireasă
A poeților aleasă,
Mi-ai făcut iar noaptea albă,
Țintuită la fereastră.
............................
poezie de Valeria Mahok din Flori de câmp
Adăugat de Apostol Talida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori zâmbim atât de senin precum e cerul noaptea plin de stele cu o lună plină. Luna se oglindește doar în ochii plini de lumină.
citat din Natalia Păun (ianuarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Țes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniștea e deplină
Țes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se așează
Pe raze de lună.
poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu lacrimi îngerii îți spală
sufletul tandră lumină
îmbrăcată-n pielea goală
noaptea asta ești regină
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (24 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ție, căreia
Crăp ușa cu sfială,
Odaia ți-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă-a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,
Și pe cearșaf o pată de cafea.
M-am întâlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pieriși, mi te-arătai întâi.
Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție căreia
Crăp ușa cu sfială,
Odaia ți-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă-a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,
Și pe cearșaf o pată de cafea.
M-am întâlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pieriși, mi te-arătai întâi.
Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Tudor Arghezi
Buchetul rimelor ce dai
Au o puternică savoare,
Dar titlul "Flori de putregai"
Arghezi, cred că nu-i cuminte,
Nu vezi că prea aduce-aminte
C-ai stat odată la răcoare?
hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul înghețat
Luna reflectându-se
Indiferentă.
haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna plină este farul
Stau împăcat singur în fața acestor stânci
luna plină este farul cerului
zece mii de lucruri sunt reflexii
luna nu are lumină proprie
larg deschis spiritul sinelui este pur
ține-te strâns de spațiul gol
înțelege-i misterul subtil
privește luna-n acest fel
această lună este pivotul inimii.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea fără lună plină
Nu mai sunt cel pe care l-ai împătimit,
a rămas în inimă să-ți topească dragostea,
focul are pâlpâiri mai rare
nu-l mai ațâță paiele din căpițele de fân.
Noaptea nu mai are lună plină, nebună
în care se varsă euforiile ascunse
cu tumultul apelor învolburate de furtună,
păstrează pe umeri capul
și aduce liniște în câmpul descoperit,
o sădește să răsară-n primăvară.
Nicio umbră nu mă oprește
să trec prin pădurile de argint
cu vulturi pe cerul deasupra lor,
de gândurile se vor înclina la stele
fără să fie chemate de îngeri,
eu voi fi acolo altul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu floare de salcâmi și de castani
Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriți toți irișii,
De ninsoarea asta par surprinși.
Fluturii de întristare, stau ascunși.
A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia și socul
Și ele și-au găsit sorocul,
Albinele își caută norocul,
În plină lună a lui mai.
Ce primăvară șugubeață,
Când totu-i verde
Și pornit la viață,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!
Ninge, iubitule,
Cu floarea de salcâmi
Și de castani,
În plină lună a lui mai...
Tu, nu-nțelegi să vii,
Tu, nu vrei să mai stai...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o fi să mor
De-o fi să mor, de-o fi să mor
Să mă lăsăți în vechea haină,
Vor ști doar codrii a mea taină...
La groapa mea dați zor, dați zor.
Cînd voi fi mort, în vreo trei scînduri
Să m-așezați, n-oi ști de gînduri,
Am fost și gînd, dar am trecut,
Am suspinat, dar am tăcut...
La groapa mea dați zor, dați zor...
De-o fi să mor, de-o fi să mor...
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
lacul înghețat -
doar luna oglindită
și freamăt de pești
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cu luna la pas
Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu știe lumina
din castana ei.
Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.
Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.
Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.
poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!