C-un brâu încinse viața mea
C-un brâu încinse viața mea,
Din copci sună a plâns.
Apoi măreț el s-a-nturnat
Și veacul meu l-a strâns,
Grav, ca un domn ce-ar fi primit
Hristov de împărat.
De-atunci sunt nour printre nori,
Un lucru închinat.
Nu prea departe totuși ca
Să vin să robotesc,
În jurul horei celorlalți;
Ici-colo să zâmbesc,
Acelor vieți ce-o clipă stau,
Și-o văd pe-a mea, și-o cheamă
Chemări știi pentru cine-n veci,
N-aud, nici iau seamă?
poezie celebră de Emily Dickinson din Din poezia de dragoste a lumii
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, citate de Emily Dickinson despre viață, poezii despre zâmbet, poezii despre timp, citate de Emily Dickinson despre timp, poezii despre plâns sau poezii despre nori
Citate similare
Te vreau Isus pe Tine
Îmi vreau viața doar cu Tine
O Isus pe acest pământ
Prinț al slăvilor Divine
Ce-ai murit și pentru mine
Să ajung în cerul sfânt
Eu mă vreau pe-a Tale brațe
O Isus în veșnicie
Duhul Tău să mă înalțe
Și-a Ta mână să mă-nhațe
Să-ți cânt Ființa Ta cea vie
Căci pe Tine eu te vreau
Fiu născut ca nimeni altul
A mea ființă să ți-o dau
Căci eu Domn pe veci te iau
Pentru veci din tot înaltul
Nu vreau Doamne răsplătire
Nu vreau daruri nici comori
Ci eu vreau a Ta iubire
Și a Ta neprihănire
Pe Tine te vreau din zori
Nu vreau cerul și nici Raiul
Ci te vreau Isus pe Tine
Tu să-mi umpli de-acum duhul
Să nu am pe nimeni altul
Prinț al slăvilor Divine
Eu Ființa Ta o vreau
Ochii Tăi Isus de foc
A mea ființă să ți-o dau
Ca în veci cu Tin" să stau
Mai aproape să-mi faci loc
Ia-mă Tu pe-a Tale mâini
Să îți văd Isus privirea
Ținta dragostei dintâi
Și cu mine să rămâi
Să îmi înnoiești iubirea
13-11-2021 M.
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prima iubire
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cupa de dor
Zâmbea lumina mea uimirii tale
ținută în privirea-mi caldă strâns,
cu grijă ca pe-a lacrimilor cale,
să șteargă urma ultimului plâns.
Și ți-am zâmbit de-atunci, trecând prin vreme
și-ți mai zâmbesc și azi, iubita mea,
când îți pictez iubirea-mi în poeme
și-ngenunchez, umil, naintea ta.
Ca și atunci, privirea mea revarsă,
în unduiri din faldurile ei,
o flacără ce curge și se varsă
asupra ta c-o mare de scântei.
De vrei nectarul zeilor să bei,
fă-ți buzele o cupă, iar izvor
îți voi fi eu, turnând, prin ochii mei,
tot ce am strâns în clipele de dor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre pictură
Annabel Lee
De mult, de demult, pe-ai Timpului pași,
Într-un ținut de miază-zi,
O fată trăia, c-un nume gingaș:
Cu numele Annabel Lee.
Și ea trăia c-un gând, un singur gând:
Să-mi fie dragă și drag să-i pot fi.
Eram un copil și ea o copilă,
În cel ținut de miază-zi:
Dar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea -
Eu și cu-a mea Annabel Lee;
Iubire pe care cheruvii din ceruri
Nu-ncetau a ne-o jindui.
Și iată dar tâlcul pentru care de mult,
În cel ținut de miază-zi,
Un vânt suflă rece din nori, și răci
Pe dulcea mea Annabel Lee.
Un nobil domn sosi din depărtări,
Și trist, fără cuvinte, mi-o răpi,
Și-o-nchise-ntr-un mormânt, pe veci de vecii,
Pe draga mea Annabel Lee.
Dar îngerii însiși din cer ne priveau
Cu-aprinsele lor gelozii;
De-aceea /temeiul e prea cunoscut
În ăst ținut din miază-zi/
Țâșni vântul rece-ntr-o noapte din nori
Ucigând și-nghețând pe-a mea Annabel Lee.
Dar dragostea noastră fu dragoste tare:
Nici alții mai vârstnici ca noi -
Nici cei mai cuminți decât noi -
Nici îngerii-n nalta cerească-nstelare,
Nici demonii din miază-zi,
Deși ea e moartă, nu pot să despartă
Un suflet de-alt suflet:
Pe mine de Annabel Lee.
Căci nici luna nu luce fără-n vis a mă duce
La frumoasa mea Annabel Lee;
De răsar dalbe stele, ochii-i văd dragei mele,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Cât e noaptea de grea, eu stau singur cu ea,
Cu draga-mi, cu draga logodnica mea,
La micu-i mormânt din pustiu miază-zi -
Mormântul lui Annabel Lee!
poezie celebră de Edgar Allan Poe (1849), traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre noapte, poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie, poezii despre îngeri, poezii despre visare sau poezii despre tristețe
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre rouă
Alternativă la dor
O noapte da și-o noapte nu
ghicește-mi dragoste doar tu
O zi lumină o alta nu-i
nici cât floarea de gutui
Ramur cu flori iubita mea
printre poeme ai dispărea
Și nopți în șir parcă te caut
doar c-o vioară și c-un flaut
Doar c-un pian și-o pianină
muzica sferelor este divină
Și-ngenunchez parcă-n poem
doar c-un sonet ca să te chem
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (6 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vioară, poezii despre pian, poezii despre muzică sau poezii despre gutui
Luna este departe de ocean
Luna este departe de ocean
Și, totuși, cu mâini de ambră
Îl conduce, docil copil,
De-a lungul acestei plaje, albă.
El nu se-abate nici măcar c-un grad;
Privind-o în ochi atent și sfios aparte,
El vine de departe și se-apropie de-oraș
Doar pentru a pleca din nou departe.
O, Doamne, a ta e mâna cea de ambră,
Iar iar eu sunt marea de departe
Supusă oricărui comandament pe care ochii tăi
Mi-l impun, micșorand distanța care ne desparte.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre plajă, poezii despre ocean, poezii despre alb sau poezii despre Lună
Dascălului meu
A fost odată, nu de mult,
O zi frumoasă-n viața mea,
O zi, în care-am mai primit o mama,
Pe dumneavoastră, Doamna mea!
De-atunci, de cand v-am cunoscut,
Eu m-am schimbat, în bine zic,
Sunt mai deștept și-am mai crescut
Și cred că sunt mai bun un pic!?
M-ați învățat să scriu și să citesc,
Cum să mă port și cum să cânt,
M-ați învățat să socotesc
Și multe alte, câte sunt!
Păcat că timpul a trecut
Și-o altă zi va fi acum,
Când vrem, nu vrem va trebuii
La revedere să ne luăm.
La revedere, rămas bun
Și mii si mii de mulțumiri,
V-om continua același drum
Ce cu iubire l-ați deschis!
Și-oricât de lung va fi acesta,
Nici când in viată n-am să uit,
Pe-a doua mamă, primul dascal,
Ce cu noroc eu l-am avut!!!
poezie de George Lache (10 iunie 2009)
Adăugat de George Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre învățătură, poezii despre trecut, poezii despre schimbare, poezii despre noroc, poezii despre mulțumire sau poezii despre lectură
Alină-mi inima
În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.
Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.
Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.
Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.
Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.
Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.
poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre uitare sau poezii despre suflet
Cărămizi în suflet
Secretele au limba lor,
Pe limba mea stau amintiri,
Cu versuri ude de amor
Și-un șut în....
Doar ca să știi.
Părerile ne înconjoară,
Faptele stau în groapa lor,
Am ascuțit pietre de moară
Și am primit... congelator.
Frumoasă-i viața dac-o crezi,
În fiecare clipă ești un zeu.
Dar uite, roșiile-s verzi,
Alo, pardon, destinul meu!
Nu plânge!
Statistic, genii mor în fiecare zi,
Neuronii mei sunt prea timizi.
Când tu o să suspini poate ai să știi,
Că sufletul nu are cărămizi!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre statistică sau poezii despre secrete
Mica îmblânzitoare
Luizei, la vârsta de 5 anișori
Printre urși din pluș crescuși
Tu, dresoare mică
Și de-aceea nu avuși
De ei pic de frică.
Avuși badyguarzi din pluș
Lei și cățeluși
Și-un pisoi smolit în tuș
Confident avuși.
O iediță cu fustiță
Ți-a fost ca și-o doică
Doi căluți și-o măgăriță
Înhămați la troică
Și... de-atunci prin nea de vată
Printre fuioare de fum
Văd mereu aceeași fată
C-un circ ambulant la drum.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vârstă
- poezii despre urși
- poezii despre pisici
- poezii despre măgari
- poezii despre lei
- poezii despre fuste
- poezii despre fum
- poezii despre frică
- poezii despre câini
Piramida mea
E plăcut să spun:
"Piramida mea".
Sună grav, important.
E ceva conținut aici, în
Piramida mea.
Pe de altă parte,
Nu mai pot scăpa de ea.
Toată lumea leagă numele meu
De piramida mea.
Toți vorbesc numai
De Keops, cel cu piramida
Lui Keops.
Am făcut lucruri mai importante
În viață.
Poate mult mai mărețe, mai durabile.
De ce numai unora le e dat să absoarbă totul?
Să devină embleme?
Ah, numele
Nu-mi va ieși nicicând din piramidă!
Am desenat în jurul ei un cerc
Și-n fiecare dimineață controlez
Să văd dacă-a reușit numele să treacă măcar cu un
Pas dincolo.
Dacă poate să existe singur,
Imposibil!
Totuși piramida mea
Sună trăznitor,
(Pe silabe: Pi-ra-mi-da mea!)
Parcă-aș intra într-un imens clopot
De pământ și cer.
Clopotul meu.
Dacă n-o înălțam atunci,
Cu toate că și atunci erau vremuri grele,
Acum n-o mai puteam face.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre imposibilitate, poezii despre important în viață, poezii despre existență, poezii despre dimineață, poezii despre devenire sau poezii despre desen
Al pămîntului
Stau și ucid în liniște,
ființele rezistente ale melancoliei
Pe lupi mai întîi, apoi duhul
albastru,
pe jederi mai întîi, apoi mistreții
și rîșii.
Îi smulg încet
din maxilarul închipuirii.
Fără dinți oasele
par mult mai blînde.
Stau și ucid în liniște
și din ce în ce,
cerul din jurul meu
se iluminează
Iau apoi plugul
și-l înfing adînc în pămînt.
Înapoia mea răsare
acoperit de grîu și de porumb
soarele.
Razele lui
sunt de grîu și de porumb...
Le aud revărsîndu-se-napoia mea
pe cîmpia arată.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie, poezii despre lupi, citate de Nichita Stănescu despre lumină, poezii despre dinți, citate de Nichita Stănescu despre dinți, poezii despre arat, poezii despre albastru, citate de Nichita Stănescu despre albastru, poezii despre Soare sau citate de Nichita Stănescu despre Soare
Patria mea
patria mea între plâns de viori și balade
biserici cu ziduri înalte între
case despuiate cu frigul înfipt în grinzi
și-n ferestre
copii desculți și curți mărunte
icoane roase devreme plângând la comandă
cutia milei la poartă
în curți de mănăstiri vuiesc meghanuri
spitale neutre cu umbre de ceață
obosite de timp și de boală
au fâlfâit de mort și de pământ
trenuri cu mersul de melc aflat în prăbușire
pe calea ce mâine posibil nu este
păduri cu verdict de plecare
fantome ghemuite în unghere pe străzi
cuvinte desfrânate în orele serii
premiate în poeme de jurați fandosiți
și-o lună tăiată și-o mare oarbă
tu într-o nevedere verticală
pereți acoperiți cu stele răsturnate
o rotire a orizontului crescând cât mai departe
mă smulg din prezența ce-o decapitez
mutând-o într-o altă culoare
sub umbra unui copac rămas în picioare
patria mea din care iau forma merelor
a frunzelor a păsărilor a vântului
patria mea din care iau cuvinte
te vreau schimbată
te vreau acasă
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre trenuri, poezii despre stele sau poezii despre seară
Cântec de ploaie
Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Concretele ploi și ploile literare,
Ploile cu trezorierul și aversele cu poetese rivale,
Ploile bogate de peste hotare și ploile de vară din Amfiteatru,
Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Ador dușurile lor scoțiene, reci și fierbinți,
Să mă spăl pe dinți îmi place cu apă de ploaie
Să-i amețesc, când ies din baie, pe bărbați.
Nu sună prea bine "Sunt cea mai profitoare femeie",
E cinic și poate nu-i real sută la sută,
Dar lasă-mă atunci când cade din cer apa,
Numai atunci când cade din cer,
Să rostesc ceea ce cred: "Sunt cea mai profitoare femeie"
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că-mi aranjez ploile
Și-mi stă bine cu bani lichizi în portofel,
Sunt cea mai profitoare femeie, pentru că în avion,
Rochia mea cloș parașută ar putea fi pentru cel îndrăzneț,
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că tu
Ții prea departe cardul de mine,
Și tu știi că eu ți-l voi goli,
Sunt cea mai profitoare femeie și știu cum să te iau
Și-o să te iau, n-ai grijă.
E-n aer damf de amor din interes,
De fapt, toți din jurul meu sunt la fel,
Iar eu te-adulmec
Și tu habar n-ai
Iubesc ploile,
Iubesc să-mi aranjez ploile,
Concretele ploi și ploile literare,
Ploile cu trezorierul
și aversele cu poetese rivale...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ana Blandiana
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre apă, poezii despre superlative, poezii despre rochii, poezii despre parașutism sau poezii despre literatură
O zi...
(sa fie deajuns o zi să cunoști un om?...)
Dă-mi doar o zi din viața ta
Să-ți fie ție bine,
Parfum de viorea-ți voi da
Și zile câte-o mie.
Te iau de mână să te simt
Și dorul pleacă-n lume,
Chiar dacă tu îmi spui, nu mint,
Văd urme de zăpadă.
Miros de primăvară ești
Sunt raza ta de soare
Când ghiocei se nasc ușor
Pământul râde iară-și.
O zi și-o noapte-i deajuns
Să mă cunoști mai bine,
Și-o zi cu soare printre nori
Ocean de desfătare fie.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre zăpadă, poezii despre zile sau poezii despre primăvară
E-n doi December
culmi domoale în văi de amintiri și-n timpuri
săpate-n adânc de mine, fum spre cer încet ridică
zidul sufletului meu, umed de lacrimi
trist și-n rece alb și-n vânturi, strigă
ascult-mă!
te caut și ard în albastru tău și-n gânduri
ard în taciuni, ard în clipe și rup bucăți din viață
te caut în trecut, te caut în ghem trecut de ață
ard pe cer, ca stea ce-n jos privește printre nouri
ard ascuns în amintiri, ard în grele doruri
ascultă-mi te rog, inima cum strigă
tu cer!
nu pune să bată niciodată vântul, ca să spulbere
amintirea mea și gândul nimănui
nu arunca privirea, nici trecutul, nici cuvăntul
lasă-le-ncetate, lasă-le-ntre noi
iar voi!
aburi de cețuri, nu lipiți lutul greu de pașii mei
iar tu december, să știi, mă bucur
ca ai venit prin ziua cea din-tâi
aștept tu stea, nestemată-n fulg de nea bătută
să vii încet din cer, albastră-albă și te rog
să fii cu mine blândă
încet să cazi și să oftezi văzduhuri
să-mi spui din drumul tău, povești din începuturi
căci pentru tine astăzi, este zi de doi
iar eu mereu te văd prin gânduri
și-o viața ce-ași dori, să fie întrupată n noi
vino încet și poposește pe-a mea frunte
acolo mă doare și mă alină prin cuvinte
pentru că eu, mereu
te văd, spic galben de grâu rătăcit și îndoit
te văd-n pâinea de pe masă și-n gust mereu te simt
te văd-n macul petală ce-mi zvâcnește-n roșu tâmplă
în muntele în fața căruia, cerul abătut se-avantă
te văd în mine, în multe primăveri dorite
în turn de nea-n december și-n iernile trecute
te văd...
când răscolesc printre amintiri, tu rătăcită-n gânduri
atunci când chipul tău, alb, străin și singur
eu l-am găsit, find suflet, departe printre grinduri
acum de vrei, doresc sigur să știi, că astăzi
pentru tine, după zi de-ntâi nu am uitat să știi
că este ziuă de December, pentru tine doi
și urmează doresc să știi, și-o zi de trei
...
poezie de Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre gânduri, poezii despre amintiri, poezii despre început sau poezii despre văi
Îmi cer iertare de prea multă poezie...
Am constatat cu-ngrijorare că versul meu nu vă e drag
V-am plictisit și rău mă doare, că doar câțiva mai sunt în prag...
Și ca urmare, iau măsura ce se impune, nu mai scriu
Decât la lună-o poezie și poate chiar și mai târziu...
Tristețera mea nu e benignă, știu că v-ați săturat de ea
Dar ea e-n mine și știți bine că n-am să mă despart așa
De-odată, niciodată, căci este-n soarta mea și știți
Toți cei acei ce de-ani de zile, în orice clipă mă citiți...
De fapt, firesc chiar mi se pare, că scriu prea mult și nu-i normal
Să vin cu versurile-n ploaie și să v-acopăr cu-al lor val.
Eu scriu fiindcă așa mi-e bine și mă retrag unde doar eu
Mă sfătuiesc în poezie, la margine de Empireu.
Am universul meu sihastru, unde n-aud și nici nu văd.
Acolo cerul e albastru și niciun nor nu întrevăd...
În versuri sunt cea mai frumoasă și nu am vârstă, nici nu mor
Doar, uneori mă răscolește de tine, toamna mea, un dor...
Îmi cer iertare pentru toate poemele ce vi le-am scris
Și sper să îmi respect cuvântul și să mai scriu cât am promis...
Că ce-i prea mult nu este bine, devine agasant, vetust
Iar eu nu vreau ca dezolanța de la cei dragi, nicicând s-o gust...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre respect sau poezii despre promisiuni
E mult de-atunci
E mult de-atunci, o știi și tu,
Era o dulce primăvară,
Când liliacul înflorea
Și tot atunci, laleaua rară.
Ai apărut ca din văzduh,
Ca un luceafăr ce străluce,
Ce vine de la infinit,
Zâmbește, stă, apoi se duce.
E mult de-atunci, dar mi-ai rămas
De-a pururi încrustată-n minte,
Te văd mereu în fața mea,
Și ieri și azi, ca mai-nainte.
Cu farmece m-ai cucerit,
Tu! Căprioară milenară,
În suflet mi-ai aprins scântei.
Și m-ai făcut să ard ca o pară.
Am încercat de-atâtea ori,
Să te urăsc, să uit de tine,
Dar sentimentele sunt tari,
Nu le distrug nici șapte mine.
Deși în multe-mprejurări,
M-ai alungat, chiar sfidătoare,
Crezând în zilele ce vin
Te-am adorat cu mult mai tare.
Iar după fiecare gest
Și-o despărțire furtunoasă,
Citindu-ți chipul mai speram
Să te-ntâlnesc și mai frumoasă.
Dar timpul nu m-a ascultat,
S-a scurs cum numai el o știe,
Iar eu aștept îndurerat
Speranțele să-mi reînvie.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lalele sau poezii despre infinit
În ochii tăi văd viața
În ochii tăi văd viața mea
N-am crezut nicicând că se va-ntâmpla așa
O văd, o simt și tu mi-o ți în suflet
În timp ce inimile noastre dansează un duet.
Mă simt ca într-un veșnic paradis
Ca stropul de rouă care pe frunză stă prelins
Cu teamă în suflet stau că voi cădea în nesfârșit
Că o altă floare-a iubirii poate a ofilit.
N-am crezut că viața poate fi așa
Mi-ai colorat-o, i-ai dat contur și-o operă de artă tu ai făcut din ea
Mi-ai dat un sens la dragostea ce-o port în suflet
M-ai atras cu frumusețea ta cum face un magnet.
Eu te iubesc cu toată inima ce tu mi-o încălzești
Asemeni unui fulg de nea tu mă topești
Mă vărs în râurile sufletului tău măreț
Sperând că voi ajunge un val ce-ți va schimba al vieții sens.
Asemeni ție și eu sunt străjerul vieții tale
ȘI sper să vezi și tu viața ta prin cristalinul meu cel moale
Să nu te simți asemeni unei prințese închisă-n turnul cel mai înălțat
Căci cheia divinului castel în mână ți-am încredințat.
poezie de Ștefan Eparu
Adăugat de Ștefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre râuri
Ultima
În viața asta tumultoasă
Pe care-am dus-o an de an,
Tu ai fost departe, cea aleasă
Să-mi fii pe veci un talisman.
Te-am îndrăgit din prima clipă
Și te-am iubit nespus, cu dor,
Eu nu iau lucrurile'n pripă
Te-am adorat ca pe-un odor.
Mi-ai apărut ca și o stea
Pe ceru'ntunecat al vieții mele,
Ai apărut ca și o stea,
Ca să mă aperi tu de rele.
Dar am să te pierd, așa e oare?
Deși nu te-aș da la nimenea,
Dar viața e amăgitoare,
Nu știi deloc ce va urma.
Mi-ai fost și prieten și iubită
Ce mi-am dorit-o tot mereu,
Ca o cântare de lăută,
Ce mi-a cântat-o Dumnezeu.
Ești ultima din viața mea
Până în clipa când am să mor,
Pe care am putut-o dezmierda
Cu vorbe pline de amor.
Ești ultima și prețuita mea femeie,
Ce n-am s-o pot în veci uita,
Ai fost o ultimă scânteie,
Ce n-am putut a o păstra.
Să mergi cu bine, suflet bun,
Să nu mă poți în veci uita,
Nu vreau nimic ca să-ți impun,
În amintire să-ți rămână iubirea mea,
dragostea mea.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre femei, poezii despre dor sau poezii despre apărare