În zborul meu mă simt condor
Semeț, peste un pisc de vreme,
privesc în jos.
Zăresc trecutul,
o pajiște, un verde de smarald.
Croiesc cu aripi drumul falnic,
destinul îl curbează în spirală,
răscruci cu cedri sunători,
ce plâng cu-al lacrimii suspin,
privind la frunza lor cuprinsă-n vânt.
Un arc de luna se arată,
e prins într-un alai de stele,
jos, creanga magică de cedru.
În zborul meu, ca un condor
netulburat întind un braț
și smulg o rămurea de cedru...
iar... cedru mut
se tânguie șoptind la lut.
La poala-i lacrimi verzi, smarald,
coroana-i îndreptată-n sus,
privește la condor șoptind...
- Tu înger neștiut!
poezie de Gheorghe Șerbănescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre crengi
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre lut
Citate similare
Calul zburător
A venit ușor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit ușor zâmbind
Încet dragostea șoptind
Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum
Ochii mov și plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară
Zboară și nu mă găsește
Plânge și speriat privește
Ce-n lumină crește, crește
Inima ce o iubește
poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sperieturi, poezii despre iubire, poezii despre cai, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre rândunele sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sufletul
Ca un condor mă înalț spre ceruri,
să ajung la tine fiică și la Dumnezeu...
flautul mă urcă pe sunetul lui
ce vibrează-n suflet, stins de durere
și iar zbor și iar zbor, acolo sus să mângâie norii,
alintând Lumina eternei vieți,
fluturând bătăile clopotelor
în sunetul flautului ce mă face să zbor,
cu inima-mi de condor și cu al meu suflet,
e zborul muzicii izvorâtă din flautul sufletului divin,
e zborul condorului și al sufletului meu plin de durere
ca să ajung la tine, înger al Luminii.
Aripile au vrut să-mi smulgă furtunile,
eu, fiind condorul fermecat, mi-am luat zborul,
pe ritm de muzică celestă,
să-mi vindec aripa-mi lovită,
mi-am luat zborul și vântul m-a vindecat,
Soarele m-a iubit, norii mi-au fost așternut
stelele surorii în noapțile-mi reci,
Luna m-a privit și mi-a trimis o floare să o sărut în noapte.
În zori ești Lumina
care strălucește în brațele Soarelui
și cu ale vostre brațe mă îmbrățișați în zborul meu de condor,
mă alintați, mă ridicați și mă aruncați
printre licuricii ce zboară-n vis,
alături de eternitatea timpului
ce se plimbă-n așternutul sufletului,
ca pe o cărare care îi aparține.
Zorile apar și eu încă mai sunt pe Pământ,
dar sufletul se ține de mână cu cerul!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre lumină, poezii despre muzică sau poezii despre Soare
Condor de dor
Curgeam în dor pe pisc... frunții.
Coborând și urcând, neființei
De a fi, avalanșa zăpezii...
Muntelui de dor, când nu mai vii.
Suită cu vifoare insomnii
Privind cerul... și el alb, rece.
Cu umbra ta ce și acum trece
În condor ce smulge inimii
Ciutele purpurii ce-mi vor...
Să te zărească din peștera
Stalctitelor și stalacmitelor
Împietrite de dor... ochiilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre speologie
- poezii despre munți
- poezii despre insomnie
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre avalanșe
- poezii despre alb
Din frunză rost
Sunt frunze care cresc cu dor
Din verde își pictează-naltul
Și se înalță în albastrul
La rând și cer și roș covor,
Sunt frunze care cresc tăcând
Șoptind iubirea-n adiere
Când luna trece în tăcere
Și răsăritu-i este gând,
Sunt frunze verzi când greu omătul
Stă să adoarmă foșnetul,
Semeț îndură frunza vântul
Căci rostul ei e verde-n Domnul.
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre tăcere, poezii despre somn sau poezii despre gânduri
Acuarelă
În pădurea de cristal
Ca un alb decor de teatru,
Stau copacii vertical
(Trei plus douăzeci și patru).
Înger trist de abanos,
Înger mic
S-a trezit cu fața-n jos
Într-un cuib de borangic.
Un luceafăr ideal,
Verde i s-a prins pe gene,
Ca un fulg de papagal
Din păduri braziliene.
Iar căpșunii de pe jos
Îi trimit în nări mireazmă
De tămâie și aghiazmă,
Pruncului de abanos.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre tristețe, poezii despre teatru, poezii despre papagali, poezii despre idealuri, poezii despre copilărie sau poezii despre copaci
Margaret Tate: La ce sunt alergică?
Andrew Paxton: La cedru și la întreaga gamă de sentimente umane.
replici din filmul artistic Vrei să te însori cu mine?
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre alergie
Condorul
Mă înalț ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Și zbor, și zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăț de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Și zbor, și zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Și-n gând, și-n suflet
Lacrimă și lacrimă!
Și zbor, și zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanțul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor și iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viața...
Și zbor, și zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Și la Dumnezeu!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre viață, poezii despre rai, poezii despre prăpăstii sau poezii despre nori
N-am să învinuiesc niciodată pământul că hrănește cactuși și mărăcini. Puțin îmi pasă de ei, dacă eu sunt sămânță de cedru.
citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Pământ
Înger și demon
Înger și demon, dintr-o cruce ruptă,
se bat pentru-al meu suflet obosit.
Într-un târziu, sleiți de-atâta luptă,
se odihnesc pe dorul ce-am cosit...
În stele se aprinde-o vină stinsă
de albul Lebedei, în vremuri reci,
și-n ochii Lunii de-ntuneric prinsă,
se oglindesc doar simțăminte seci.
Fățarnicele umbre de-ndoială,
sufleori ai ne'mplinirilor lumești,
șoptind spre vârcolaci, cad la-nvoială
să scrie ce nu-ți place să citești.
Înger și demon, dintr-o cruce ruptă,
fac schimb de aripi, nemaivrând vreodat'
să-și piardă timpul, obosind în luptă,
pentru niciun alt vis înflăcărat...
Mă-ntorc la iarba verde de Acasă...
Ca prin minune, sufletul mi-e-ntreg
și viața mi se pare iar frumoasă
când visul, de blesteme îl dezleg.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârcolaci sau poezii despre vinovăție
O frunză căzută jos
O frunză căzută jos
nu mai urcă unde a fost.
O frunză căzută-n vale,
vântul o poartă pe cale.
O frunză căzută jos
nu mai este de folos.
Este galbenă ca ceara,
nu mai e verde ca vara.
La frunza căzută jos
drumul e anevoios.
I se pare mult prea mare
și în zbor, și pe cărare.
Odată căzută jos
din drum nu s-a mai întors.
Pe creangă n-a mai urcat
fiindcă pomul a înghețat.
Căzută-n mijloc de drum
îngheață și ea acum.
Iarna peste ea coboară,
sortită e ca să moară.
Peste ea zăpadă cerne,
eternitatea se așterne.
poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre văi, poezii despre moarte sau poezii despre iarnă
Toamna vieții
Atâtea amintiri am strâns în viață
ce grele-mi par când anii se tot duc!
S-au așezat pe gânduri ca o ceață
să îmi cobească-n cântecul de cuc!...
Iar de privesc aevea peste vreme,
spre căile pe care le-am parcurs,
mă răsucesc pe muchii de dileme,
rămase cu-ntrebări fără răspuns.
Mi-am căutat destinul printre stele,
din neguri reci m-am ridicat în zbor,
am aruncat ratările prea grele
pe zdrențele căzute dintr-un nor.
Din drumul meu am izgonit himere,
care-așteptau credința să-mi-o ia,
am frânt din ochi ispite efemere,
ieșite la răscruci în calea mea.
Am adunat din tină nestemate,
le-am șlefuit și nume sfânt le-am dat,
mi le-au furat mișeii, pe-apucate,
zicând că ei în taină le-au creat.
Ajuns acum în toamna vieții mele,
privind în urmă parcă mă-nspăimânt,
destinul meu, luat cândva din stele,
se zbate-n van pe-o aripă de vânt.
Dar tot urcând spre sferele astrale,
lăsând pământu-n urmă răscolit,
mai ud cu stropi de viață câte-o floare
când văd că se-ofilește-n asfințit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
În noaptea cu lună
În noaptea cu lună
Prepar ceai negru
Cu flori de prună
Și frunze de cedru.
Îl beau în singurătate,
De vorbă cu luna,
În ferestrele-nghețate
Bate ploaia-ntruna.
În noaptea cu lună
Prepar ceai singur...
Un cântec răsună,
Al cicadelor, desigur...
poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre flori sau poezii despre ceai
Ninge cu fluturi în septembrie
Privește frunza duios, sus
Cocorul in zbor de dor, dus.
Să-si ia zborul si ea
Să numai simtă toamna,
Și-o veni la primăvară
Să se așeze iară
Pe ramura-i mamă
Să cânte in vânt de vară
O șoaptă de răcoare
La om și zburătoare,
Dar toamna nu o lasă
Și in lut seva-o cheamă..
Să-și nască din ele
Norii ce-i spală plete,
Pline de praful verii.
Să-i miroase a coapte
Fructe, si parfum de perle,
Zdrobite de fete verzi
Cu bucle despletite
In ninsori de uscați, fluturi..
Ce-au fost o viață, verzi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre păr, poezii despre primăvară sau poezii despre perle
Am vrut să te întreb: tu
verzi mai mult decât se verde
pe o pajiște de-un verde crocodil de nil cu trupul
de un verde-așa subtil?
verzi, când totul e pe roșu,
verzi și stelele în verde?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu sau poezii despre crocodili
Voi vă uitați în sus, căci aspirați spre înălțare. Dar eu privesc în jos, fiindcă sunt în pisc.
citat celebru din romanul Așa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de M0therN0rth
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă auzi o religie plângându-se de oamenii care nu se lasă cuceriți, nu ai ce să spui. Religia trebuie să absoarbă oamenii, nu oamenii să i se supună. Nu reproșezi pământului că nu înalță un cedru.
Antoine de Saint-Exupery în Citadela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie
Nemuritori
Nemuritori mă ispitesc
Cu pelerine de smarald
Și-n plin deșert de suflet cald
O ploaie rece primenesc.
Cu stele ceru-mi înnegresc.
Ah, soare negru, fii herald!
Nemuritori mă ispitesc
Cu pelerine de smarald...
Destin nefast să-mbătrânesc
Prin nopți trecând din fald în fald.
Cu pelerine de smarald
Și ochi deschiși ce iscodesc,
Nemuritori mă ispitesc.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre deșert
Chipul toamnei
Privirea ta rămăne senzația de țintă
Pe coamele acuzatoarelor tăceri,
În poze ce zâmbesc ca să nu mintă,
Ecoul râsetelor risipind dureri.
În ochi zâmbește dreptul tău la viață,
Pecetea lor respiră-n zori de zi,
Când zbor cuvinte ce au frunza arsă,
În ram pășindu-ți nurii ruginii.
Ard ghețuri strălucite în integru,
Desfrâul buzelor ți-absorb vagi insomnii,
Te-aș dezmierda cu-același dulce-negru
Sărut sfios cu scrum de poezii.
Mor litere sculptate-n chip de cedru,
Stigmate ard durerile târzii!
poezie de Aurel Petre (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre durere, poezii despre sărut, poezii despre râs sau poezii despre poezie
Umbre de lacrimi
Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Și-l umpleau cu negre patimi.
Și curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniștit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.
Și-ncepură-n ropot greu,
Să plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.
Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau și ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.
Și-a-nceput lacul să ardă,
Nuferii de foc păreau,
Luna se făcuse neagră,
Stele mii în lac piereau.
Noaptea parcă se aprinse,
Luna-n hohot umplea lacul
Și în geamătu-i în flăcări
Se-auzea urlând oftatul.
Cine va mai știi vreodată
De ce luna se prelinse
Și ce dor a inundat-o
Într-o clipă si-o încinse?
Parjolit, azi lacul plânge
În suspin adânc și-nalt,
Fără nuferi și culoare
Taina lunii l-a lăsat.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre foc sau poezii despre prezent
Eternae poesis, II
Îmi plâng copacii pe umeri
se scutură de frunze, lacrimi vii,
când trec pe sub a lor coroană,
încearcă a mă aduce printre cei vii.
Îmi plânge marea-n valuri ce se sparg de țărm,
îmi mângâie gleznele blând,
sperând să ogoiască suflet de cleștar,
ce mii de dureri l-au făcut plăpând.
Îmi cântă munții ecou din șuier de vânt,
când creasta le-o privesc, sperând să mă încânt,
îmi cântă și-mi spun povești de altă dată,
sperând să schimbe iarna-mi din suflet cu vara, de-ndată.
Se-mblânzește cerul, pe loc e albastru viu,
când îndrăznesc să arunc privirea spre el...
încearcă și prin lacrimi de înger, ploaie,
să mă oprească din cădere, sa mă aducă la el.
Dar tristă-i lumina ce stingheră luminează in cămară,
curg lacrimile, se prefac in cerneală,
și foile țipă în surdină, crunt,
când văd că poezia-mi se transformă în etern mormânt.
Plânge și drumul, ce pasul meu greu îl simte,
plânge și imploră să mă opresc, rugăminte...
curge nisipiul netulburat în clepsidră, netulburat...
Eternae poesis... De neoprit, neîncetat.
poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare