metafizica şarpelui

cerc circumscris
eternului macrocosmos
şarpe magic proscris
spontanei combustii
hrănit doar cu iluzii
autodevorându-se
până la dispariţie
într-un punct extrem
ce se substituie gurii
astfel, creaţia şi-a epuizat
combustia finită
o elipsă resorbită
în văzduhul monadic
al inspiraţiei
cu focarul la infinit.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet franco-român

Allons enfants... ai poeziei
Le jou de gloire e peste drum,
O glorie din magic fum
Hrănit cu ceaiul fanteziei.

Lansând mici gloanţe tip dum-dum
Vers l'ennemi al... glăjăriei,
Avec la plumme-a veseliei,
Visezi un spiralat volum.

Lansat pe podul d'Avignon
Şi decorat cu foi de mentă
În sunet magic de trombon,

Chiar în prezenţa Jeanne-ei D'Arc
Ce-n lumea infinit dementă
Aduce raiul într-un... quarc!

sonet epigramatic de Eugen Deutsch din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul nu este doar o fiinţă finită, cum vrea să afirme gândirea contemporană, ci şi o fiinţă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului şi a infinitului. Insatisfacţia omului în faţa finitului, aspiraţia sa către infinit sunt manifestări ale divinului în om, sunt mărturia omului în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi nu doar a lumii.

definiţie celebră de Nikolai Berdiaev
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul

se crispau umerii sub haina
cu un număr mai mare
zâmbetul se rătăcise printre bagaje
culorile reci încrucişau cuvintele calde cu cele îngheţate

mama a aruncat o privire lungă
şi a închis repede uşa
nelăsând îmbrăţişarea să mişte sentimentele confuze

infinitul era semn la fiecare capăt de drum
existam ca o aparenţă durabilă
un înger căzut dintre nori
căutând rosturi terestre şi viabile
căci puse-n silabe de sticlă se spărgeau

m-am trezit într-un cerc
ce părea al meu
cu imaginea celei din urmă cărări
fără vreun punct cheie

viaţa s-a prelungit pe diferite traiectorii
uneori paralele
alteori intersectate
într-un cerc din ce în ce mai mic
va fi-n curând un punct pierdut în infinit.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia va exista doar până când ultima cauză şi-a produs efectul.

Kurt Tepperwein în Legile spiritului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două drepte...

Două drepte/paralele
împreună
se-întâlnesc/nebănuit
într-un punct
cunoscut ca infinit...

Două drepte/zise curbe
împreună
se-întâlnesc
lucru banal
într-un cerc/numit oval...

Două drepte/oarecare
fiecare/-n deplasare
spre obor
nu-i de rău
că îşi văd de drumul lor...

Două drepte/sinuoase
împreună/mână-n mână
se întorc
de la terase/plini de rachiu
şi spre case/se îndreaptă;
Ce-i aşteaptă?
doar ei ştiu!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea pune punct şi iubirilor, şi luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit sau cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit şi n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia nu anulează, nici nu eludează moartea. O substituie: prin asumare stilistică.

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până si florile radiază prin culoarea, frumuseţea şi parfumul lor, infinitul. Bucuriile sunt finite, fericirea infinită. Toate drumurile duc la infinit. Albastru cerului este infinit. Muzica universului este infinită. Lumina soarelui poate fi finită, dar infinitatea numărului de stele din univers, lumina rămâne infinită. Chiar dacă unele stele dispar, altele se nasc. Lumina nu cunoaşte sfârşit. Infinit este sinonim cu indefinibil.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IX
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

El este punct
şi în acelaşi timp infinit.
Puritatea Lui nu are nuanţe.
Rosteşte mereu
doar două cuvinte:
Să fie!... Şi e de ajuns
pentru că restul
există în gândurile Sale
care sunt peste tot
creând şi distrugând totodată
în numele desăvârşirii.
El este cel ce este,
în care a fost sau va fi
rămân tot este,
oriunde şi oricând
într-un inefabil totdeauna.
Îi place să se joace ca un copil
cu creaţia pe care bătrânul ce este
o admiră, întinerind-o mereu
cu tinereţea Lui veşnică.

poezie de Anatol Covali (12 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-atât de murdar că, dacă-l vâri în gura şarpelui, îl omoară pe şarpe.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi imita timpul într-un film, poţi da senzaţia timpului care trece. Asta e foarte simplu. Pe de altă parte, în mod normal nu ne putem mişca privirea în mod constant; e peste posibilitatile noastre. Sărim de la un punct la altul, dar în film putem mişca aparatul de filmat foarte încet, astfel încât lucruri pe care nu le observasem în mod normal să devină vizibile. Cinemaul îţi dă o posibilitate în plus de a percepe realitatea. E o posibilitate pe care n-o vei găsi niciodată în viaţa de zi cu zi fără acest mecanism magic. Pentru că e ceva magic.

citat din Serghei Loznitsa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct

nu pleci nicăieri
turismul este doar o iluzie
nu migrezi niciodată
totul este aici
într-un punct
şi dacă nu mă crezi
întreabă tălpile
în staţia de tramvai
măsurând aşteptarea în doi paşi -
suma lor în cerc depăşind distanţa pe care
ar urma să o parcurgă

să mai dau ca exemplu şi pe cei care aşteaptă
iubita/ul ori
salvarea?

de aici, din cer, mă uit în sus
spre Pământ

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am şti precis că toate lucrurile îşi au originea în acel punct infinit de mic, infinit de dens şi infinit de fierbinte, atunci toată filozofia lumii s-ar reduce şi ea la un singur cuvânt, infinit de adevărat, infinit de cuprinzător şi infinit de greu. Necazul e că sunt unii care se îndoiesc de existenţa primordială a acestui punct şi vin cu o mulţime de alte teorii, care mai de care mai fanteziste. Prin urmare, nu ştim nimic precis, lucru de care profită din plin marii filozofi ai lumii, care aduc apă la moara stricată a marilor savanţi, tot ai lumii, singurii care mai pot dormi noaptea cu sufletul împăcat fiind doar proştii şi indiferenţii.

Mihail Mataringa (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea cât metafizica iubirii

Lumina alunecă pe gleznele tale,
înfloreşte nuferi sub tălpi,
ochii privesc tăcuţi apa
peste care treci cu surâsul subţire
ca o trestie legănată de vânt.

Noaptea cât metafizica iubirii
îi pune pielea pe băţ întunericului,
bătut cu el cerul se scutură
de stele ninse, căzătoare.

Îţi cuprind cu mâinile, mijlocul
din care vrei să zbori ca o pasăre
înmiresmând văzduhul curbat
cu sunete de bucurie
nemaiauzite.

În lipsa ta niciun cântec nu voi auzi
doar aşteptare îngropată-n tăcere.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minijupa

De finită e finită,
Lasă pulpa dezvelită;
Ca o floare ce-ar striga:
- Vino-ncoa!

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţiosul se resemnează cu anonimatul doar după ce şi-a epuizat toate rezervele de acreală.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematica iubirii

Mi-ai apărut în cale,
Cu o mulţime de necunoscute
Variabile, aproximări
Cu lucruri nemaivăzute!
Te duceai până la infinit,
Fără a avea vreo constantă
Şi te întorceai,
Cu gândul de a readuce
O ultimă variantă.
Limitele nu existau,
Derivatele apăreau,
Şi ne integram până
Toate se descompuneau.
Pe axa iubirii
Am desenat sufletele noastre
Fără numere, fără intervale,
Ca să mergem continuu,
Spre infinitul vieţii noastre...
Să ne apropiem tot mai mult,
Ca două paralele, care într-un final
Într-un anumit punct,
Se vor intersecta
Şi se vor iubi într-un cardinal!

poezie de Anca-Denisa Moroşan
Adăugat de Anca-Denisa Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu construim munţi de închipuire pe temelii deşarte, căci timpul trăirii noastre va fi deşetăciune printr-un punct infinit de mic, într-un ocean infinit de mare. Numai ceea ce facem cu mare iubire, va rămane sub semnul reîntoarcerii.

Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua mea, şi-a ei, şi-a lor,
E doar mirosul florilor,
E soarele pe cer senin,
E doar iubirea din destin.

E ziua mea, şi-a ei, şi-a lor,
E dragostea copiilor
E primăvara dintro viaţă
E litera ce te învaţă.

E ziua mea, şi-a ei, şi-a lor,
Este minunea zilelor
Este iubirea-n cerc rotit,
Este iubirea ce-ai poftit.

O fi o zi ca orişicare?
Care-i răspunsul la-ntrebare?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o inimă frumoasă şi mărinimoasă, arta pură e la ea acasă, al inspiraţiei magic vânt purtând pe aripile sale fiecare emoţie şi cuvânt.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!