Grădina

Mii şi mii de ani
N-ar ajunge
Pentru a povesti despre
Acea secundă din eternitate
Când m-ai îmbrăţişat
Când te-am îmbrăţişat
Într-o dimineaţă
În lumina iernii
În parcul Montsouris
În Paris
Pe pământ
Acest pământ
Care este o stea.

poezie clasică de Jacques Prevert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de toamnă

mi-au fost grele aripile
de pământ într-o toamnă
în care te-am scris te-am plâns sau ceva
în care nici luna aproape nu putea
să lumineze decât amară

coboram ori urcam către cer pe pământ şi invers
mă rătăceam deseori într-un vers
se cocea în mine un măr
dar sub carne
cu dor de mirosul pielii tale

mi-a fost toamnă de sus şi de-a rândul
şi nimic concret despre tine
când strigam în fântâna din mine

până când m-ai îmbrăţişat cu coaste cu tot
şi-mi simţeam trupul mic
ca din copilărie
şi-n umbra noastră aveau să vie
iubirea dimpreună cu uitarea
să îşi dea mâna
fireşte

pe vecie.

poezie de Ştefania Puşcălău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul e pe câmp

A îmbrăţişat pământul
Şi l-a sărutat,
Că îi e aşezământul
De unde a plecat.

Roua din ceruri coboară,
Aburii ies din pământ,
Şi tot ca odinioară
Ţăranul e pe câmp.

Vrea ca să înfrunte vântul,
Că el aşa e deprins.
Îl va răcori pământul
Când arşiţa s-a încins.

A făcut un legământ
Pentru veşnicie,
Să lucre acest pământ
Până cade-n glie.

Are şi un jurământ
Către moşii lui,
Că va scoate din pământ
Bogăţia rodului.

Iar când pământul îl cheamă
Lasă la copii cuvânt,
De muncă să nu se teamă.
Să scormonească-n pământ!

Că în pământ vor găsi
Elixirul vieţii.
Astfel vor putea trăi
Precum zorii dimineţii.

poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobocul din ogradă

În vremea-n care te-am curtat doar ne-am îmbrăţişat şi sărutat;
La fel şi-n primăvară, când ne-am văzut ultima oară.
De ce atunci când s-a-ntomnat,
Să îmi privesc bobocul m-ai chemat la tine-n ogrăjoară?

epigramă de Emilia Ţeţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişat de înţelepciune înseamnă că meriţi, îmbrăţişat de prostie eşti prost...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te-am îmbrăţişat. De veghe
Stătea o stea la răsărit
De-atunci pe veci suntem pereche
În infinit...

catren de Corneliu Sofronie din Catrene cuantice (2013)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit în tăcere

Te-am iubit,
pentru că erai cel mai înalt,
puternic şi mândru
dintre toţi copacii.
Primeai lumina orbitoare
a răsăritului, rogvaivul văzduhului
descătuşat şi liber.
Te-am iubit,
pentru că păsările albe
se înălţau spre nesfârşirea albastră,
culegeau stele argintii,
te împodobeau cu lumină,
străluceai în nopţile întunecate,
stând la taifas cu luna.
Te-am iubit,
pentru că te-ai aplecat sfios,
mi-ai adunat lacrimile,
le-ai aşezat printre frunzele
risipite pe ramuri,
transformându-le în vise,
răsfrânte în rădăcinile tale.
Atunci m-am agaţat
de trunchiul tău,
m-ai îmbrăţişat timid,
ai scuturat stele peste mine
şi am simţit că plutesc.
Totul încremenise.
Te-am iubit în tăcere!

poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineaţa, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeaşi
Pe care o ştiu de demult
Şi nici pământul nu mai e acelaşi
Chiar dacă e totuşi pământ.

Copile, tu nu ştii mai nimic despre viaţa
În care ţi-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-şi curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Şi tu, copile, nici nu ştii că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când s-a rupt cea de a şaptea pecete, a fost linişte. Linişte în cer şi pe pământ. Odată cu acea linişte a venit şi Lumina Sfântă, care a adus mesajul de la Dumnezeu: SUNTEŢI LIBERI!
Ascultând acest mesaj, am cunoscut adevărul despre credinţă. Şi astfel, credinţa în Dumnezeu a învins.

Dumitru Delcă (23 noiembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

atunci când lacrimile se vor zdrobi de pământ
şi vor simţi durerea mea
şi-în cădere lumina din ele se va stinge
să şti!
că viaţa nu-i decât o secundă
ce repede trece!

atunci când privirea mi se va pierde
şi lumina din ea nu va mai fi
să sti!
că întunericul nu poate înlocui lumina
căci viaţa nu-i un privilegiu

să şti că atunci când m-ai uitat
şi vei crede că eşti fericită
mă voi bucura
că viaţa nu-i, decât
o iluzie, un zbor în vânt
un fluture ce am avut impresia
că prin ce-am fost, doar a trecut!

poezie de Viorel Muha (2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata putere pe acest pământ stă în cunoştinţele pe care omul le descoperă, trăieşte şi experimentează şi apoi le dă mai departe. Dacă eşti un bun discipol, care nu e lovit de amnezie, dacă îţi faci temele la rândul tău, experimentezi, documentezi propria ta călătorie, într-o zi poţi ajunge să păşeşti alături de oamenii extraordinari de pe acest pământ.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul devine stea

Omul credincios,
cât trăieşte pe pământ,
primeşte lumină de la soare.
Când îşi încredinţează sufletul,
primeşte de la lumânare.
Când sufletul ajunge la cer,
primeşte lumina Domnului.
Devine stea.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

(poveste simplă despre efemer / efemeritate)

Ştiu
pare greu de crezut dar
despre mine s-au spus uneori şi vorbe de
bine -

după fiecare asemenea întâmplare drumul spre casă l-am
parcurs - de regulă - singur
pe jos
cu privirea în pământ
pe casa scărilor am păşit tăcut fără
să atrag atenţia
am deschis în linişte uşa apartamentului
în chipul cel mai
firesc mi-am îmbrăţişat soţia şi fiica
după care am trecut la ţinuta de casă şi nu
n-am dat radioul mai tare
am pus aspiratorul în priză - singurul
care a tulburat muzica universului - apoi am dus
gunoiul şi
gata -

am revenit la problemele cotidiene vecinii
n-au aflat nici atunci nici
astăzi
că unul de-al lor a fost "licurici" pentru o
secundă -
cam atât cât
ţine (şi) gloria fulgului de păpădie

poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul sonor

Tu eşti cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Şi eu sunt acest copac-femeie care te priveşte
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui îşi tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Şi eu simt forţa care îi aspiră cuanta de lumină.
Aş vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care işi crapă scoarţa
Din când în când
Şi mai ales acum,
Ca la un sfârşit de timp.
Vântul este îmbrăţişarea ta
Lângă acest câmp de maci care îşi tremură hipnotic
Umbra roşie melodioasă
Şi lângă acest lan de grâu copt,
Care îşi tremură sonor galbenul.
Dansezi în jurul meu
Pe o melodie astrală,
Albastră ca un blues,
Pe care o auzim numai noi
Frunzele mele se prind de pletele tale
Ca un sărut.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit...

Fluturii mi s-au uscat în mână
Am ajuns cu gleznele-n pământ,
Tulburata apă din fântână
Se ridica-n palele de vânt.
Cumpăna deasupra-i se apleacă
Mâna prăbuşită peste ea-
Poruncit-ai norilor sa treacă
Şi m-ai despărţit de viaţa mea.

Astfel m-ai chemat să vin aproape
Dintre ape, stele, bolovani,
M-ai chemat şi mi-ai aprins în pleoape
Lumânări din floare de castani.

Te-am privit o clipa tremurândă
Dintre arbori Te-am privit amar
Am rămas cu stelele la pânda
Când mi-ai pus Iubirea la hotar.

Şi-ai lăsat ca frunzele s-o poarte
În pământ o urmă a rămas,
Semnul Tău de dincolo de moarte
Ce mi-a dezmierdat întâiul pas.

Fluturii s-au înălţat din mână
Gleznele mi-au înflorit mai sus
Şi privind la apa din fântână
Te-am văzut Şi Te-am iubit ISUS...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog bovin

Despre cei cu limba lată
Se vorbeşte că, odată,
Tot păscând într-o poiană,
Boul o-ntâlni pe vacă.
Brusc le reveniră-n minte,
Dulci, aducerile-aminte,
Dar să facă pe eroul,
Vorba o deschise boul:
- Ţi-aminteşti, frumoasă Vineri,
Când eram şi noi mai tineri...?
Te-am văzut şi m-ai plăcut,
Când te-am vrut, te-am şi avut,
Iar te-am vrut, te-am tot avut,
N-ai mişcat, nici n-ai gemut...
Vaco...!

Vaca, foc de supărare,
Cu codiţa-ntre picioare
Fără nici-un chef de şagă,
Mai că începu să ragă,
Dar cu toată supărarea,
Stăpânindu-şi indignarea
Şi dorinţa de-a pleca,
Boului grăi aşa:
- Dragule, mi-aduc aminte,
Eram mică, fără minte...
M-ai văzut şi te-am plăcut,
Când m-ai vrut, m-ai şi avut,
Iar m-ai vrut, m-ai tot avut,
Am mai vrut, n-ai mai putut...
Boule...!

Morala

Dragii mei baieţi şi fete,
Ca să nu aveţi regrete,
Evitaţi, de-acum-nainte,
Partenerii fără minte.

fabulă de Aculin Levitzki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o rază de la stea,
Din pământ ne naştem,
Când raza nu mai vrea să stea,
În pământ ne întoarcem.

catren de Ion M. Ungureanu-Ţicleni
Adăugat de Ion M. Ungureanu-Ţicleni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este pământ

Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitaţiei
Plouă-napoi pământul,
Icari şi Meşteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperişul pământului,
Gravitaţia e pământ.

Noi trăim în pământ.

Cu timpul devenim mai grei
Şi fruntea ne intră mai jos
În pământ.

Şi nu există moarte
Pentru că nu contează dacă eşti
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişaţi în ploaie

Erai tânără, voioasă, din ochi scăpărai scântei,
Aveai faţa luminoasă, simţeam că dragoste vrei.
În colţul gurii schiţai, un zâmbet rază de soare,
Eu îţi ceream, tu nu-mi dădeai, acea dulce sărutare.
Când pe drum te-a prins furtuna, către mine-ai alergat,
Repede ţi-am întins mâna, cu pieptul te-am apărat.
Ne-am îmbrăţişat în taină, ploaia cădea peste noi,
Ţi-am furat sărutul dulce, din buze fragede, moi.
Dulce era voluptatea, când ploaia rece ne uda,
Îţi simţeam suflarea caldă, care pieptul ţi-l umfla.
Peste noi ploaia turna, mărgăritare şi safire,
Iubirea-în taină ne unea, nu era dezamăgire.
Eram unul pentru altul, amândoi într-o simţire,
Trăiam pentru prima dată, mult râvnita fericire.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să ne regăsim într-o bună zi în singura lume care este destul de mare pentru a ne adăposti dragostea, când voi fi obosit să te fi căutat zadarnic pe acest pământ.

Dominique Fernandez în Îngerul destinului
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai tânără fecioară

Când te-am întâlnit iubito, erai tânără fecioară.
Radiai de fericire, zveltă ca o căprioară.
Te-am îmbrăţişat în noapte, cu patimă te-am sărutat,
Ai reaprins focul iubirii, sufletul mi-ai fermecat.
Atunci pentru prima dată, am rupt lanţu-încătuşării,
Tu te-ai ghemuit la pieptu-mi, trăind vraja desfătării.
De-atunci mi-ai rămas în minte, copilă nevinovată,
Eşti comoara vieţii mele, fericirea-întruchipată

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!