Și toate erau pentru mine, să-mi mulțumească auzul și ochii, să-mi ureze bun sosit, să-mi spuie că m-au așteptat, să mă încredințeze că n-am murit!
Cella Serghi în Mirona
Adăugat de Monica Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gentiane" de Cella Serghi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Aștept să-mi scrii
Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt așa cum știu c-au fost
Aștept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător
Aștept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aș vrea să-mi spui că incă n-am murit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... E mai bine... Sunt atât de fericită, A... Am să-ți spun ceva. Un secret... Știi, nu te mai iubesc. Ba te iubesc, dar știi cum?... ca pe oricine și ca pe toată lumea. A... Nu te mai iubesc, știi? Mi se părea că suntem prieteni acum și că poate să-mi spuie multe, orice, ca și când nu ar fi vorba de noi, cei dinainte.
Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi dădeam seama, încă o dată, că nu mă pot sprijini pe altcineva, că numai muncind cu o voință de fier pot să rămân tare ca o stâncă în fața furtunii, că n-am dreptul să mă risipesc, să-mi irosesc timpul...
citat clasic din Cella Serghi
Adăugat de Marina-Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o stare în care mă aflu, cred, pentru prima oară, o amorțire aproape de moarte, pe care mi-o doream deseori din necunoaștere mai mult ca orice. O am acum și nu mi-e agreabilă, fiindcă nimic, acum, nu poate să-mi fie plăcut sau neplăcut, fiindcă nu poate să-mi fie nimic.
citat clasic din Cella Serghi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Radu
De ce n-ai așteptat până la vară
Când primăvara se renaște-n lunci
Cu verde clar, lichid închis în lacrimi
Venind de departe, din suflete adânci.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircite-n toamnă
Și te-ai murit în cartea de pe masă
Biblia veche cu coperți de aramă.
La moartea ta n-am plâns și nici nu știu
Dacă vreodată, Radu, te voi plânge.
Te-ai sinucis fără să mă aștepți.
Te-ai dus fără să mai întrebi de mine.
Azi te mai caut printre frunze moarte
Și cânt încet prin galbenul pădurii
Dar mor doar uneori când apa curge
Și se despoaie de frunzar, gorunii.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircit în mine
Și nu se mai trezesc spre primăvară.
Păzite-s azi doar de-un lătrat de câine.
De ce n-ai așteptat până la vară,
Pământul e arat și stă în asfințit.
Te-am așteptat atât de mult să vii
Și tot mai cred că vii, chiar de vei fi murit.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul meu prieten
La fereastră, de o vreme,
Pe un ram uscat de nuc
Se oprește, nu se teme,
Un puiuț de guguștiuc.
I-am pus firmituri afară,
Pe o poliță de tei
Și-uite-așa, întreaga vară,
A crescut sub ochii mei.
Timpu-n scurgere firească
S-a tot dus. Noi am rămas
Buni amici. Să-mi mulțumească
Vine-n zori să-mi cânte-un ceas.
poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi place să-mi închipui, mergând pe anumite drumuri, că le-am însemnat, le-am semănat cu coji de portocale, ca să nu le uit.
Cella Serghi în Această dulce povară, tinerețea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest om, acest doctor, a reușit să-mi înlăture nervii și să-mi instaleze în jurul meu consolarea, de parcă am fost un băiețel lăsat în sufrageria casei lui unde locuia, să împodobesc singur Pomul de Crăciun și să fredoneze melodia: Ai plecat de lângă mine, Brigitte a mea, și nu m-ai așteptat să te mai văd cu ochii deschiși. De ce, oare?
Corin V. Petraru în Brigitte-simbolul iubirii mele, Corin V. Petraru, Editura Pastel, Brașov, 2019 (2019)
Adăugat de Corin V. Petraru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi scrii cu dor
să-mi scrii
câte-un sonet
-arar-
când țipă aripa în zbor
să-mi scrii cu dor
pe la chindie
când uită să mai zboare
vertical
argint de ciocârlie
să-mi scrii:,, iubire''
petalele de lotuși galbeni
îmi invadează cerul
să-mi mângâi soarele
și să-l trimiți la mine
respir nemărginire.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inexistentul de mine
Sunt șeful unui birou
în care se mai află
o masă un scaun
și câteva creioane
verificasem prezența de dimineață
era și masa și scaunul
erau și creioanele
ascuțite parcă de voievodul Vlad
numai eu nu eram
plecasem undeva
fără să-mi spun unde
și probabil iar nu mă voi întoarce
până la prânz
nici când m-a căutat directorul
n-am știut să-i spun unde sunt
așa că a trebuit să-mi pun
o absență nemotivată
intenționez chiar
să-mi rețin
zece la sută din retribuție
banii pe care-i voi bea vineri la târg
pentru învățătură de minte.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.Ce sunt eu, margaretă? a strigat. Vrei să-mi smulgi petalele, "mult, puțin, cu pasiune, deloc"... Trăim momente când n-avem voie să fim superficiali. Ești o femeiușcă, un moft, un moft apodictic...
citat clasic din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Când am murit întâia oară, nu s-a schimbat nimic;
Au urmat niște zile fade, după mai vechi tipic.
M-am ținut dreaptă, cu fruntea sus sub crugul cel ceresc,
Deși n-am avut curaj spre luna nouă să privesc.
N-am îndrăznit privi nici ploaia care cânta-n cădere,
Iar sub coaste mi se trezise o altfel de durere.
Când am murit din nou, m-au îngropat adânc și,-întru Domnul,
Au rostit știutele cuvinte să-mi sfințească somnul.
Mi-au pus coroane-alături din flori și frunze, petale moi;
M-au coborât în groapă-într-un sicriu de lemn, apoi.
Acum eu zac aici cu oasele-înnegrite ca tutunul,
Veghind cum trec pe lângă mine viermii, unul câte unul
epitaf de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Să-mi spui
Să-mi spui în fiecare zi că ești,
Să-mi murmuri cald că sunt și că ți-e dor.
Să-mi dărui pacea și să mă iubești,
Să mă înalți, să mă cobori ușor.
Să-ți iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în brațe gându-mi fremătând,
Să-ți umpli inima cu mine-n zori,
Să-ți fie, ziua, sufletul flămând.
Să-mi faci, din seri, senine dimineți,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieți,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agapa
Azi n-a venit nimeni să-mi pună întrebări,
Și nimeni n-a cerut ceva de la mine.
N-am văzut nicio floare-n cimitir
într-o procesiune fericită de lumini.
Iartă-mă, Părinte! Am murit atât de puțin!
În această după-amiază toți, toți trec pe lângă mine
fără să-mi ceară sau să mă roage ceva.
Iar eu nu știu ce-ar fi putut ei uita, dar simt că duc ceva
greu în mâinile mele, ca și cum ar fi un lucru de furat.
Am deschis poarta
și vreau să strig tuturor:
Dacă ați pierdut ceva, ceea ce ați pierdut este aici!
Pentru că, în toate după-amiezile acestei vieți,
Eu nu știu câte uși au fost trântite în fața cuiva,
iar sufletul meu se bucură de ceva care-aparține altora.
Azi n-a venit nimeni;
și-n după-amiaza zilei de azi am murit atât de puțin!
poezie de César Vallejo, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agapă
Azi n-a venit nimeni să-mi pună întrebări,
Și nimeni n-a cerut ceva de la mine.
N-am văzut nicio floare-n cimitir
într-o procesiune fericită de lumini.
Iartă-mă, Părinte! Am murit atât de puțin!
În această după-amiază toți, toți trec pe lângă mine
fără să-mi ceară sau să mă roage ceva.
Iar eu nu știu ce-ar fi putut ei uita, dar simt că duc ceva
greu în mâinile mele, ca și cum ar fi un lucru de furat.
Am deschis poarta
și vreau să strig tuturor:
Dacă ați pierdut ceva, ceea ce ați pierdut este aici!
Pentru că, în toate după-amiezile acestei vieți,
Eu nu știu câte uși au fost trântite în fața cuiva,
iar sufletul meu se bucură de ceva care-aparține altora.
Azi n-a venit nimeni;
și-n după-amiaza zilei de azi am murit atât de puțin!
poezie de César Vallejo, 1892 1938
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
și l-am simțit în pântece
tunetul, despică cerurile
ca un dangăt de clopot
ca un zbucium
ca tăria nerostirilor
și spaime
nemeritate
mai dați-mi o tăcere
să-mi cern toate amintirile
și tunetele
iar ploile cu tot potopul regretelor
mă vor urma
undeva departe... marele clopot așteaptă
să-mi fure trupul lăsându-mi auzul
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi
Nu-mi fi iarnă,
Să-mi fii vara ce-ncălzește!
Nu-mi fi toamnă,
Să-mi fii primăvara ce-nflorește!
Nu-mi fi negru,
Să-mi fii albul ce sclipește!
Nu-mi fi armă,
Să-mi fii scutul ce păzește!
Nu-mi fi dor,
Fii-mi SPERANȚA ce trăiește!
Nu-mi fi altul,
Să-mi fii tu, cel ce iubește!
poezie de Denisa-Elena Marinescu din Șoapte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Girul
Am așteptat să-mi scrii
Trei rânduri pe o carte...
Voiam să am girul tău
Să prind incredere in mine
Sau poate ai dreptate
Nu meritam.
Prea aprigă dorința
De afirmare.....
A fi valoare nu-i usor.
Să muncesc mai mult?
Talent ai sau nu....
Simplu.
Nimic nu-i complicat
Dar trebuia să-mi spui
Aș fi-nțeles
Si nu mă supăram.
Am așteptat să- mi scrii
Trei rânduri pe o carte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-au ars brumele, m-au frânt vânturile, m-au despletit ploile până la tine, găsitul meu de ursită. Închide ochii, să-ți fur chipul, și să-mi luminez cu credința ta gândurile dinspre noapte.
citat din Alecu Ivan Ghilia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liza, ce bine te înțeleg! Tu ai nouăsprezece ani, eu numai șaisprezece, dar și eu iubesc un om însurat. Nici mie viața nu mai are ce să-mi ofere. Tu ai luat drumul rugăciunii, eu sunt sătulă de rugăciuni, fiindcă tata e preot. Prefer moarte, Liza, la mort carrement.
citat clasic din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!