Iubire

Iubire, sete de viaţă,
Tu eşti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare,
şi, îmbătate de-al tău farmec,
Ce peste lume se aşterne,
În tremurarea lor de-o clipă
Visează fericiri eterne.

Din haos şi din întuneric
Te-ai smuls, fecunda şi senină:
Al tău surâs de alma parens
Fu prima rază de lumină.
Şi, de caldura ta, planeţii
Treptat se dezmorţesc, învie...
Pe toţi ca într-o mreajă-i leagă
Universala simpatie./(...)

poezie clasică de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

La icoană!

Iubire, sete de viaţă,
Tu eşti puterea creatoare
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare.

poezie celebră de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza de iubire

A fost o zi pe care n-am s-o uit
cum n-aş putea uita mireasma zilei
în care ploaia, sub imperiul milei,
s-a scurs din norul negru, adormit,
şi a scăldat, cu stropi de apă vie,
natura, îmbiind-o să învie.

Eram la umbră de stejar bătrân
şi dormitam alături de izvorul
ce, în pădure, completa decorul
în care, liber, gândul să-mi îngân,
iar adierea unui vânt molatic
şoptea spre o sclipire de jăratic:

Nu poţi să te ascunzi, prinţesa mea,
de tatăl tău, tu, rază de lumină,
iar de arşiţa zilei nu ai vină,
căci, singură, nicicând nu ai putea
să-ncingi atât de tare o ţărână
ca nici măcar o floare să rămână.

N-ai cum! Destinul tău nu-i separat
de-al razelor ce pleacă dinspre Soare
dând, pe Pământ, şi viaţă şi culoare,
dar tu, prin frica ta, ai demonstrat
şi, tuturor, ai dat acum de ştire
că nu eşti doar o rază, eşti iubire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti zeu

Căutai în ziua albă o lumină,
O lumină vie, precum Dumnezeu
Şi găsii cuvinte ce răsună:
– Inimă de vis e templul tău!

Nu căta tu, suflete, în lume
Nu-i şi nu va fi vreodată,
Dacă nu te strădui tu, robite,
Poartă să-i deschizi printre palate!

Tu eşti cel ce naşte-vei făclie,
Tu eşti cel ce sfinte chipul tău,
Tu eşti rază albă şi senină,
Tu eşti Om! Eşti pentru tine Zeu!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfericit

M-aş aşterne la un somn
Însoţit de sufletul tău
Aşa cum un călător
Are iluzia noaptea
Că e însoţit de lună.

M-aş înveli cu tine,
Cu părul tău din parfum de soc,
Cu buza ta cu un gust
Ce nu îl voi uita vreodată,
Cu amintirile noastre
De oameni frumoşi şi
Copţi pentru a ne iubi...

Tu te-ai aşterne cu mine?
Şi când va fi să deschid ochii
Luminat de zorii din vis,
Să mi te văd alături
Împărţind o pernă de catifea,
În care tu eşti catifeaua,
Iar eu amintitorul
Ce dă cu mâna peste ea
Pentru a mai găsi urmele
Făpturii tale care, nu de mult,
Mă înfericea peste orice măsură...

poezie de Cosmin Druţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi reveni...

Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie şi neobosită,
Aşa cum n-am ştiut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o viaţă mai veselă ca cea de-acum,
Să-ţi cânt în nopţile înstelate plină de fericire
Măreţia caracterului tău nepreţuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Să îţi slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte măreţe să îţi ridic statui,
Că numai tu eşti armonia din lume,
Şi bogăţia omului de zi cu zi.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Acum, îţi pictez cu ochii minţii icoana din viitor...
Şi îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.

poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

Iubire...
Nebună de iubire,
Tu eşti.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Şi-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu eşti.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Şi-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu eşti,
Haide, spune-mi, tu eşti,
Te recunosc prin ochii care mă topeşti,
Te recunosc din crăpături din buze muşcate în poveşti,
Hai, spune, tu eşti
Tu eşti aceea care, prin zâmbete mă ameţeşti,
Tu eşti,
O, da, tu eşti,
Tu eşti aceea care mă ocoleşti,
Tu eşti aceea care m-ai contopit în dor,
Tu eşti aceea care între braţe mă înălţai în zbor,
Tu eşti,
Te recunosc, tu eşti,
Păcatul tău îţi face faţa ca să nu zâmbeşti,
Păcatul tău apasă, şi trupul ţi-l priveşti
Îmbătrânit şi supt de vlaga, ce încă-ţi mai doreşti...
O, da, te recunosc. Tu eşti...
Iubirea mea din marea de poveşti.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie în deşert

tu eşti corabia mea iar eu deşertul tău.
umbrele noastre dansează noapte de noapte în catedrala iubirii
călcând peste florile aruncate de anotimpurile tinereţii fără sfârşit.
urletul oceanului nu se aude, rafalele furtunii nu mă mişcă din braţele tale,
şi zeii plâng însinguraţi numărând mângâierile,
mereu numărând.

tu eşti corabia mea iar eu deşertul tău,
o lume întreagă încearcă să ne închidă dragostea într-o stea de nisip.
de aceea trebuie să murim departe de lume
minţindu-ne sângele că am fost cu adevărat fericiţi.

tu eşti corabia mea iar eu deşertul tău,
eu navighez în sângele tău căutând fericirea.
tu te acoperi cu mine,
ca să uiţi să trăieşti...

poezie de Eduard Dorneanu (3 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau din cerul tău, Lumină!

Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieţii,
Lină curgi deasupra morţii;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arşiţă şi vânt
Muşc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai nimic

Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogăţii, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viaţă,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfaţă,
nici haina cea măreaţă,
dar tot ce ai e sfânt!

Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.

Tu n-ai nimic sub soare
şi toţi te râd mereu.
A lor e-a vieţii floare
şi cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama e raza mea de lumină

Mama este o rază de lumină.
E fiinţa care mi-a dat viaţă,
Are inima curată şi senină
Şi m-a legănat cu drag în braţe.

Mama este dor nemuritor,
Este curcubeul care răsare după ploaie.
Ea mi-a spus pentru prima oară ce înseamănă dor
Şi ma învăţat să-l aştern pe foaie.

Mama este ca pomul care înfloreşte primăvara,
Ca floarea care înfloreşte în grădină.
Este ca soarele care răsare vara
Într-o zi caldă şi senină.

Mama e tot ce am mai sfânt în lume
E ca steaua cea divină,
Care a vestit venirea lui Iisus pe lume,
Mama e raza mea de lumină.

poezie de Vladimir Potlog (20 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Iubire plină de transfigurare! – artele frumoase sunt copilele tale; tu ai călăuzit întâia oară pe pământ sfânta poezie, singura hrană a sufletelor nobile, care trimit din singurătate cântul lor dumnezeiesc celor mai îndepărtate generaţii, îndemnându-le prin cuvinte şi gânduri, inspirate de cer, la fapte glorioase; tu aprinzi din nou în inimile noastre singura virtute folositoare muritorilor, Tu eşti Mila care aruncă uneori o umbră de surâs pe buzele nefericitului condamnat la suferinţă şi tu faci să renască fără încetare puterea cea divină şi zămislitoare a fiinţelor, fără de care totul ar fi haos şi moarte. Dacă ne-ai părăsi, tu, iubire, Pământul ar ajunge neroditor; vieţuitoarele ar fi vrăjmaşe între ele; soarele – foc vătămător, iar lumea – jale, spaimă şi distrugere universală.

citat clasic din Ugo Foscolo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet (Vrăjit, tot şesul clocoteşte-n soare)

Vrăjit, tot şesul clocoteşte-n soare,
Şi-i zvon e nuntă mare-n lumea mică:
O pulbere de glasuri se ridică
Din mii de guri, un templu-i orice floare.

Tu n-ai iubit, nu ştii ce va să zică
Puterea asta-n veci renăscătoare.
Şi totuşi o presimţi, căci visătoare
Te strângi de braţul meu, parcă ţi-e frică;

Clipeşti, şi buzele, nesărutate,
Îţi tremură, ca-n somn, de-o aiurire,
Şi inima neliniştită-ţi bate...

În jurul tău palpită-ntreaga fire;
Iar florile-s aşa de parfumate,
Că-n clipa asta tu respiri iubire!

sonet de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ochii tai rapit-ai...

Pentru ochii tăi răpit-ai
Foc din stele şi din soare,
Pentru buza ta furat-ai
De la roz’ a ei coloare.

Gingăşia, frăgezimea
Ce se joacă pe-al tău sîn,
E plăcută, dar furată,
Ai furat-o de pe crin.

Rîsul, nevinovăţia
De la îngeri le-ai furat.
Ai răpit tot ce-a fost farmec
Din seninul nepătat.

Glasul tău de privighetoare,
Glasul mierlei mult plăcut
L-ai răpi şi cînţi cu dînsul,
Ş-a rămas codrul tăcut.

…………………………..

Înţeleg. Astea-s podoabe;
Dar din inimioara mea
Ce podoabă-ţi poţi tu face,
De-ai răpit-o şi pe ea?

poezie celebră de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimile vor viaţă,
Nu se plâng aşa-n neştire,
Cerşind pietrelor iubire,
Şi foc sloiului de gheaţă.

catren de Alexandru Vlahuţă din Nu-i de ajuns
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii roşii din câmpii

Tot mai cred
în vremea calmă
drum cu soare şi iubire
în reflexe de lumină
cine ştie câte gânduri
geana nopţii le adună
într-o lacrimă de lună...
pe cărări de miazănoapte
ca un cântec călător
plouă-n suflet şi cuvânt
flori de dragoste şi dor
lunga noapte se aşterne
peste chipul tău de vară
printre arşiţa de stele
ard în ruguri din priviri
macii roşii din câmpii,
hora visurilor mele.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

În viaţa mea cu cânt de liră,
Eşti împlinirea unui vis;
Al tău farmec mă inspiră
Cu cugetări de paradis.

De când te-am cunoscut pe tine
Şi-am început să te iubesc,
Mă simt trăind în altă lume
În care mă desăvârşesc.

Doar iubirea e în stare,
Să schimbe omul vechi de tină,
În om nou, ce-n suflet are
Bucurie, pace şi lumină.

Aş dori, frumosul zâmbet,
Ce îl ai tu pentru mine ,
Să nu-l pierzi, în al tău umblet,
Prin astă lume de suspine.

Iubirea ce pe noi ne leagă,
Cu al ei dulce fior,
N-aş da-o pe lumea-ntreagă,
Nici chiar de ar fi să mor!

poezie de Sergiu Mănuş (mai 2013)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubire de lăcaşul sfânt,
Iubiri de ţară si pământ,
Iubiri de răsărit de soare,
Iubiri de munte si de floare,
Iubiri târzii.... iubiri de-o vară
Iubire vie-n primăvară
Iubiri eterne sau de-o seară
Iubire eşti si la izvor...
Sau in al mamei brat cu dor!
Iubire tu esti peste tot
De la bunică la nepot.....
Rămân pe loc şi mă gândesc
Eu unde oare te găsesc?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii subtil. Nu forţa oamenii. Educă prin puterea exemplului tău. Ghidează stând în spate, cu o atingere sau vorbă de încurajare. Ghidează-i pe semenii tăi din suferinţa lor, afară din întuneric peste podul invizibil spre tărâmul luminii unde se găsesc Bunătatea şi Iubirea aşteptând pe fiecare să ajungă. Vino. Păşeşte. Acum e timpul tău.

citat din Stuart Wilde
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi
din lumina aceea-nsetată adânc de
vieaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul.
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri
de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci-cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd-minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs

iubito,
câtă tristeţe e lipsa ta
o tainică iubire ne uneşte
în cer şi pe pământ
o clipă începută în sărutul vântului
mersul lin, o adiere a gândului
lasă-mă în al tău păr
să îţi aştern stropi de iubire
cuvintele tale, şir de mărgăritare
deasupra valuri
o mare coborâtă din amintiri
pe cer un pescăruş, un trubadur al mării
în căutări de dor
iubito, numele tău
e speranţă, e vis
de nimeni atins, de nimeni cuprins
un început, un surâs şi un sărut

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!