Moş Gavrilă

Moş Gavrilă, cu mustaţă
În fiecare dimineaţă
La copii le iese în cale
Şi vorbind aşa agale
Le pune câte o întrebare
Pentru unii, grea încercare:
-Dragi copii, ia ascultaţi
Un premiu vreţi să câştigaţi?
Iată, am o întrebare:
Ştiţi voi subiectul... cutare?
Dacă aţi fost atenţi la şcoală
Veţi ghici, n-am îndoială.

Uite aşa moşu-i testează
Şi pe unii-i stimulează
Cu întrebări din geografie
Despre nu ştiu ce câmpie
Alteori de-un scriitor
Poate despre-un domnitor
Ba mai mult, şi din chimie
Căci formule moşul ştie!
Pe măsură ce-i întreabă
Copiii răspund în grabă
Lupta e pentru răsplată
Ori un fruct, ori ciocolată.

Moş Gavrilă a îmbătrânit
Şi-ntr-o zi el a murit
Însă mulţi ni-l amintim
Şi cu drag îl pomenim
Cum pe copii el îi iubea
Pe cei isteţi îi stimula
Şi cum era el informat
De părea un învăţat.

poezie de Ionel Popa (18 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă n-am ghetuţe

Moş Nicolae, de la copii, am aflat
Că vei veni, aşa.... pe înserat
Şi vei lăsa în ghetuţe la toţi ce îşi doresc
De-atunci la asta mă tot gândesc....

Că eu n-am ghetuţe, doar bine ştii
Cum au pesemne, mulţi alţi copii
Eu am nişte încălţări...... uzate
Sunt din cârpă, mult purtate

Nici nu am părinţi, şi asta ştii
Aşa cum au ceilalţi copii,
Şi-atunci ghetuţe, cin-să-mi ia
Sărmana bunicuţa mea?

Tata în pădure într-o iarnă a murit
S-a dus s-aducă lemne şi viu n-a mai venit
Iar mama, săraca, a înnebunit pe loc
O viaţă fără tata, n-a conceput deloc.

Ne poartă acum de grijă draga mea bunică
E greu de când bolnavă-i scumpa mea mămică
Noroc c-avem două văcuţe.......
Dar n-are bunicuţa bani pentru ghetuţe.

Şi văd cum alţi copii, ghetuţe cremuiesc
Pentru Moş Nicolae, atent le pregătesc
Scuză-mi îndrăzneala, te întreb..... umil
La mine ai să vii? Şi eu doar îs un copil.....

Dar ştiu că tu Moş Nicolae, aduci şi vindecări
Voi renunţa la daruri, fără a avea frustrări
De-ai să-i aduci la scumpa mea mămică
Un pic de sănătate, s-ajute pe bunică......

poezie de Ionel Popa (6 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare la copii

Daţi la copii o pâine
Şi-i îngrijiţi un pic...
Nu or creşte din nimic,
Din trai de azi pe mâine!

Încălţaţii pe copii
Căci îşi tocesc picioare...
N-au ‚naltul să mai zboare
Şi-s mici, în sângerii.

Copii îmbrăcaţi, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Şi iarna frig îi strânge;
Nu-i faceţi din om... sfânt.

Daţi pe copii la şcoală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriţi-i de-osteneală.

Daţi la copii... vis,
Întindeţi pat să doarmă...
Faceţi vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.

Luaţi pe copii de mână,
Pe umeri îi purtaţi,
Faceţi-i învăţaţi...
Daţi zbor, din ce-i ţărână.

Purtaţi copii... părinţi,
Căci toţi, copii aţi fost
Şi când veţi fi compost
Gând să le fiţi, în minţi.

Muriţi pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânţa lumii...
Lăsaţi-i pe ei vii.

Iubiţi-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpaţi-i de nevoi...
Daţi-vă nemuririi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate vine Moş Crăciun

Moş Crăciun cu barbă albă,
Despre toţi copiii-ntreabă,
Părinţii lor îi povestesc,
Ce ei doresc dacă-l găsesc.

Moş Crăciun îi răsplăteşte,
Pe toţi copii cei cuminţi
Daruri el le pregăteşte,
Şi ţine cont de-a lor dorinţi.

Doar copii fără mamă,
Nu prea ştie cum îi cheamă,
Căci la cei fără de tată,
Poarta este descuiată.

poezie de Viorica Pop din Paşi spre viaţă (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

De moş Nicolae

Mi-am pus ghetuţele în prag
În aşteptarea moşului cel drag
Şi anul ăsta, chiar de-am fost cuminte
Moşul meu va veni ca înainte
Şi îmi va pune în ghetuţe, iar,
Dulciuri, aşa, ca-n fiecare an.
Şi chiar şi-o nuieluşe buclucaşă,
Care să-mi fie, la năzbâtii, naşă.

El, toată noaptea ştiu c-a alergat,
La porţi închise poate a strigat.
Dar eu, că a venit, îi mulţumesc
Cu fapte bune am să-l răsplătesc.
Cu o poveste, ori o poezie,
Un brad, sau o steluţă de hârtie...
Sunt un copil şi dacă a venit,
E fiindcă viaţa toată l-am iubit.

Mai sunt copii săraci, bolnavi şi goi...
El vine şi la ei ca şi la noi.
Le-aduce haine, jucării, mâncare.
E-un moş bătrân, bătrân, cu suflet mare.
Şi îi fereşte veşnic de duşmani
Pe pruncii lui Iisus, goi şi sărmani.
Slujeşte-n Ceruri ca un heruvim,
Întru iubirea de copii. Amin!

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

Moşul pune în ghetuţe
O mulţime de cadouri,
Să-i bucure pe copii.

Nu uită pe nimeni,
In fiecare an vine,
Cu dulciuri şi fructe...
O nuieluşă lasă
La cei ce nu sunt cuminţi...
Aşa, în fiecare an
El pune daruri în ghetuţe.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Că e ploaie, sau e vânt,
Că e răcoare pe Pământ,
Chiar când ziua e greoaie,
Vine el, Moş Nicolae.

Pune în pantofi sau ghete,
Cadouri la băieţi şi fete,
Fructe dulci şi jucării,
Adorate de copii.

Moşul este veteran,
Vine în fiecare an,
Cu frumoase jucării,
La cei mai cuminţi copii.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreţi voi, părinţi

Vreţi voi, părinţi, să fie copii voştri sfinţi?
Scăldaţi-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinţi.
Hrăniţi-i nu cu pâinea aceasta pe pământ,
Ci cu puterea dulce a sfântului cuvânt.

Vreţi voi să vă asculte în totul şi mereu!
- Dar ascultaţi voi oare aşa de Dumnezeu?
Vreţi voi ca ei să fie copii ai firii noi?
- Dar viaţa voastră cum e, şi ce văd ei la voi?

Îi vreţi cu-îmbrăcămintea smeriţi şi cumpătaţi
Şi cu umblări curate, dar voi cum vă purtaţi?
Când voi umblaţi ca lumea şi vă purtaţi aşa,
Voi veţi purta osândă de creşterea lor rea!

Cădeţi mai bine-n lacrimi cu-amar să vă rugaţi
Să vi se ierte vina şi viaţa să schimbaţi.
Abia atunci vor creşte şi-ai vostri fii frumos
Cu sufletul şi trupul urmaşi ai lui Hristos!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul copiilor

Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate.

Uite cum: Vă spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastra ca sa vadă...

Ingerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar Moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare...
Si de-acolo ştie Moşul,
Că-i şiret el, lucru mare.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul copiilor

Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate.

Uite cum: Vă spune Badea...
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger

La fereastră ca să vadă...
Îngerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare...
Şi de-acolo ştie Moşul,
Că-i siret el, lucru mare.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocolată sub fiecare brad (poezie pentru copii mari)

În prag de Crăciun, ignorand festinu'
Domnul Girel Barbu din sătucul Pinu
Si-a luat în grabă straiele de Moş
Barba lungă, albă, în sat umblă ţantoş.

A pus distihuri, haiku, niscaiva ciocolate,
Şi-a umplut desaga, plecat-a pe-nserate,
Copilaşii asteaptă să sosească Moşul,
Sub braduţ, deja, ei şi-au pregătit coşul.

Înspre miez de noapte, a sosit Moş Ene,
Astfel că Girel, de daruri avu vreme
Pentru-orice fetiţă, şi fieşce băieţel,
Copii să fericească, e-n al nouălea cer.

El deschise sacul, i-a privit cu drag
Le-a pus ciocolată, sub fiecare brad,
Însă când dădu de stihuri, poezioare,
Se-ncruntă pe dată, nu mai avea stare.

Degrabă-a închis sacul, puţin speriat,
A plecat în trombă pe lacul îngheţat
Ajunse acasă, cu greu si-a revenit,
Goli în fine sacul, şi a adormit!

Morala:
Aceasta e Creaţia mea,
Şi nu o dau la nimenea!

poezie de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ionel Iacob Bencei

a murit zilele trecute
şi a fost înmormântat ieri
scriitorul în grai bănăţean şi epigramist
Ionel Iacob Bencei - de origine
din Bencecul de Sus
unde
am şi eu orele mele de desen cu copiii -
unii elevi
din ansamblul folcloric al şcolii
au fost trimişi acasă după costumele populare
au mers chiuind la înmormântare
i-am întrebat:
voi ştiţi cine a murit?
mi-au răspuns: un
moş, ce bine că nu
avem ore la şcoală şi azi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te primim cu drag, Moş Nicolae

Ce-i cu lumina asta?
În care ne regăsim cu toţii
Ce noapte e asta?
În care lumina se regăseşte-n noi
Ce dimineaţă e aceasta?
În care lumina se regăseşte-n noi
Te primim, cu drag, Moş Nicolae
Ghetele noastre sunt singurele noastre speranţe
Tu ai obrajii luminaţi
Şi inima de copil
Semeni cu bunătatea merelor coapte
Te primim cu drag, Moş Nicolae
Moşul nostru din străbuni
Ce-şi împarte odată darurile cu noi
Şi inima, acea pasăre măiastră în care toţi credem.
Te primim cu drag, Moş Nicolae, bogaţi şi săraci
Noaptea fără tine nu ar fi magică
Copii nu şi-ar îmblânzi somnul, fără aşteptarea bunătăţii tale.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurile Înţelepciunii

Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus –

Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors şi celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:

Nu, nu sunt un ratat.
Ştiu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecţii se învaţă mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.

Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând să mă apropii de ceva inedit.

Ştiu încotro mă-îndrept, ştiu şi calea.
Poate călătoria durează un pic prea mult,
Dar nu toate regresele sunt eşecuri,
Ci doar ocolişuri prin Pădurile Înţelepciunii.

poezie de Aaron Stone, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

(Dedic această poezie nepoţeilor mei: Ştefan şi Maria
şi tuturor copilaşilor)

Pe-un tărâm, tare departe,
Aurora, zeiţa zorilor străbate,
Într-o caleaşcă aurită,
Cu cai buieştri dăruită,
Cerul, nordul îngheţat,
Focuri colorate-a deşirat.
Din înălţimi, tainic coboară,
Moş Crăciun pe-o sănioară.
E trasă de reni nărăvaşi,
Rudolf, curajos înaintaş.
Are moşul o căsuţă,
De turtă dulce, foarte drăguţă,
Grijită de spiriduşi,
Ce mistere după uşi!
Acolo, fac jucării,
Dulciuri coc pentru copii,
Cât este ziua de mare,
Aranjează, dau culoare.
Pregătesc un tractoraş,
Un căluţ, un iepuraş,
Trenuleţ cu şine gri,
Păpuşi, rochii fistichii.
Avioane milioane,
Pixuri roşii şi creioane.
Curg valuri de ciocolată,
Acadele, îngheţată.
Bombonele colorate,
Caramele aromate,
Globurile poleiesc,
Betelele strălucesc.
Brazi înalţi şi multe stele,
Luminiţe printre ele.
Sania aşteapt-afară,
Saci încarcă, leagă sfoară.
Rudolf, sprinten, fericit,
Sănioara a pornit.
Merge moşul într-o noapte,
Toată zarea o străbate.
Copiii din lumea-ntreagă,
Seara asta se întreabă,
Dacă vine Moş Crăciun?
Rugăciunile îşi spun.
Fug la geamuri şi la uşi,
Iscodesc pe la mătuşi,
Dacă l-au văzut pe moşul,
Urmăresc şi soba, coşul.
Şi deodată: -Ho! -Ho! -Ho!
Se aude de-acolo.
O fi moşul? Cine-o fi?
Aţi fost cuminţei copii?
Casa toată-i luminată,
Un brad mare se arată,
Sclipesc globuri şi betele,
Luminiţe şi mărgele.
Moşul este prietenos,
Barbă albă, glas duios.
Haina roşie, cu nea.
Ţine-n mân-o mică stea.
O agaţă-n vârf la brad,
Artificii multe ard.
Se aud colindători,
Clopoţei şi urători.
Ştiţi copii o poezie?
Daruri, moşul are-o mie.
Deschide sacul uşor,
Uite sare-un puişor!
O papuşă, un tractor,
Doamne! Un calculator!
Trenuleţ cu baterii,
Rochiţe, bijuterii.
Bomboane şi ciocolată,
Prăjitură vanilată,
Nuci şi mere aurii,
Haideţi iute, măi copii!
Câte daruri ne-a adus!
Moşule, unde te-ai dus?
De ce n-ai mai stat un pic
O colindă să-ţi mai zic?
Are moşul drumuri multe,
Dorinţele vrea s-asculte.
Să împartă bucurie,
"De-acum până în vecie".

poezie pentru copii de Adriana Tomoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragi copii

Dragi copii din lumea toată,
Luaţi-vă de mâini şi înălţaţi o rugăciune
Către îngerii cei divini!
Căci Moş Crăciun cu inima plină de bucurie
Şi cu sufletul împăcat la voi o să vină,
Ca să vă aducă cadoul de sub brad.
Dragi copii din lumea toată
Fiţi mai cuminţi şi spuneţi o rugăciune
Pentru-ai voştri dragi părinţi.
Dragi copii din lumea toată
Cu ochi frumoşi şi zglobii
Să nu uitaţi niciodată,
Că printre voi sunt şi sărmani copii.
Care nu au nici o bucăţică de pâine,
Sunt flămânzi şi goi!
Să-i ajutăm să aibă şi zile mai senine.
Şi să nu-i alungaţi de lângă voi!
Dragi copii din lumea toată
Vreau ceva să vă mai spun
Să nu uitaţi nici de carte,
Căci cartea este un prieten bun.

poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae (poezie pentru copii)

De pe dealuri şi coclaie,
Vine Moşul Nicolae,
Cu-n sac mare încărcat,
Cu daruri de neuitat.
Iar jordiţele bronzate,
Ascunse bine la spate,
Spre cei răi sunt îndreptate.

Noi cizmele le-am spălat
Şi cu cremă le-am fardat,
Lângă geam le-am aşezat.
Moşule! Mult aşteptat,
Poezii am învăţat,
Părinţii i-am ascultat...
La treabă i-am ajutat.

Moşul după o zăbavă,
Pleacă vesel, împăcat,
Fiindcă daruri minunate,
Copiilor le-a lăsat,
Ca în fiecare an,
Când toţi îl pândesc la geam.
Primul Moş darnic din an.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (noiembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Moş Crăciun...

S-a zvonit acum pe-aici
Că un moş cu barba albă
Şi cu sacul plin cu daruri
O să vină la cei mici.

Şi dacă ai fost cuminte,
Pentru tine Moşul are
Multe daruri minunate,
Doar să ai un pic răbdare.

Căci de vrei să le primeşti
Ai o mică datorie...
Trebuie acum să spui
Cum ştii tu... o poezie.

Să creşti mare, fericit,
Tu, copil frumos şi bun,
Şi la anul am să vin
Tot aşa... de Moş Crăciun.

Elena Bulancea (21 decembrie 2011)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, vine Moş Crăciun

Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte...
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?

- Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
- Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!

Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul Moş Crăciun

Aş fi putut să cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Şi nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moşul cel iubit e-un basm pentru copii,

Şi nici chiar prin liceu, chiar şi la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am aşteptat,
Cătau sa mă convingă, cu chestii fumate,
Că Moşul nu există şi nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci şi n-am să cred vreodat',
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri aşteptat
De oameni înţelepţi şi nu de maimuţoi,

Aşa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât mă iubesc, să-i mint pe nepoţei
Că "Moşul" care-l ştiu nicicum n-ar exista...

De-aceea, când pe brazi steluţe se coboară,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepoţii azi, e sigur c-o s-apară
Bătrânul Moş Crăciun, cu daruri la copii...

Iar voi ce-aţi mai nega, de răi şi urâcioşi
Ce-ntr-una clevetiţi că "Moşu"-i basm curat,
Vă rog, pe cinstea mea, fiţi oameni serioşi!
Pe Moş Crăciun îl ştiţi că este-adevărat...

E drept, bătrânul "Moş", care odinioară
Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat,
Cu barbă, nasul roş', cu reni la sănioară,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,

E tuns, chiar mai mereu, şi-i zilnic bărbierit,
De sac a şi uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu', v-o spun eu, mă mir cum n-aţi ghicit!
E roşu câteodat', de la un păhărel,

Şi când o ia la mers, ca un arac de viţă
E zvelt, nu-i cocoşat, şi-atâta-i de vioi...
Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiţă,
Dar asta... ce să mai!... rămâne între noi...

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa cum sunt

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot, da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.

poezie clasică de Jacques Prevert din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!