Imunitatea deasupra legii

Parlamentul azi, e o porcărie
Ce a adunat un munte de excroci,
Merg împreună în excrocherie,
Când îi asculţi, parcă te sufoci!

Se lăfăe sfidând cu legea-n mână
Zicând că n-au furat, îngeraşi sunt,
Schimbă legi, punând pe cea păgână,
Justiţia din urmă, îi toacă mărunt!

Pe cei la vârf e greu să îi ajungă,
Ei se ascund în spatele imunităţii,
Parlamentul nu pregetă să-i ungă
Cu mirul fals al libertăţii!

Cum vrem noi să spălăm ruşinea
Ce a acoperit întreaga noastră ţară?
Alegându-i, n-am avut înţelepciunea
Să-i triem şi să îi dăm atunci afară...

Ne râd în nas că au imunitate
Fiind votaţi de Domnul Parlament,
Îşi fac legi, că le-am dat autoritate,
Nu le pasă că totu-i decadent!

Nimic este, în lumea asta sumbră,
Se ţin cu sârg de scaunul puterii,
Sunt mulţi ce se ţin în umbră
Prin fraudă, sporind contul averii...

Imunitatea nu este pentru hoţii,
Suntem toţi egali în faţa legii,
Ei o folosesc pentru excrocherii
C-aşa sunt azi toţi demagogii...

pamflet de Marilena Dumitrescu (16 iunie 2014)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentul Ruşinii Naţionale (dominat de PSD) a încălcat Constituţia şi decizia CCR timp de 9 ani refuzând să pună în aplicare rezultatul referendumului din 2009, prin care poporul suveran l-a obligat să reducă numărul de parlamentari la maxim 300 (pamflet)

Ce fel de drepturi ai, române, ce fel de suveranitate,
Când Parlamentul ţi-o ignoră, lipsit total de demnitate,
Când Constituţia o-ncalcă, când mai presus el e de legi,
Iar pentru-a' sale interese, el face mari fărădelegi,

Când referendumu-ncălcându-l, în loc ca ei să se rărească,
Sfidând, făcut-au al lor număr ca şi mai mult să îl sporească?
Ce fel de ţară e aceea şi cum să nu te înfiori,
Când Parlamentul ţării este reprezentat de infractori,

Când legile ne sunt făcute de cei ce sunt nelegiuiţi,
De cei ce legea n-o respectă şi-n rele sunt aşa hârşiţi?
Ce ţară oare e aceea, când de mulţi ani neîntrerupţi,
Chiar Parlamentul ţării este reprezentat de mari corupţi?

Ce fel de ţară e aceea, ce fel e de democraţie,
Când Parlamentul ţării este cu mult mai rău ca o mafíe,
Când preşedinte al său este un infractor ce-i condamnat?
Cum să mai scoţi obrazu-n lume, cum să mai fii român stimat?

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (30 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten

Imi pare rău prietene dragă,
Poporul parca-ncetat să lupte,
Sa-nchis în durere, fără şagă,
Legi distructive îi leagă în fapte...

Am avut ocazia să mergem departe,
Parcă hipnotizaţi ne-am oprit din mers
Şi-am ascultat poruncă, e deşarte,
Ceva se-ntâmplă rău în Univers...

Manipulaţi psihologic azi suntem,
Noianul de minciuni ne-a cuprins,
În hăţişul de legi rele ne zbătem
dar spiritul reânvierii rămâne aprins!

Parcă suntem cuprinşi de ameţeală
dar pentru asta n-am băut nimic,
Am ascultat promisiuni, doar amăgeală,
Totul e fad, e chiar anemic...

Ne zbatem în lumea legilor perverse,
Ne bălăcim în praful amăraciunii,
Vestul pânza de păianjen îşi ţese
în jurul nostru, cu izul înşelăciunii!

Suntem mulţi, totuşi am rămas puţini
ce înţelegem şaradele celor puternici,
Cu inima plină de tina din mlaştini
că tagma lor e plină de făţarnici!

Au amanetat istoria, au dato la coş,
Nu-i interesează, e prea complicat
Mai bine tăcerea decât o rocoş,
Academia cu sârg, a adjudecat...

În această tranziţie mult prea lungă
au apărut doctoranzi ca ciupercile,
Cu posturi cheie şi şpăgi, să le ajungă
ne-au dat la gunoi toate drepturile...

Oh Doamne, cum îi ţine Pământul
pe-aceşti analfabeţi ai democraţiei,
Penali fiind, şi-au călcat jurământul,
La gât, făcându-ne nodul frânghiei...

poezie de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie. Parlamentul a adoptat, totuşi, puţine legi

Cred că a sosit momentul
Curtea Constituţională
Să condamne Parlamentul
La"Trudă corecţională"!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Omagiu Francofoniei (aprilie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam aşa!

Fraţilor, m-aţi omorât,
Mi-aţi băgat doar vot pe gât,
Messenger-ul este plin
De miere şi de venin!
Aproape că s-a blocat,
De îndemnuri la votat,
De atâtea indicaţii,
Candidaţi şi explicaţii,
Parc-aş fi handicapat..
Să votez nu am uitat!
M-aţi înnebunit de tot..
Evident, că merg la vot,
Când vreau eu şi-atunci când pot!
Atâta manipulare,
Nu am mai văzut sub soare..
E o bătălie sumbră,
Fără teme, doar cu umbră,
Şi-ntreb, în astă poveste,
Europa unde este?
Aşa că, vă rog frumos,
Lăsaţi butonatul jos,
Şi ieşiţi şi voi afară,
Că acum se face seară!
Şi votaţi aşa cum vreţi,
După aşteptări, băieţi,
Şi să nu greşiţi cumva,
Să votaţi cu inima,
Că alte criterii nu-s..
Nimeni nu a fost dispus,
Să ne facă să-nţelegem,
Încotro privim şi mergem,
La ce să ne aşteptăm..
Oare, pentru ce votam?
Mai mult nu vă zic, că sunt,
Toţi, o apă şi-un pământ!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii sunt egali în faţa legii, dar nu şi în spatele ei.

calambur aforistic de Mihail Mataringa (3 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia română

Spună lumea ce-o să spună,
Dar cum văd, fără vrăjeală,
În justiţia română,
Unde-i lege nu-i tocmeală!

Fi'ndcă ea, legea, fireşte,
Chiar de e vreo bănuială
După cum se tot vorbeşte,
Pentru toţi este egală,

Doar că hoţii... prinşi ca blegii...
Asta-i altă socoteală!
Nu-s egali în faţa legii,
Cum nu sunt nici la ciordeală:

Ăi deştepţi, care de ani,
Sunt deja de milioane,
Şi-ăi mărunţi, coţcari, iau ani
Condamnaţi la-mpins vagoane,

Întrucât, cum ştim cu toţii,
Nu-s şcoliţi, nu-s educaţi,
Şi, ca fraierii, netoţii,
Banii-i dau la avocaţi,

Pe când cei care au şcoală,
Cei deştepţi, cunoscători,
Banii-i dau, fără-ndoială,
Direct la judecători,

Şi plătesc o sumă bună,
Fără fiţe, scârţ, boceală,
Că-n justiţia română,
Unde-i lege nu-i tocmeală!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintele suspendat Traian Băsescu (prin votul a 322 parlamentari), a promis în campania pentru revenirea la Cotroceni, că va micşora substanţial Parlamentul ţării

"Sunt cam prea mulţi în Parlament"
Grăit-a domnul prezident.
"Dacă m-aduceţi înapoi,
Rad sigur... 322"

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetentul Crin Antonescu, preşedintele Senatului, despre egalitatea în faţa legii a parlamentarilor cu oamenii de rând, după respingerea de către Curtea Constituţională a Statutului parlamentarilor ca neconstituţional

Că-s deştepţi sau papagali,
Toţi românii, chiar şi regii,
Sunt egali în faţa legii,
Dar noi suntem mai egali!...

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (27 februarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentul din pădure

La Scroviştea, în pădure,
Parlament bicameral
Cu legi de facto şi de jure
Date numai vesperal.
La Camera inferioară,
Pitpalaca domnişoară
E şefă prin compromis
După un concurs de Miss.
Sus, acolo, în Senat,
Mistreţii îs la-ngrăşat,
Iar ciute cu ochi acerbi
Cam des pun coarne la cerbi;
Printre lupii democraţi
Senatori ori deputaţi,
Întâlnim şi lupii tineri
Ce vin joi şi pleacă vineri,
Însoţiţi de-o domnişoară
La câte-o şcoală de vară
Ţinută prin discoteci
Şi de unde cu greu pleci...

MORALA:

Parlamentul din pădure
Are mare-asemuire
Cu-acel Parlament uman
Din Splaiul dâmboviţean.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcuţi

Parcă nu mai ştiu să vorbească. Au tăcut de tot
De dat cu pumnul în masă nu mai zic. E pace
Au părăsit barca şi-au luat-o înot.
Când trecutul ţipă, toată lumea tace!

Cu mâna-n gât, spre sclavagism se-ndreaptă
Nu sunt în stare singuri să ţină scutu-n mână
Văd în tăcere calea înţeleaptă
Şi sunt ucişi, pe rând, de secera păgână.

A dispărut dorinţa libertăţii,
A dispărut iubirea pentru ţară,
Decât să lupte, lasă voia sorţii
Şi merg să fie sclavi afară.

Dar toate-acestea vor trece, peste ani
Nu va dura la nesfârşit prostia!
Şi din aceşti umili săraci ţărani
Va înflori voioasă... ROMÂNIA!

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul democraţiei

În faţa legii suntem toţi egali –
Cei slabi şi graşii, scunzii şi înalţii,
Celebrităţi sau cetăţeni banali,
Dar prea sunt unii... mai egali ca alţii!

paradox epigramatic de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care e rostul vieţii mele?

Mă duc cu copiii în centru, unde sunt toţi adunaţi
Şi cu mine vine Paul şi cu încă vreo doi fraţi.
Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Şi se-ngrămădesc cu toţii, mai ceva decât fac hunii.

Multă lume-i adunată şi-ndată apare-un zvon
Ca primarul vrea s-anunţe o ştire de la balcon:
,, Pachetele sunt puţine!" – spune primarul – mulţimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârşitul lumii.

Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toţi îl au pe necuratul.
Asta este viaţa noastră, ăştia sunt ai mei români,
Hoţii ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini,

Am ajuns azi, plini de ură şi suntem foarte săraci
La timona ţării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, ţara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.

Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci şi bolnavi
Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar nişte sclavi.
Vreau să dăm mână cu mână şi să dăm afară hoţii,
Să fim unul lângă unul şi să ne unim cu toţii.

Să stârpim răufăcătorii, cei ce ne iau biruri grele,
Vreau să ştiu cât mai degrabă, care-i rostul vieţii mele?
Nu mai suport umilinţa, vreau să trăiesc şi eu bine,
Vreau măcar un an de zile, să fie şi ei ca mine,
Să vadă cât e de greu să nu ai bani pentru pâine
Şi să te gândeşti cu groază, iar la ziua care vine.

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (7 august 1999)
Adăugat de georgeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lumea este o mansardă,
urâtă, goală.

Florile sunt butuci,
stelele greu le urci.

Rătăcesc prin mărăcini,
fără aripi, fără lumini.

Îngerii dorm în şanţ,
beţi ca nişte dorobanţi.

Semenii mei
nu sunt zmei.

O, sunt blegi,
să-i legi.

poezie clasică de Eugene Ionesco din Discobolul (martie 1933)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atentat la popor

Azi ţara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?

Şi haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascaţi oneşti, din ce-s... orori!

Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiţi
din nespălaţi, în preamăriţi
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!

Toţi fără carte, huligani,
sau diplomaţi prin alţi parşivi
la fel de lepre... inventivi
şi-au reclădit moral... pe bani!...

... Bani luaţi din gura celor mulţi,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caşti, oneşti, cu multă carte
să ţină leneşii cu burţi?!?

Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând naţie cu ham,
s-o ducă-n hăţ... către mezat?!

Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?

Ne-au făcut legi, făr' să dea seamă,
să fure ei nestingheriţi!
Cu barda au dat în necăjiţi,
să n-avem drept la ţara mamă!!!

Ne vor pe toţi, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
şi-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!

Câţi "proşti" om fi, cum ne cred ei,
dar mulţi, mai mulţi suntem şi, buni
să strângem cloaca de nebuni...
Să întemniţăm pe derbedei!!!

Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinţi,
să ne-adunăm şi muşchi şi minţi...
să jugulăm hoţi, cretinism!!!

Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
şi noi, poporul, ca un val
să nimicim zoaia de himere!!!...

... Să-i punem pe parşivi la zid,
la hoţi să le luăm ce-au furat!!!
Să fim, de ambiţii, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...

... Al celor mulţi, cu cultul legii
crescuţi toţi şapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
să stârpim hienele fărădelegii!

Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!

Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-aţâţe!
Tot neamul lor din lei, în mâţe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!

Că morţii mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!

Of, ţara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aş vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu are dreptul să devină opozabil şi să decidă în virtutea puterii a unei autorităţi, administrative, juridice sau politice, în numele unor legi de drept fundamental, a unor legi constituţionale, a unor legi organice şi legi ordinare, legi strâmbe, legi care nu mai corespund cu realitatea, legi care-s împotriva realităţii, adevărului şi libertăţii unui anumit moment dat! Nimeni nu are dreptul de a ascunde adevărul, de a limita libertatea unei majorităţi în numele unei minorităţi, nedrepte, precum nici aceea a unei minorităţi în numele unei majorităţi, la fel de nedrepte. Adevărul care împreună cu realitatea sunt în permanentă schimbare, trebuie să prevaleze!

Viorel Muha (noiembrie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesajul lui Socrate

Închid televizorul, de ştiri sunt dezgustat
Ne mint aleşii noştri, mă simt profund trădat
Ne tot vorbesc într-una c-avem democraţie
Cu vorbele rămânem, ei ştiu doar de hoţie

De un sfert de secol ţara-i în schimbare
Poporu-n sărăcie, la ei e îmbuibare
De la o zi la alta, viaţa se-năspreşte
Corupţia blestemata, la vârf se-mpânzeşte

Şi văd cum aleşii se scuipă acum de zor
Fără a găsi soluţii pentru sărman popor
Văzând ce se-ntâmplă, îmi pun o întrebare
E corectă calea? Eu cred că-i o eroare!

Caut un răspuns,... îmi aleg o carte
Şi uite aşa, fără să vreau, dau peste Socrate!
O, câtă-nţelepciune, şi-n mod surprinzător
Supremul sacrificiu îl dă pentru popor.

El este condamnat, pedeapsa capitală
Să bea cupa cu cucută, otrava fiind letală
Şi-ar fi putut să încerce legea a eluda
Mai ales că fapta era şi... nu era

Socrate însă era prea înţelept
Ştia mult mai bine ce e corect şi drept
Sacrificiul său a fost pentru popor:
Aplicarea legii înseamnă viitor!

Ăsta-i răspunsul de vrem democraţie
Şi politicienii primii ar trebui s-o ştie
Egali în faţa legii, înseamnă echitate
De vor în Parlament, fără imunitate!

Corupţia dezbină, corupţia slăbeşte
Ţara-i prăduită, poporul sărăceşte
La toate aceste rele, cum fuse şi-altă dată
Va veni cu siguranţă şi-o notă grea de plată

Luat mai mult în seamă, mesajul lui Socrate
Ar schimba în bine, întreaga societate
De-ar fi legea respectată de toţi ce ne conduc
N-am mai avea în ţară atâta balamuc.

Mai puţin de s-ar fura, măcar la jumătate
Impozitele ar scădea, ar fi prosperitate
Cetăţenii s-ar simţi mai mult respectaţi.....
Către aleşi trimit mesajul: ce-ar fi să reflectaţi?

poezie de Ionel Popa (7 iulie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Votarea legii Homo...

C-ajunse legea-n Parlament
Nu este greu de dat răspuns.
La noi, doar faptu-i evident:
Mai toate merg cu... fundu-n sus.

epigramă de Ştefan Lipca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?

Fir-ar ea democraţie,
După care-am tot râvnit,
Uite, acuma o avem,
Şi lumea a înnebunit,
Nu mai vrem să mai muncim,
Vrem să fim mai libertini,
Vrem bani, dacă-ar fi cu sacul,
Câştigaţi doar cu furatul.

Haos, doamne-, i peste tot,
Se agită parlamentul
El vorbeşte, legi declară,
Dar degeaba, nu-i respectul,
Toată ziua, crime, furturi,
Huligani la drumul mare,
A lăsat tiranul, haos,
Şi-acum, haosu-i mai mare.
Uite, doamne, ce-am ajuns!
Un popor dezordonat,
Unde eşti tu, Ţepeş doamne?
Haide, vino fă curat,
Că mi-e dor de linişte,
De copii râzând în soare,
Nu de hoţi de buzunare,
De nebuni şi beţivi,
Vino Ţepeş pentru noi,
Că ne place omenia,
Şi fă ordine în ţară,
Altfel toţi ne prăpădim.
Că-i vai şi-amar de România,
Ţara noastră, din străbuni.

poezie de Valeria Mahok (8 martie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "nu",
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu,
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "însă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "hai",
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai,
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "pleacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "taci",
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi,
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.

Şi de unde până unde să uităm ce mai înseamnă,
Să rămânem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfârşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins,
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.

Vai, sunt râuri pe aicea care merg spre noi cuminte,
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un târziu şi munţii să înveţe de la noi
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.

Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întreaga fire, să trăim cu-ndurerare.

Să uităm ce-nseamnă "lume", şi "avere", şi "putere",
Să uităm cuvântul "dacă", să uităm cuvântul "da",
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcând iubirea, fiindcă totul e tăcere.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1984)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul PSD-eilor

cu dedicaţie lui P. Stănescu

Veniţi, veniţi cu toţi în capitală!
Să-i omorâm pe cei ce nu-s cu noi.
Ce dacă ne sunt fraţi, mare scofală!
Pentru partid facem civil război!

Veniţi, veniţi să ne-apăram penalii
Cu arma la picior, cu glonţ pe ţeavă
Cu toţii pregătiţi de represalii,
Să demonstrăm că suntem de ispravă!

Pe toţi acei ce ne sunt împotrivă
Chiar dacă-n ţară sunt majoritari
Că ne sunt rude, prieteni, deopotrivă
Să-i înecăm în sânge, noi suntem cei mai tari!

Că suntem idioţi, inculţi ce mai contează
La vot noi scoatem morţii din morminte
Să moară deci cei care nu votează
Cu noi, pe dictatorul Dragnea, preşedinte!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu (24 iunie 2018)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!