Pământul este doar o iluzie între aripi de cer, cu noi - secunde de zbor pe spatele lui.

Marinescu Victor
Adăugat de Marinescu Victor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi că Pământul nostru e rotund şi izolat în spaţiu. De pe un punct al suprafeţei lui, noi nu vedem decât o jumătate de cer, jumătatea cealaltă ne este ascunsă chiar de Pământ.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

Spune-mi că mă iubeşti
şi voi avea aripi,
minte-mă
şi-am să încerc zborul.
Dacă este adevărat
voi zbura cu aripi de foc
în adâncimi necunoscute
încă de mine.
Spune-mi că vom zbura
cândva împreună
şi voi fi fericit
ridicându-mă
din adâncuri pe lună;
dar să nu-mi spui
că eşti doar iluzie
şi nu putem zbura,
că mă voi prăbuşi
într-o mare
de speranţe ucise

poezie de Costel Pîrlogea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintele nu se ascunde în spatele Constituţiei, ci în spatele propriei lui constituţii.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pământul are viaţă

Cât pământul se-învârteşte
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrăneşte
Cu roadele din câmpii.

El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.

În Universul infinit
Doar pământul are viaţă.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeaţă.

Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găseşti în Univers.

În fiecare an, pământul
Are sărbătoarea lui.
Omul, ţinând-şi cuvântul,
Se-închină pământului.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ca moartea. Îţi fură doar sufletul.

Victor Marinescu
Adăugat de Victor Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi

Între astăzi şi ieri mai există trecut
Între astăzi şi mâine e timp ne-nceput
Între tine şi mine se strânge chemare
Între noi nu există fiori de uitare.

Între noi doare oful, din visul secret
Ce se stinge tăcut incrustat în regret,
Între noi nu s-au scris până-acum amintiri
Între noi stau de veghe întristate priviri.

Între noi, şi clipita se scurge fierbinte
În timpul ce-aleargă cu zel înainte
Între noi, gând tăcut se închină-n cuvânt
Între noi, mai răzbate doar sărutul din vânt.

Între noi, arde slova din timp renăscut
Între noi sunt doar munţi în eternul tăcut,
Un baraj ce respiră eter din abis
Un roman de iubire ce nu a fost scris.

poezie de Ştefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana sonoră

Aveam un copac între noi
şi am zâmbit
şi ai zâmbit
noi trei
amândoi...
Fulgii tăi
ca o....
ce bine
fulgii tăi
sunt mine-tine!
Şi zburai cu un cuţit între aripi
căutând
un munte înalt
unde să mă ascuţi.
Şi fugeam
cu mâinile de mâini
două mâini
de frică să nu facă
din nunta noastră
Dumnezeu
două pâini!
*
Nu vă miraţi!
În spatele uşii
cineva bate inima voastră...
Şi-atât!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăm să vizualizăm

Doar vizualizăm fericirea...
Timpii se împart inegal
Între "a fi" şi "a nu fi".
Nu mai putem iubi.
Plus infinitul desparte
Universul de oameni,
Liniştea de tăcere
Şi viaţa de moarte.
Tălpile-şoaptă caută mângâiere.
Dor când stelele ascuţite
Se rostogolesc tăcut şi cuminte,
Pe portativul aducerii-aminte.
Doar utopii –
Ca şi cum am spune ca albul e negru,
Iar noaptea e zi.
La marginea fiecărei secunde
Se sfârşeşte o eră.
Noi devenim hotar şi fluture cu aripi de jar.
Relative sunt toate,
Fericire, lumină, iubireşi şoapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca trupul între două aripi

E depărtarea între noi
Ca trupul între două aripi
Ca marea între două ploi.

poezie de Nicolae Dragoş din Moartea calului Troian (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii nu mor

Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.

N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.

E pânză pe nor
Aripi şi zbor
Fluturi – suflete
De dor...

Fluturii nu mor,
Se transformă-n simţiri
Te-nvie şi dor...
Fluturii nu mor.

Nu mai sunt fluturi
Doar simţiri
Pe aripi de nor
Şi zborul din interior...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să zbor

Cand ne-am întâlnit s-a declanşat jocul seducţiei
Amândoi fulgeram priviri fugare,
Roteam oglinzi caleidoscopice,
Ipostaze noi ale dragostei
Salturi cu boltă şi arc în spirală
Animale sensibile la amirosit
Şi zei în căutare de iubire.
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Ah, ce frumusete
Ah, ce durere
Aşa cântă viaţa, aşa se joacă cu noi iubirea
Aripi de zbor ne cresc din coapse
Ganduri, spaime
Cuvinte, sinapse
Aripi de azur şi violacee zbateri
E mereu imprevizibil drumul dragostei
Şi eu cad, oh, cad
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Ah, ce frumusete
Ah, ce durere
Aşa cântă viaţa, aşa se joacă cu noi iubirea
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Învăţ să zbor
Învăţ să zbor
Tu mă porţi în sus
Învăţ să zbor
Să zbor
Să zbor

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul de vis

Pe aripi de zări, uneori,
sau, poate, pe-un nor călător,
apar, producându-mi fiori,
imagini c-un vultur în zbor.

E-acelaşi, puternic şi trist,
plutind liniştit pe un cer
pictat ireal de-un artist,
al artei umil mesager.

Îşi poartă misterul tăcut
şi pare un vultur de foc
atunci când, pe cer apărut,
îi face doar Soarelui loc.

Îmi pare din timpuri desprins,
contrast între piatră şi lut,
stăpân peste-un cer necuprins
sub care se simte pierdut.

Dar, azi, nu mă las captivat
şi, clar, am să-i spun, m-am decis:
-Tu eşti doar un gând ce-a scăpat,
eşti vultur, dar numai în vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridicarea la pătrat

tu tăceai într-o virgulă
între mâine şi ieri
astăzi clipa galopează între a a fost şi va fi
clipa e un punct
(uneori de vedere)

îngerul vine pe aripi de vorbă
pe gură-ţi ies flăcări de bârfă
cică lu' ăla i se vinde nevasta la colţ,
ei, na! aduce şi ea un bănuţ cinstit în casă
nu e ca ăia care fură ţara
de ni se ologesc minţile

&

joc şah cu timpul,
utilizez nebunii
tu eşti regina
din spatele regelui
ce împărăţeşte doar proxima pătrăţică

ridicarea la pătrat de noi
în oglindă înmulţit cu doi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Tabu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de fluturi

Fluturii trăiesc puţin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veşnic... în cuvânt

Vin şi pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc uşor
Prin furtuni de vis, de dor

Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoţie în zbor,
Ce păcat că şi ei mor...

Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te cânt într-un vals prima oară...

Între cer şi pământ mai aştept un cuvânt
Şi o notă să cadă în mare.
Eu, pe ţărmul de azi, fac c-un val legământ
Că voi fi Vrăjitorul de sare...

Lacrima să-ţi adun dintr-un zbor de lăstun
Înspre toamna ce bate la poartă.
Tu, iubito, să plângi, doar atunci când îţi spun
Şi să-mi calci cu iubire pe soartă!

Eu, cum sunt Vrăjitor, din iubire nu mor
Tu, şopteşte-mi vocale albastre,
Să compun partituri pe al mării covor
Despre toate durerile noastre...

Între flux şi reflux e o clipă de-aflux
Când turcoazul pictează pe buze
Dorul nostru de noi răsfirat în influx
Ca poemele-n braţe de muze...

Între mare şi cer e atâta mister
Şi o taină de viaţă bizară
Hai, iubito, sub ploi, într-un zbor efemer
Să te cânt într-un vals prima oară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi de cer

Dintr-un cuib de iubiri,
Prindem aripi peste nopţi cu trandafiri
Porţi de cer se deschid,
Dragostea mai sparge înc-un zid.
Îngeri albi ne privesc
Valsul nostru lin neomenesc.
Noi plutim peste timp,
Iubirea e un veşnic anotimp.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.

Ca-ntr-un vers de poem,
Dragostea e tot ce mai avem.
Legământ între sfinţi,
Sărutările între mări şi munţi,
Fluturi albi ca doi miri,
Nopţi ascunse în flămândele iubiri
Dragostea-i un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.

Doar noi doi fugim prin Paradis cu paşii goi,
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu.

Dragoste şi-un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (15 septembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i loc...

Un orb destin ne-a frânt câte-o aripă,
Dar tu m-ai prins în braţe, cu ultime puteri;
Eu am uitat durerea pentru-o clipă,
Mi-ai alungat cu ochii, toţi norii efeneri!

Noi împreună, avem două aripi;
Suficiente pentr-un singur zbor,
Departe de urgie şi de patimi,
Un pescăruş, pe mare, călător.

Pe pământ nu-i loc de iubirea noastră?
În cerul blând e spaţiu infinit;
Vom învinge nemărginirea-albastră,
Şi-om deveni doar unul, la zenit!

De suntem condamnaţi la despărţire,
Un zbor ne va salva de nenoroc,
Noi nu putem trăi fără iubire,
Ne vom iubi în cer, aici nu-i loc!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul senin

Cel mai senin pământ îmi pare cerul
în care te-adânceşti
nu cu gura căscată
ci cu pasărea căscată
între buze de aripi
fără a înţelege
de pământul e sus
sau dacă jos este cerul...
Cel mai senin pământ între "eşti" se întinde
şi la graniţă.."sunt"!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!