Germinarea realității
Ochii germinează realitatea,
Sânii imaginației, subtilitatea.
Scriptic secundele se topesc
Într-un scutec frumos, îngeresc.
Natura se umflă-n altețe,
Cerneala din vis face fețe
La potrivirea figurilor amare
Semne cu tripticuri goale.
Luna cioplește eliptică nouă,
Cerul deschide supapa și plouă
Cu noi speranțe și fericire,
Rugul de otravă crește subțire.
Aripi de cuvinte se călesc în zbor,
S-au dărâmat uzine, muncitorii mor
În taxiul vântului năprasnic,
Umbre de îngeri se întorc la praznic.
Urlă ceasul în pereții durerii,
În beznă curge izvorul cu miere,
Merge pluta s-adune rezidual
Polen din copite de cal.
Ochii gravitează la femeia mutată
Pe-o targă de oase dosite-n ogradă,
Încep să explodeze ghiocei la tâmple,
Credința în mine cu stele se umple!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Cernutul de stele
Unii șlefuiesc stele în singurătatea lor,
Cerul le întinde aripi pentru lungul zbor,
Viața cu săruturi îi primește-n larg
Unde orizontul e-n ochii celui drag.
Fără griji sunt, Doamne, doar o clipă,
Cât iubirea lor, e sub a Ta aripă,
Doresc tristețea să fie-ngenuncheată,
Să fie arsă pe-o nedefinită roată.
Să explodeze în marea lor iubire,
Săruturi, strânsu-n brațe, multa fericire,
Iar la despărțire, în dureros mister,
Să cearnă împreună stelele din cer!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă topesc
Te-am căutat în bobul de rouă
În picurul ploilor de vară
Despic și cascada în două
Ne regăsim până deseară
Strigă-n ropot de cascadă
Izvorul ce curge din munți
Lacrimi scăldate -ntr -o cadă
Cad gemând pe stîncile muți
Dintr-un vartej chip îngeresc
Cu plete ude și piele măsline
Valuri din cascadă -l învelesc
Pe lespede el doarme bine
Iar din senin peste el plouă
Cerul îl strigă tunetul urlă
Apare pe cer Luna cea nouă
Norii cu lacrimi curg gîrlă
Cât te-am iubit n-am obosit
Am străbătut munți și câmpii
Acum pe stâncă -am poposit
Mă topesc iubire de nu vii
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Tu, devii floare în fiecare seară,
Aduni pumni de miere în sân,
Vârcolacii rup bucăți din lună
Punându-mi în suflet o mână.
Rămân!
Ochii mângâie filmul cu oase,
Coxatroza apare sub bec,
Eu o simt la mine în șolduri,
Tu unde ascunzi secretul?
Te-ntrec?
Punem ochelarii să se iubească,
Prin ei trec ochii și limba șarpelui,
Trec vârcolacii cu miere și luna
Și tu cu iubirea mie dăruită.
Întotdeauna!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oftând în ochiul meu de fericire
Ochii florilor privesc ochii mei
Răsăriți în piept de porumbei,
Ochii tăi în oase de mister
Citesc zborul rostuit în cer.
În hohote luminile s-ascund
În zăpada prundului de fund,
Unde rubine roase de altare
Îneacă scoicile în val de mare.
La urechi sunt drumuri de inele
Unde vorbele agață stele,
M-așez la umbra lor să îmi sărut
În plecare ultimul cuvânt.
Încărunțit de vraja înecării
Luminii în petala încercării,
Pun foamea doar în sânul tău
Trecând-o pe-o buză de leu.
Rânjesc la ochii ce privesc
Din ochiul tău dumnezeiesc
Apoi intru oftând de fericire
În ochiul meu plin de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ce moare zâmbind
Te-am văzut cu ochii închiși peste ochii tăi,
Palmele răstoarnă țipete peste umbre de smalț,
În urna sufletului votează nemurirea
Scrumul scheletic prin care te-nalț.
Ascunse cuprinsuri duc febra în vânt,
M-adăpostesc pe-o hârtie de scris,
Speranța zâmbește trufașă în mine
Purtându-mă virtual pe-o dâră de vis.
Te-am văzut călărind transparent
Pe-o măduvă din oase profunde de zid,
Aritmia oglinzii fierbinte mă-mbată
Cu lumina ce moare în sânu-i zâmbind!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să zburăm spre stele...
Sunt cu ochii pe tine,
Nu-mi părăsi speranța,
Nu ieși pe ușa
Unde-i lipsă clanța.
Mai bine intră-n mine,
În domul de iubire,
Te voi simți un înger
Cu zbor în prelungire.
Ne-om ostoi în farmec
Din ochii tăi țâșnind,
Aș vrea să-mi fie viață
Un dulce labirint.
Să ne ascundem gesturi
În fapte împlinite,
În ochii tăi doar stele
Ce mă ating, fierbinte.
Luminile să curgă
Din oglinzi în cafele,
Speranța să ne pună
Clanțe în vâlcele.
Să ne ascundem ritmic
De lume printre flori,
Să zburăm spre stele
Pe aripi de cocori
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu taxiul printre stele
Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.
Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime și troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...
Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălțăm castele,
Pe furiș intrăm în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub bolta unde ruginesc
Prin geamul nopții trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care crește,
Cum crește zborul la erete.
Mă înfășor în gheara vieții
Și strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morți cu oameni vii.
Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.
Se duc așa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credință-a ta lumină
Când moartea bate din picior!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbră cu imaginație
Pe-o umbră cu imaginație
Desenez o inimă cu grație,
Desenez buzele-n cuvinte
Și fluturii cu aripi infinite.
O pasăre ciugulește ușor
Din visul ce curge în zbor,
Tu râzi, umbra dispare
Sugând lapte din soare.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă cu miere
Plouă din Teiul lui Eminescu,
Plouă cu miere din faguri de stele,
Cerul lăcrimează de Luceferi,
Marea se întoarce în valurile grele.
Tu, fragilă ca o căprioară
Pășești pe-albastra zare a uitării,
Resemnată că zeii vin din Eminescu
În colbul plin de aur din largurile țării.
Acum, eu, cerșetorul mai caut o fărâmă
Amintirii amușind a floare
Și-ți șoptesc sub Tei de Eminescu
Că-n tine cântă muza lui veșnică de soare.
Stau ca un copac, vântul să îmi zbicească
Lacrima vărsată pe un pumn de stele,
Ne-adună curcubeul între munți și mare,
Murim plouați de mierea visurilor mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii celui mai frumos poem
Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să mușc din coaja cerului.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înserarea dorurilor mele
Sub gândurile cu pălării de flori
Zâmbesc în rouă boabele de stele:
Doi ochi bătuți în aripă de fluturi
În primăvara încercării mele.
Tu cânți în struna unui măcelar
Ce-nvârte moartea-n limba dinspre zei,
Păianjenii din vorbe prelungesc grădina
Unde se plimbă umbra decoltând căței.
Se răsucesc în mine steaguri curcubeu
Și-aștept în spaima gândului din flori
Religia iubirii cu dragoste s-o porți
În cerul tău de îngeri cu sânii roditori.
Zâmbesc la rana pusă între miez de foi
De leacuri odihnite în prelungi istorii,
Ochii tăi se zbat ca șoimul care trece
Cu prada crudă pe statui de glorii.
E primăvara înălțării mele
Și-i primăvara ta sub boabele de stele,
Pe elipsa zborului de fluturi
Crește înserarea dorurilor mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul stejarului
Visa stejarul s-ajungă, hăt, departe
Printre brazi și fagi nemuritori,
Creștetu-i dorea s-ajungă-n Marte
Iar în coroana lui să crească sori.
Ștergea din orizont praf de cărbune,
Semn de viața umbra-i întindea,
Știa s-aleagă clipele ce-s bune,
În calea iernii punea o perdea.
În el se cocoțau întinerite clipe,
Anotimpuri verzi sau arămii,
Mierlele-și prindeau în el aripi,
Apoi zburau spre-ntinsele câmpii.
Aduna în trunchiu-i cercurile-n cerc
Desăvârșindu-și sângele din frunze,
Mai venea la el câte-un berbec
Ca să-i răpună hematii ascunse.
Scrâșnea în șold o rană și-ncă una,
Durerea-l țintui în patul de zăpadă,
Îl tămăduia din înălțime luna
Când se târa în propria ogradă.
Și cerul i-a furat din zbor credința
Că unic ar putea să fie între prinți,
L-a dărâmat durerea, neputința
Și a rămas relicvă pentru sfinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește înapoi
(în memoria poetului Alexandru Fulga)
De umbre s-au golit pereții,
Din grinzi ți-au dispărut bătrânii cari!
Își leagănă frunzele doi arțari,
Chemând în foșnet toți poeții,
Să-ți cânte versu-n vălul ceții,
În muzica celor mai buni scripcari!
De umbre s-au golit pereții,
Din grinzi ți-au dispărut bătrânii cari!
Siberii își topesc nămeții,
Baikalu-ți face stradă spre ghețari,
Să faci pereche celor solitari,
Ard lumânările tristeții...
De umbre s-au golit pereții!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pure poison
Ahh... ce să mai fac...
Mă arzi străvezie făptură
Cu abur de otravă pură...
In goluri de mercur roșu,
Mor in cenușă de gene
Cuprins de șerpi de dor
Ce muscă inveninați
De inima ce-i descântă
Cu tahicardii juguite
De ale tale cuvinte
Ce le aud acolo...
In zarea de nud
Unde ochii au plecat
De demult...
Și m-au lăsat orb și surd...
Și decarnat levitez
In ecouri biciuitoare
Pe tâmple goale
Fără ale tale palme,
Fug dezorientat
In ceață infășurat
Vânat de nopți trecute
Și de șoaptele tale pierdute
In insomnii de otravă de buze...
Ce otrăveste și acum pieptul
Ca niște semne arse
De un vătrai de dor...
Rămas cu tatuaj de ruj
Pe cămașa albă din dormitor
Inchisă cu mine intr-un cufăr de dor...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desenând clipa iubirii finale
Am primenit timpul în flori și izvoare,
Am pus luna să viseze cu ochii la soare,
Am pus iezii cu buzele crude-n gurguie,
Am privit la fluturi cum spre îngeri suie.
Am îmbrățișat întruna dureri și fericire,
Am săpat profund în univers uimire
Când în mine au picurat lacrimile tale
Desenând dureros clepsidra iubirii finale!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul își ascultă clipele
Noaptea se stinge pe cărări neștiute,
lumina-și caută locul sub aripile vieții,
de la o vreme nimic nu este întâmplător,
tu ești muza mea serafică
ce nu calcă de două ori într-un loc.
Mă întorc în cuvintele cu vocale de miere,
timpul își ascultă clipele
cu urechea lipită de frunzele clătinate,
iubita mă îmbie la umbra sălciilor
pe marginea râului cu valuri șoptitoare.
Razele coboară pieziș în apa limpede
și peștii se plimbă-n voie
ca într-un sanctuar al libertății.
Simt cum fuge din mine golul
inima se umple de trăiri înflorite
pe ramuri de arbuști cu fructele coapte,
vin îngeri
cu aripi de păsări albe
gata de zbor spre cerul
mai înalt decât piscurile munților.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț să mor câte puțin
Învăț să mor câte puțin
În ochii propriului destin,
M-așez la sânul tău târziu
Să mor și să rămân tot viu.
Lăsa-voi urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi și stea din cer căzută
Pe-o creangă dulce de cucută
Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ținând în ea îngeri și sori,
Fluturi ce duc în spate nori.
Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.
Tu țipi în jur ca o leoaică,
Încep și ielelor să placă,
În nesfârșit albastru joc
De tine vreau să am noroc.
Învăț așa să mor puțin
În sânul propriului destin
Și-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț să mor câte puțin
Învăț să mor câte puțin
În ochii propriului destin,
M-așez la sânul tău târziu
Să mor și să rămân tot viu.
Voi lăsa urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi și stea din cer căzută,
Pe-o creangă dulce de cucută
Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ținând în ea îngeri și sori,
Fluturi ce duc în spate nori.
Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.
Tu țipi în jur ca o leoaică,
Încep și ielelor să placă,
În nesfârșit albastru joc
De tine vreau să am noroc.
Învăț așa să mor puțin
În sânul propriului destin
Și-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!