Ieri am simţit un mare folos de pe urma stării de spirit deprimante în care probleme religioase nu te mişcă, nu-ţi vine să iubeşti, ci să judeci şi să urăşti. E bine ca atunci când eşti în asemenea stări să faci un efort să le recunoşti, să te lupţi cu ele. Ele sunt bune mai cu seamă fiindcă, ştiindu-te astfel, îi înţelegi pe alţi oameni când îşi ies din fire şi nu te mai superi pe ei, ci îi compătimeşti.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaşte-te vinovat, iar toate încurcăturile se vor limpezi imediat. E mereu uşor să te recunoşti vinovat în faţa lui Dumnezeu, în faţa celei mai bune părţi din tine. Iar pe oameni lasă-i să creadă că eşti vinovat în faţa lor. Dar eu, de caut, de bună seamă sunt vinovat faţă de ei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te păcăli singur crezând că practici umilinţa ca virtute atunci când te renegi pe tine şi ideile tale, răspunzând valorilor şi principiilor altora. Asta este FRICA. Fii îndeajuns de umil astfel încât să te poţi vedea exact aşa cum eşti, şi atunci când ai dreptate şi atunci când nu ai. Fii îndeajuns de umil şi acceptă sfaturile pe care le primeşti atunci când sunt bune şi ignoră-le atunci când nu sunt bune.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe... Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti cu calităţi cu tot. Când iubeşti pe cineva, nu-ţi mai faci probleme; îl iubeşti şi-l duci în iubire.

Teofil Părăian în Din ospăţul credinţei (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de gri

Oameni mai trişti, mai veseli
Străzi şi stări gri—
Oameni mai veseli, mai trişti
Pe străzi şi stări timpurii.

Zile mai bune, mai proaste
Azi nu mai este ca ieri—
Zile mai proaste, mai bune
Ieri, azi se-ndrepta spre nicăieri.

Stări tot mai reci, tot mai calde,
Şi plumbul în suflet ţine de frig—
Stări tot mai calde, mai reci
Şi visele-ncet amorţesc şi se sting.

poezie de Costyn Gilca (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reguli de viaţă

Chiar atunci când ambientul
îţi este necunoscutul,
tu să nu distrugi prezentul!
Împacă-te cu trecutul!
Nu lua în seamă
ce zic alţii despre tine.
Să nu-ţi fie teamă!
Fără ei, îţi va fi bine.
Dacă vei avea răbdare,
răul tău va fi spre bine.
Bucuria-ţi va fi mare,
fericirea e cu tine.
Singur tu eşti responsabil
cu fericirea ce clădeşti.
Cu timpul, de eşti capabil,
multe vise împlineşti.
Nu-ţi face singur probleme!
Nu fi mereu încruntat!
Încearcă să scapi de ele,
să ai sufletul curat.
Aşa dar, zâmbeşte!
Zâmbetul te-întinereşte.
Visul vieţii se-împlineşte,
Omul fercit trăieşte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când recunoşti că ai greşit şi-ţi ceri iertare, nu faci altceva decât să recunoşti că eşti mai înţelept acum decât ai fost atunci când ai făcut greşeala.

citat din Zig Ziglar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucide ce iubeşti!

Atunci când nu ucizi tot ce iubeşti
Tu nu ai cunoscut sublima clipă
Când, îmbătat de bucurie, risipeşti
Comori întregi pentru un cânt în pripă

Atunci când nu ucizi tot ce iubeşti
Când eşti înconjurat de gânduri bune
Aluneci lent către deşertăciune
Mai iute pierzi ce-ncerci tu să piteşti

Atunci când nu ucizi tot ce iubeşti
N-ai cunoscut nicicând durerea clipei
Ce-apare după tremurul aripei
Atunci când viaţa-ţi lin îţi risipeşti

poezie de Eugen Galateanu
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi m-am gândit şi a devenit absolut limpede că una dintre conştiinţele esenţiale, dacă nu cea principală, din care decurg stările morale supreme este conştiinţa spiritualităţii noastre, a divinităţii. Urmarea acesteia, în măsura în care o percepi, este că nu poţi să înşeli, să ascunzi, să te temi şi mai ales nu poţi să nu iubeşti pe oricine. Ca regulă practică o folosesc astfel: cum mi-e frică de ceva, mă supăr, vreau ceva, nu-mi place cineva, mai ales mă tem de ceva, îmi amintesc cine sunt, înţeleg că sunt o fiinţă liberă atotputernică şi trece totul. Devine limpede că, dacă te temi de ceva, doreşti şi nu poţi, obstacolul e în tine. Şi de îndată ce înţelegi asta, eşti liber şi atotputernic. Orice insatisfacţie este numai abatere de la calea adevărată, te izbeşti de pereţi, mergi într-o direcţie în care n-ai ce căuta. Dacă îţi vii în fire, te întorci şi eşti din nou cu toţi, cu Totul, cu Dumnezeu. E bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghează cu tărie să nu încolţească în tine trufia. Ea apare însă pe nesimţite, mai cu seamă atunci când te superi şi îţi ieşi din fire pe alţii, din cele mai neînsemnate motive.

Sfântul Ioan de Kronstadt în Viaţa mea în Hristos (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor de zis: nu trebuie să-i urăşti pe oamenii răi, ci dimpotrivă, să-i compătimeşti şi să-i iubeşti. Aşa este. Dar pentru a face sincer acest lucru, există numai o singură cale: a-L vedea, a-L simţi şi a-L iubi în ei pe acel Dumnezeu care se află şi în tine şi în ei. Pentru a fi in stare de asta, trebuie să devii conştient că Dumnezeu e în tine şi să-L iubeşti. Şi de aceea totul, totul depinde de asta.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi ninge în tine

şi ninge-n tine
când e-atâta iarnă în mine
afară copii de ceaţă fac oameni de ploaie
aud copaci şuşotind
pietre rostind aerul care le înconjoară
mă întreabă cum e să fii om
să iubeşti
să urăşti
şi atunci scriu pentru copaci pentru pietre
pentru dealuri şi ape
le scriu pe limba lor
cum e să fii om
să iubeşti
şi să urăşti
am renunţat să mai scriu pentru oameni
cum e să fii piatră
copac sau apă
cer cu nori
cer cu senin

scriu cum e să fii iubire pentru ură
cum e să fii ură pentru iubire
acum când ninge în tine
şi e atâta iarnă în mine

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul de Bâte (Sonet Tarot)

Eşti îngâmfat şi de nimic n-ai teamă,
Te crezi atrăgător, irezistibil,
La ce zic alţii nici nu bagi de seamă
Fiindcă nimic nu-ţi pare imposibil.
Nu stai pe loc, ci îţi doreşti schimbarea,
Că-n vene-ţi curge sângele fierbinte,
Îţi place riscul, îţi asculţi chemarea,
Priveşti cutezător doar înainte.
Însă atunci când te aprinzi prea iute,
Devii nesăbuit, gelos, nemernic,
Te cerţi şi spui cuvinte neplăcute
Şi astfel vrei s-arăţi că eşti puternic.

Dar focul mic, care stăpân nu are,
Poate s-aprindă o pădure mare.

poezie de Octavian Cocoş (15 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul este emergent şi vine în urma unui ideal mare pe care îl străduim să îl atingem, mai mare decât problemele mărunte pe care le avem. De asemenea, problemele noastre nu se rezolvă cu o singură acţiune sau sfat bine ţintit, ci sunt un efect al obiceiurilor noastre zilnice, al gândirii noastre şi, mai mult, orice facem poate fi un filtru sau un amplificator. Te rog să înţelegi că totul se leagă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul drept şi omul strâmb

Eşti drept când tu, din răsputeri,
Dreptate faci, când nu decazi,
Când astăzi eşti tot drept, ca ieri,
Iar mâine eşti tot drept, ca azi.

Eşti strâmb când strâmbătate ceri,
Când judeci strâmb, când tot decazi,
Când astăzi eşti tot strâmb, ca ieri,
Iar mâine eşti tot strâmb, ca azi.

poezie de George Budoi din Dreptatea şi Nedreptatea (25 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu eşti lângă mine
Mă doare să ştiu că nu-ţi este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubeşti,
Mă doare atunci când mă umileşti
Mă doare când ştiu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece şi grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ş-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când ştiu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine şi orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poţi să-nţelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări

Doamne, când mi-e greu, eu nu mă ruşinez
mă ruşinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocneşte permanent în rugul stins de mine

Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin şi soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare

Doamne, uite, ştiu că am să mor şi eu
dar unde, când şi cum - nu-mi dai să ştiu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eficienţa este atunci când faci lucrurile bine, eficacitatea este atunci când faci lucrurile care sunt bune.

citat din Peter Drucker
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele de la mână

La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.

- Eu sunt Degetul cel Mare
Şi mă mişc fără sforţare
Şi vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.

- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbeşte,
Aţi ghicit, el se făleşte.

- De folos sunt, aşa lung,
Uite cum la nas ajung!...
Apoi mândru şi stelar
A vorbit şi Inelar.
- Eu sunt degetul acel
Care poartă un inel,

Ce adesea e de aur,
Pentru mână, sunt tezaur!
- Staţi măi fraţilor un pic,
Zise Degetul cel Mic,
Fiecare-i de folos
Că e lung sau e mai gros.

Vă rog să priviţi puţin
Că pe masă e un crin,
Luaţi pe rând această floare
Să vedem care-i mai tare.
Încercară, dar vezi bine,
Singur, e mai slab oricine.

Şi atunci, săriră toate,
Fără nici o răutate,
Crinul alb să îl ridice,
Binişor, să nu se strice.
Şi se veseliră tare
La sfârşit de adunare.

Morala

Geaba eşti lăudăros
Că eşti mare, eşti frumos,
Dacă-atunci când greul vine,
N-ai prieteni lângă tine!

fabulă de Gabriela Genţiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai puternică armă pe care o ai să ajuţi alţi oameni este încurajarea. Funcţionează pentru oricine, la orice vârstă, indiferent de probleme. Puterea exemplului e singura care educă alţi oameni. Vrei să îi schimbi pe alţii? Devino tu prima oară ce vrei să devină ei, dacă chiar îţi pasă. Dacă nu, lasă-i pe drumul lor. Totuşi este foarte important să înţelegem că cei din jur au lecţii la fel cum avem şi noi. Şi ei singuri trebuie să depăşească provocările devenind ei oameni mai buni şi mai evoluaţi chiar dacă de multe ori drumul evoluţiei trece prin multă suferinţă. ASTA E! Încetează să plângi de mila altora pentru că asta e lecţia lor. Dacă intervii, rişti să le răpeşti lecţiile. Să spunem că eşti un părinte sau un partener de cuplu. Şi copilul tău sau partanerul de cuplu trebuie să înveţe lecţia banilor şi a valorii. Şi tu îi dai bani pentru că îl iubeşti. Apoi tu dispari din viaţa lui peste noapte. E ca şi când i-ai lua unui olog scaunul cu rotile sau cârjele. Îi faci mai mult rău decât bine. Dacă vrei să ajuţi, cel mai bine o faci lăsând o persoană să se dea cu capul de pereţi rezolvând problemele. Am fost uimit să văd cum oamenii ajung să îşi urască binefăcătorii tocmai din cauza faptului că prin ajutorul dat, i-au făcut dependenţi de ei. Când simţi nevoia să ajuţi, ajută-te pe tine. Fiind tu o persoană puternică, faci mult mai bine lumii. Un cerşetor nu poate ajuta alt cerşetor să îşi depăşească condiţia.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am simţit că mi s-a rupt unul din cele trei fire nevăzute, care leagă pe creştin de Dumnezeu, nădejdea. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor. Simţeam că mă înec. Dar mi l-am legat la loc, luptând zi de zi. Cum? Citind cele patru Evanghelii... Când le-am terminat, am simţit că am din nou cele trei fire şi că ele sunt bune: credinţa, nădejdea şi dragostea.

Corneliu Zelea Codreanu în Însemnări de la Jilava, Miercuri, 15 Iunie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!