Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Arși... Foc

Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.

Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.

S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...

... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.

Mă bântuie urlet de groază
Din clubul morții în artificii
Topind vieți într-un vis, o oază
În mintea anoxică în suplicii.

Îmi plâng boboci de-al meu popor
Ce-aveau să înflorească o țară,
Ce-i azi rănită, părinți mor
C-ai lor copii-au ajuns să moară...

La mame, tați, pe brațe... aseară...
Sunt tot revoltă, tot o fiară!

PS
Arșilor în "Colectiv", Clubul morții-n București... și nimeni n-ar răspunde... iară,
ISU, inspectoria inutilă, zisa "Poliție" Locală
Tagma controlorilor "neanunțați"... cu toții demni de ocară!!!

poezie de (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Înjurământ

Ce știți voi muritorilor perverși
Pe cine pierdeți azi definitiv
Când ați avut sinceritate ca-n povești
Într-un gigant ce rejetați fără motiv.

Uitați-vă-ndobitociți măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veți mai avea un cărturar
vă asculte, om, fără eschivă?

Din mintea neagră, ce-o purtați ușoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiți un politician, așa-ntr-o doară
fie sincer, om, eminamente???

Îl meritați oare, voi lașii necitiți
-aveți așa valoare, chiar postum
Slugi și dezbinători în fond nefericiți
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.

Vă-njur fiți cu toții blestemați
Orbiților lipsiți de minți, de carte,
Lui Păunescu doar prin moarte să-i urmați,
pierdeți trup și suflet, de nimic să n-aveți parte!

Și vă blestem profund de mii de ori
Să n-aveți parte de copii, de mame, tați
fiți pe veci doar victime de orori
Pe viitor!... Neîntrerupt stigmatizați!

plâng nenorociților de-o blasfemie
Ce-o promovați într-o mulțime de prostie
închin nu puteți mi-o mânjiți și mie
Prin grația lui Dumnezeu, hulită seminție...

Sunt un fugit, cum și mulți alții au plecat
De frica voastră frunți golite de lozinci
-nchin din nou la Dumnezeu, v-am denigrat
Fărâmă de popor rămași cum v-am lăsat...
... La stadiul, minți și suflet de opinci!!!

poezie de (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colectiv

O mare tragedie,
S-a abătut pe această Românie.
Tineri frumoși, ne-au părăsit,
Și înapoi n-au mai venit.

O seară, începută bine,
S-a transformat în tragedie.
România, țara mea,
Ce se alege de existența ta?

O trupă, un album lansa,
"Goodbye to Gravity" se numea.
Dar n-au mai apucat,
Focul, rapid s-a declanșat.

Ce a urmat, cu toții știm,
Nu vrem ne amintim.
Suflete, la Cer s-au dus,
Și-acum, ne privesc de Sus.

Răniții, ne mor în spitale,
Nepomeniți în catedrale.
Judecați pe nedrept,
Pentru că au fost la un concert.

Dumnezeu are nevoie,
Doar de suflețele bune.
Îngeri sunt în Rai,
Eroi pe acest plai.

Clubul, autorizație n-a avut,
Încă de la început.
Pentru patroni, doar banii au contat,
Pe tineri, viața i-a costat.
 
În țară, protestele au început,
Oamenii, o schimbare au vrut.
Tragedia i-a unit,
Și din locuri s-au urnit.

De la București, la Iași,
Cu toții am fost părtași.
Au ieșit în toată țara,
Din Galați și Timișoara.

Până-n ziua morții,
Noi vom goni hoții.
Când țara la noi revine,
Liniștea o să domine.

Lucrul cel mai trist,
Un dezastru ne-a trezit.
Am devenit solidari,
Cum n-am fost de ani.

                                  

poezie de (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cerere în pretenții

Cum s-o plăti, cum oare,
necesitatea, stare
de-a fi cinstiți normali,
când alții-s criminali
și mame, tați, copii
stau nopți pe străzi, veghii
la bunul plac de-un monstru
incult, cu-averea-i rostu'
și-alți doi, scârnavi valeți,
ce n-au-ndeajuns găleți,
împart doar vorbe goale
și-și vor și-alți, pușlamale
fie liberi, toți
în hora lor de hoți...
Ne amenință ce vine,
ală, tu și mine,
n-om mai avea pretenții,
c-ai lor -proști, repetenții-
în loc de sârg, servicii,
ne-or fi sudalme, bicii,
scuipatul din ghișeu
și pumnul -ți ia leu
și, nu oricât, un pol...
te vrea otreapă, gol,
să-i dai tot ce mai ai
-cu legea-n mână, scai-
nu mai scapi în veci
de sărăcii, poteci,
-ți iei din nou căruță
-ți duci la târg drăguță,
cum și străbunii au fost...
că lor, ce-i neam... e-un prost!
Nu văd, ce tineri culți,
cu fete, mame... mulți
din case în prag de seară
vă strigă-n ger de-afară
sunteți mizerabili
în gând, abominabili
în fapt, niște putori
ce țara o vreți comori,
doar pentru voi, o pleavă
ce dramă ne-o vreți gravă...
pierd onoare-n lume,
la țară spurcați nume
vă detest, canalii,
vă fim noi șacalii
de ne-ațâțați... la sânge
pedepsele vom strânge
ne plătiți rușine
și, popor să se-nchine
fiți mai rău ca el,
să-i suportați măcel...
de-nvățături, nu moarte,
vă vrem parte, parte
s-aveți de furt și crimă...
știți... ce e victimă!!!

poezie de (4 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Unde să vă plâng?!

Unde plâng?! Morminte goale
Își așteaptă dreptul la-ncarnare...
Cruci fără de nume se așteaptă,
Prunci pe mame, fiicele pe tată...
În durere lumea se îmbracă,
Lacrima în lacrimi se îneacă,
Nu mai sunt nici litere, nici rugi,
Nu mai ai nici dreptul mai plângi.
Nu mai ai nici timp și nici icoane...
Clocotește sângele de mame.
Ochiul este un ocean de rugi...
Tu în rugă te întorci... și plângi...
Bate-n suflet clopotul durerii.
Plâng părinți și prunci sub doliul serii.
Au plătit prea mult cu viața lor.
Suflet, lacrimi și tăcere, dor.
Mai întoarce, Doamne, morții-n viață
Și fim mai buni, de-acum, ne-nvață!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Persona non grata

Trădarea în persoană cu gând în necroză,
Minciuna bisată împlânte psihoză,
Hoția ascunsă sub fața de înger...
Călău serial de-un sublim, pus în sânger.
Demon de putere exersată-n excese
Din mult înșelat de naiv... făr' să-i pese.
Viol de speranțe induse-n parșiv,
Mizerii-n cuvinte înspre drept... laitmotiv!
Hienă ce roade, la os, interese
Și-nfașcă peșin, să-l exporte-n adrese...
Canalie scârbă ce-ar arde și mamă,
Christos ar zidi, spânzura de-o năframă.
Veninul, ce piele străpunge cu ură,
vadă doar sânge, când inimă fură.
Pericol la țară, ce-o vinde pe-un leu
Și-n negru sfărâmă culori, curcubeu
De vis, năruit, al săracului biet,
Lăsând-i copiii pe drumuri... Ascet
Ce n-ar da la nimeni, nu vrea pară
Că are... Că lui nu paraua i-e chioară;
Averea neavută înainte-i căpușă,
Făcută colos din cadou de mătușă!
E el, asasinul din fund, malversatul
Rânjind că-i străjer pentru voi..." El e Statul"!?
Zăganul cu ochi de acvilă venală
Ce vrea țara LUI, doar a lui toată, goală
Și neam pustiit pe tărâmuri vecine...
Buboiul de rău, pretinzând "Vă vrea bine"!?
E bestia hâdă ce vinde chiar țară
Și voi, un popor, vă percepe în fiară;
Să moară oricine, doar el respire...
Blestem de Satană, vă vrând nimicire!
E și-un colectiv, o partidă, partid
Puroiul politic stârpind individ,
O hoardă infamă ce-n rob vrea popor
Să-l aibă unealtă în cozi de topor!!!...
E el, diplomat, te vânzând la dușmani;
La el nu-i onoare, e-un număr de bani,
E hidra ce ia, nici nu știe ce-i plata...
Și întinsă-i pe-o țară... "Persona non grata"!

Țara mea, ce păcat... Și le vreau judecata!

PS
Doar numiți-i, c-aveți definit... entitatea!!!

poezie de (19 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Sub tricolor

Sub tricolor, a-nmugurit iubirea
De neam, de țară, de pământ, de sat
Se-mbracă iar, ca în răstimpuri ia,
Se-ntorc români de unde au plecat.

Un zvon de primăvară și de pace,
Aleargă liber pe câmpii de dor,
Modificăm prezentul... Nu încalce
Nici un străin iubirea de popor!

Biserica-și deschide poarta iară,
Speranța-n noi din nou a-nmugurit,
În cumpăna fântânii, mulți aflară
O glăsuire fără de sfârșit

Ce le vorbește de strămoși și pâine,
De dor de țară, de părinți, de prunci...
Veți fii și voi copii, părinți, ca mâine!
Aici străbunii au trudit pe brânci.

Aici izvorul adăpat cu sânge
Ascunde și istorii și străbuni,
Aici ne bate inima și plânge
Lacrimi străbune - inimi de români.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.

E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...

Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.

zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.

Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Și-l pierd, într-un week end, pe Adrian.

Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce mai întâmple
merite mai mult de-nalt de Păunescu.

Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... și Prut și Adrian.

Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.

Țineți-vă nu rămâneți van
Cum sunteți azi doar simpli impostori
De nu veți recunoaște-n timp valori
Continuând renegați un Adrian.

scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
simt nu mai sunt, sau sunt nimic.

Și nu uitați c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el, popor nemuritor...

Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...

PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veșnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...

poezie de (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amor e...

Atot ce-i și de nu-i, nimic în veci n-ar fi,
Mai mult și decât sânge, de părinți și de tine.
O oază de sublim, de dar peste ce-i bine...
Raza din negrul nopții și sorii toți, din zi.

E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor... e amor

poezie de (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Incendiar...

... nedefinit,
alb scânteiază
roșu asfințit,
albastră rază
în grena condens
spre negru fum
de gri intens,
brumăriu scrum...
închis potent
în foc deschide
ardent, ardent
atins cuprinde
dintr-un nimic,
ajuns scânteie,
exultă-n pic
văpăi de fee,
ce-n abur mor
lăsând doar fum
de-un negru dor,
sfârșit în scrum...
nici n-ar fi fost
de nu-i o umbră,
probabil cost
de-o moarte sumbră!

poezie de (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea basmului cel hâd

A fost, odată ca-n povești, ce-acuma-s basm "murdar-curat"
În țara ce dintre iluștrii ajunsă-i rău dintr-un Regat,
O schimonositeală... strâmbă, un pleonasm de hidos rău
Dintr-un tărâm de Feți-Frumoși aleși acum doar "nătărău"
țină în buiestru' un neam, nu prin ce-i pisc de înălțime,
Căci "grota" e vândută "tron", "popor" e numai o "mulțime"
Și-n două Camere-n Palate nu stau cei bravi de știință culmi,
Stau tolăniți ne-aleși de nimeni -din vechi stejari tari- molâii ulmi
Ce își vând "șarm", probat prostie, proștii nu lipsesc deloc,
E-un glod întreg legat la ochi, cu ceara un timpan, glas ioc,
Sau doar ce-ar avea spună ei, sunt doar minciuni răstălmăcite
Venite din auz confuz, din ochi închiși, minți încâlcite
S-asculte de-un "chilot" imens, ordura veșnic repetentă
De școală nedusă la "cap", rămas hoție incipientă
-Ce-o pune-n practică pe-o țară- un retardat mintal scârnav
Ce împroșcă cuvânt nobil pus de "senator", făcându-l sclav
Sieși inept de ADN, o spurcăciune recesată
Ce umple jilțul cu izmana-i cu siguranță necurată,
Căci doar din spurcăciuni grăiește, zicând el ar fi popor
-Un biet neghiob ajuns nu'ș cum să aibă rol de vorbitor-
În cârdășie c-un alt hoț din altă "Cameră" celebră,
Zicându-și "deputat", el șef, socotit nu'ș prin ce algebră
Din morți, ei l-ar fi ales de curvă sadică de neam,
Un pațachin, obială neagră din nespălat, ițar viclean
Ce se dă alb și e tot zoaie scurse prin nări cu muci de creier,
Se vantând doar el ne știe cântul de țară, imn de greier
Ce l-ar fi scris înspre-a cerși să-și umple haita, neam de traistă
Și Patria s-o ia moșie, crezând-o tot c-a lui nevastă,
-Ce-ar tot schimba-o ca pe-o curvă- că tot alege mai cur-vite
C-al său fârtat, slip XXX... XXL, scrotumuri strivite...
Două tristeți-caricaturi care-și bat joc, horă sinistră,
În Patria ajunsă rău din plai de basm, o "basma" tristă,
Că din netrebnici lung e-alai, fetidul e-o scursură-n urmă
De împuțiciuni de minți golite, de hoți, pungași cu toții o turmă,
Ajunsă fruntea... dintr-un anus, ce-n loc arunce ce-i deject,
S-a pus să-și spună c-ar fi "cap", 'nălțând prostia în erect,
Ducând un străbunit popor -din ce-ar fi fost pe veci sortit-
fie coadă-n continent, de lume se vrea stârpit...

Ajuns-a, o Patrie de sânge -ce a înroșit pământ, erou-
Doar o paloare fadă surdă, un zid la nou, doar un ecou
Ce întoarce fără rațiune o împotrivire la progres
Ducând atâtea milioane într-un puhoi de-un neales...
Doi scelerați schizofrenetici ce știu zoaie-i dedesubt
Și zoaia și ea se complace, iubește furtul și corupt...
Așa se închide plai de basm, adică "basm" ajuns real
Și tot ce s-o-ntâmpla de-acum va fi un veșnic infern... al
Minciunii, hâd iresponsabil, lașul ascuns ce nu vrea luptă,
Doar toți cât pot fura mai mult, c-așa-i în Țara ce n-ascultă,
Remorcă la străini, să-i ceară fie-un reciproc respect...
În națiunea degradată de doi mârșavi de intelect!

Să-i arză focul de bandiți, cu sinonime, dialect,
Să moară de-azi în tată-n fiu, pân-o rămâne vreun "deștept",
Că-i rău, că-i și sus un molâu, ales de-o țară-n vârf... NEDREPT!!!

E doar povestea vorbii-n fond, un basm monden, cel hâd... ABJECT!

poezie de (30 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Basm de țară

A fost odată, în țara sfântă ce respecta pe moș și babă,
A fost ce-acum sunt doar povești,
Când se învățau puțin istorii de neam silabă cu silabă
Și crez era doar adevăr de voievozi... cinstiri regești.

Și era mândră țara în toate, în straie albe, toată ii
Își purta cinstea în blazon își onora strămoșii drepți.
Cu frica urii se închina și Dumnezei făcea copii...
Se saluta popor pe uliți... și asculta doar de înțelepți.

Era demult, odat' și odată, cuvânt blajin cu mult domol,
Iar munca grea era onoare, cum castul de nevastă-fată...
Doar aprig se curma la rău și viața se dădea obol
Pentru pământu' între uluce... când neam întreg era o armată.

Era iubire pentru neaoș, primire caldă la străin
Și la biserici închinări, pioase în genunchi, umil,
Feciorii își moșteneau părinți, la fel și bun și, cel hain
se îndulcească înspre iubire... c-a fost la fel și el copil.

În bătătură avea loc câine și mielu' pentru Paște sfânt,
Iar cumpăna de la fântână dădea gând bun către dreptate...
Și uite am poposit trecutul vă las gustul vă încânt
De țara mea, ce-o vreau iubită din nou de voi... posteritate.

poezie de (26 iulie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atentat la popor

Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?

Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!

Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!

Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...

... Bani luați din gura celor mulți,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caști, onești, cu multă carte
țină leneșii cu burți?!?

Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând nație cu ham,
s-o ducă-n hăț... către mezat?!

Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?

Ne-au făcut legi, făr' dea seamă,
fure ei nestingheriți!
Cu barda au dat în necăjiți,
să n-avem drept la țara mamă!!!

Ne vor pe toți, ca mine, afară,
fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
și-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!

Câți "proști" om fi, cum ne cred ei,
dar mulți, mai mulți suntem și, buni
strângem cloaca de nebuni...
întemnițăm pe derbedei!!!

Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinți,
ne-adunăm și mușchi și minți...
jugulăm hoți, cretinism!!!

Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
și noi, poporul, ca un val
nimicim zoaia de himere!!!...

... Să-i punem pe parșivi la zid,
la hoți le luăm ce-au furat!!!
fim, de ambiții, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...

... Al celor mulți, cu cultul legii
crescuți toți șapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
stârpim hienele fărădelegii!

Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!

Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-ațâțe!
Tot neamul lor din lei, în mâțe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!

morții mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!

Of, țara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aș vrea să mor,
protest doar rămân, un dor...

poezie de (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neveșnic viril

E timp când și floare își pierde pistil,
Când floarea, de jună, se arde de soare
Și fruct nu va fi, văduvit de viril...
Pământ va fi tern și curaj va dispare.

Pământul meu simbol e parcă sărac,
Rămas fără vlaga flăcăilor dârji
O noapte, ce zi și-a pierdut de colac...
Cum iepe de soi n-apucând dea mânji.

A strâns într-un laț pe băieți efemerul,
Să-i ardă de vii la concertul pieirii...
Noiembre 'nceput, când parcă și cerul
Cu foc s-a surpat, îi înfășcând nemuririi.

În clubul de sunet dorit, adulat,
S-au dus cu mâini goale înfrunte destin
Bărbații, cu suflet vibrând, pe înnoptat...
La corzi de chitară și tobele-n plin.

Scânteia rebelă, cu trai de-o secundă,
A pus în dezastru un dram de plăcere
-Cu fulger de foc peste sunet în unde-
Făclii din bărbați, își aneantind înviere...

... Cu nume precise, acum scrise-n memorii,
Ce numai o cruce purta-vor de-acum
Pe oase fierbinți, fără vini, crematorii
La capăt mai lung, sau mai scurt... de un drum.

E ziua funestă, de vieți... acum scrum!

poezie de (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Plângând

Mi-am pus în gând de astăzi singur plâng
Și să-l adun de azi picuri de-o mare în amintiri,
nimeni n-o va face apoi când trup mă frâng
Și un alt recensământ n-oi fi între omeniri.

Și am plânset așa mult, ce-am adunat să-l vărs
l-am acumulat din părinți moșteniri
Ce nimeni nu mai plânge, îs doar putregaiul stors...
Și atât de mult au dus cu ei, dor și iubiri.

mă spăl singur eu păcate în lacrimi, milă
mi-o port eu povara, că pe alții n-o să-i am
Prinși doar de treaba lor, ce lasă în urmă în silă
Ce-o am; o știu e-un pic, mi-e scrisă în os din neam.

Se stoarce suflet apă, de-un dor de ce nu știu
De ce-am uitat; prieteni, dascăli, iubiri, neștiuți
Ce i-am avut, atins, văd chipuri 'ntr-un târziu;
Încețoșat se uită de-s încă, ori sunt pierduți.

E mult mai bine așa, timp nu-mi las datorie
Și-mi liniștesc și suflet, parcă-s mai pur, curat
Și obrajii, ochii-mi șterg, ce-s becul de-o făclie
Cu multe raze, stele-n lacrimi cu gust sărat!

prăbușesc mă înlăcrăm pe foaia de hârtie
Că nu mai pot de răul ce-mi pare mă trec
Pe nesimțite, sperând mie n-o să-mi vie
O zi când nodul, ce-am în gât, îmi va fi de înec...

poezie de (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Închinare la copii

Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!

Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au ‚naltul mai zboare
Și-s mici, în sângerii.

Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.

Dați pe copii la școală
nu-i doboare greul,
Măcar -aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.

Dați la copii... vis,
Întindeți pat doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.

Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.

Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând le fiți, în minți.

Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.

Iubiți-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!

poezie de (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andrei... Gheorghe

Avem toți proprii Dumnezei,
Așa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
fi fost unic... Gheorghe Andrei!

N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ștoarfe, false din popor-
Să-și ia cu barda, cu topor
Ascuțit spirit... de-un Andrei!

Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... țara lu' Andrei!

Există, știți, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!

Nu va mai fi ușor iei
Adevăr pur în palme sparte
Și să-l arunci 'nspre fețe moarte...
stropești falșii... cum Andrei?!

De azi vor fi doar derbedei
Mai mulți, din adevăr fure
Și, mai puțini onești înjure
Meschini și hoți... Era Andrei!

Ce rară-i lumea de idei
Și va fi tot mai rar, mai rară
țină sincer la a mea țară,
Cum Gheorghe... Prenumit Andrei!

închin la spirit de holtei
În gând și în fizic, în credință,
Cum încă îl am, Gheorghe, conștiință
De-un neam... Ce l-aș vrea tot, Andrei!!!

Te salutăm cu toții, ai mei...
Vă rog să-l plângem, 'n suflet grei!!!

In aeternum memoriam, Gheorghe... Andrei,
Un jurnalist, un om!!!... Sunt Zei?...

poezie de (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inventar pierdut

Născut s-acumulez
m-am luat pe bucățele...
S-am timp -mi revisez
petrecerile mele.

Nu aveam încă dinți,
pășind... nu aveam păr;
copii din părinți,
scrutez spre adevăr.

Nimic nu cunoșteam
pitic descurajant,
vocabule n-aveam...
Oricum neimportant.

Tot rând pe rând, tot dus
-nvăț din alți percepte
nevrute, mi-au indus
înscrisuri imperfecte!

Hârtii s-au adunat,
justificări, diplome;
Intrat... licențiat
obtuz și plin de dogme.

Prin jocuri-s educat
fac ce alții vor...
Intuitiv erijat
într-un dominator!

Utopii-n fericire
-primite dar de muncă-
e-o viața-nșiruire
de ducere... în cârcă.

Neștiind, copii mi-am dat
ca roata se-nvârtă
țină o țară, un Stat;
să aibă ei de furcă.

Am creat șir de bunuri
ce nu-mi mai sunt utile
și las seren pe drumuri...
de-s fixe, sau mobile.

Sunt simplu un pasaj
infim, neînsemnat...
Sunt om.... pentr-un limbaj
ce singur mi-am creat.

Sfârșit, voi fi o listă
De bunuri-corolar;
De-o existență tristă
Pierdută-n inventar!

poezie de (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Să fi știut... - jurnal de lacrimi de război

fi știut va veni războiul, nu mai făceam copii... suferim.
Dar cui aparțină-această vină? Ce datorăm, cu moartea plătim?!

De ce plătesc părinți, copii, cu sânge? De ce cu lacrimi spală suferința?
De ce planeta îngenunche, plânge? Străini de viață, căutăm credința...

De ce, de ce, de ce nu-mi pot răspunde, când calcă tancuri trupuri, le strivesc
Și din adâncul lor țâșnește sânge... Blestem de Dumnezeu îmi ispășesc?!

Copii flămânzi, fără părinți, departe, în lumea asta încă rătăciți,
De ce, răniți, tânjesc după dreptate? De ce sunt schije-n ochii lor cuminți?

Ce simte-un tată, când plecând la luptă, știe va muri pentru fecior
Și pruncul fi-va ultima icoana pe care-n gând, o va purta cu dor?

Un pui de om, cu surioara-n brațe, ce simte când părinții i-au murit?
Dintr-un război, ce poți iei aminte?! Căci sufletele-n el s-au schilodit...

Nu tancuri, avioane și rachete te sperie la fiecare ceas,
Ci moartea ce plătește biruri grele ia de pe pământ ce-a mai rămas.

De ce curgă lacrimă pe ceruri și-i secetă de oameni pe pământ?
Războiu-acesta, cui folosească? De ce să n-aibă oamenii mormânt?

Nu-mi pot răspunde și mă doare-n suflet... Cu gânduri calde îi îmbrățișez,
Dar mă încearcă, iată,-un fel de urlet și-n mine în războaie mă trezesc.

Visez la pace și la libertate... -ntoarcă-n lume singurul Iisus
Ce-a adormit pe cruce și-n dreptate, spre Dumnezeu, ca un martir s-a dus.

Și mă trezesc cu sufletul o rană și gândul sângerând de necuvinte
Și plâng și plâng și plâng precum o mamă, toți pruncii lumii care n-au părinte.

Calc diavolescul sânge în picioare și plâng sub crucea lui Iisus... Mi-e dor!
Și plâng fiece suflet care moare, lăsând pământul mai pustiu, mai gol...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimă în... "Purple rain"

Stă soarele-n "purple", cu sufletul stins
De-o rază răsfrântă de-un luciu pierdut,
Rămas fără vlaga sclipirii de-un vis,
Adânc înecat... pe Univers lăsând slut.

E sunet mai gol, doar în scoici lăsând vuiet,
Ce poate într-o zi va renaște-n recifuri,
Când ploi vor dispare și "rain", doar un tunet,
Va sparge timpanele... închise cu cifruri.

Fantoma de" Prince" va renaște dansând
Pe tocuri și, tril ce va scurge chitară,
Va face amintirea, rămasă plângând,
învie din nou în fiori... iar și iară.

E lumea atâta de trist de perenă,
Cu atâta nedrept scris în indiferență
Și își uită viața îi e doar o scenă
Fugară... ca mintea, pierdută în demență...

Sunt strop... "purple rain", dezbrăcat de prezență...

poezie de (22 aprilie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar un... pic

Pic, pic sună pe țeastă; un cor universal
Din opera lumească, ce crește câmp, oceane
Și aer impercept prăvale-n tunet mal
De sunet, bang și fulger... e-un sor de lampioane.

Ațâță gând, rapace de înălțat frumos
La hăul tot, ce-i scenă, din mult uscat și ape;
Lavabilul ce spală gunoaiele ce-am scos
Din pământ pur... topindu-l, dezintegrat aproape.

Se pică molecula lichidă, translucidă,
Neînțeles de clară după un atât parcurs,
Doar ca să zboare iar, de-al ei abis lividă,
Căci trebuie spectacol... Bilet nu-i cu ramburs!

poezie de (26 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook