Secretarei
Autor cu drept deplin
Peste funcție și bâtă,
Șeful are un atu -
E în rolul n-am dă-mi tu.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
O draperie de liniște își lăsa faldurile să cadă peste scena vieții, peste actorii ce-și joacă rolul ireproșabil și calm.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portarul
De pe bancă el ascede,
Ca un pui pentru grătar,
La un cont frumos... se vede,
Doar în rolul de... portar.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ale secretarei
Nevastă de împrumut
Tânără și delicată
Venită la interviu
Pentru rolul de amantă.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger zboară
- cu dedicație pentru Pescărușul Fericirii
Un înger de lumină zboară
Prin ființa mea interstelară,
O blândă flacără mai arde,
În a durerilor tornade...
Și din Pleiade urcă lin
Spre lebăda cu drept deplin,
Ca trecerea prin Univers
Să aibă-n viața asta sens.
Prietenia-i un amnar!
Este al vieții noastre har.
Lăsați panerul cu minuni
Să ne-nsoțească în furtuni!
Noi suntem numai o petală
Ce s-a deschis în fapt de seară
Să vadă soarele-apune
Lăsat peste această lume.
Și pică lacrimă și ploi,
În cer, în lume, peste noi...
Simțim și spunem: vrem schimbare!
Dar porțile interstelare,
Ne țin închisă libertatea
Cât prin celule trece moartea
De spirite și de iubire.
Eu voi rămâne... FERICIRE...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăirile acestea de maximă intensitate dau uneori realitătii un iz de fals conștient, dar înțelegând pe deplin iluzia, visul se conturează material.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am să pot
Eu n-am să pot dormi...
E geana plumburie
Și inima-i pustie, draga mea...
Eu n-am să pot visa...
Trec stele spre niciunde
Și dragostea se-ascunde într-o stea.
Eu n-am să te urăsc!
Tu ai plecat
Și aripi ți-au crescut către înalt...
Și am să zbor...
Din aripile tale
Să-mi fac lumină și mărgăritare,
Pe-altar ceresc...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi
Dă-mi noaptea ta și visele,
Dă-mi bucuria ce ți-o dau,
Dă-mi dragostea-n privirea ta
Și același dor a viselor!
Dă-mi ziua ta și fericirea,
Dă-mi zâmbetul și bucuria,
Dă-mi inima ca o mireasmă,
Iubitule, tu imi dai viață!
Dă-mi gândul meu să fie-al tău,
Dă-mi si iubirea să o am
Și lasă-mă să fiu tot eu
Cea care cere dragostea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău din Dor de poeme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu val, să pier printre firele de nisip, să mă pot ascunde de mine, în infintul din care am venit... Dar nu pot... Refuzul meu de a fi ce nu sunt o carte deschisă, încă nescrisă e veșnica luptă de a fi autor.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excedent
S-a spart conducta cu prostie
Și lumea țipă: Dă-mi și mie!
Dar Șeful spune: Nu se poate
C-o dăm peste hotare,-n parte!
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.O regie aproape perfectă îmi oferise rolul unui actor obosit, buzele măcinau fragmente de fraze neînțelese, adormisem la marginea tunelului, numărând stelele ce nu mai conteneau să răsară. Era doar o senzație.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tributar, focul verii își arunca sclipirile solare peste întregul pământ, peste câmpii de pojar, peste păduri de smarald, peste ape de cleștar însetate... Cu pensula înmuiată în culori aprinse și vii, smălțuise copacii tiviți cu aur și purpură, iar noi, la poale de umbre, poposisem să-i simțim miresmele dulci.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E drept ca-n patul conjugal
Să doarmă-o singură persoană,
Iar celălalt (adică... el)
E indicat să doarmă-afară.
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La apel
Cu năduf și cu uimire,
Cu amar la început,
Vin... ca să vă dau de știre,
Că nimic n-am priceput.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am constatat: pe facebook, dragii mei,
Azi mor mai mulți bărbați decât femei...
Corona-i drept, la ei va atenta
Și virtual îi va dezactiva.
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- dreptul de autor
- Fără alte teorii,
E un drept ce dă de știre:
Când deștepții fac prostii,
Proștii cer despăgubire.
Dreptul de autor
definiție epigramatică de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi...
Dă-mi azi, sensul vieții mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi șoapte de mărgărit.
Dă-mi a vieții mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viața fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.
Dă-mi din taine neștiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.
Dă-mi azi zborul spre visare,
Dă-mi norii ce scriu pe gânduri,
Dă-mi acea iubire mare,
Dă-mi-o scrisă printre rânduri.
Dă-mi senin în vise albe,
Dă-mi a brațelor iubire,
Dă-mi sărutul florii dalbe,
Dă-mi tărâm spre nemurire.
Da-mi somnul pe brațul lumii,
Dă-mi sclipire-n loc de lacrimi,
Dă-mi lumina cald-a lunii,
Dă-mi iubirea fără patimi.
Dă-mi speranța către mâine,
Dă-mi iubirea ce-am sperat,
Dă-mi lumina care vine,
Dă-mi din toate, am meritat.
Dă-mi să pot să dau la toți,
Dă-mi iubirea Ta Celestă,
Dă-mi să las și la nepoți,
Dă-mi ce tot nu se contestă.
Dă-mi cărări de viață lungă
Dă-mi din bunătatea Ta,
Dă-mi iubire să-mi ajungă,
Dă-mi, de Tine n-oi uita.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul
Limbile ceasului și-au încurcat rolul...
S-au întors înspre copilărie,
Când tocmai visam la păpuși
Cu ochii din cârpe.
Ochi desenați cu un creion chimic
Bine ascuțit...
Mă întreb cum de nu am înțepat irisul
Cu speranța mea.
Apoi mi-am amintit
Cum la vremea aceea,
Îmi doream să fiu mare,
Să pot conduce un imperiu,
Ori câțiva pași nesiguri, mărunți...
Uitasem că dorința mi-a fost împlinită.
Dar magia s-a rupt
Și am rămas suspendată peste vidul tăcerii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări în zare -
frunzele cad peste noi
plouă cu soare
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupa amintirilor...
Caut lupa amintirilor
În sertarul copilăriei prăfuit
De cuvinte și vise.
Nu îmi mai amintesc unde mi-am pus
Tocul așteptărilor.
În zadar scormonesc! Vechituri, amintiri și tăcere
Mă apasă pe umerii
Încărcați de omăt.
Din vinul zburdălniciei, nu mai pot să mă-mbăt.
Dă-mi mâna ta osoasă și grea!
Pe umărul aducerii-aminte
Nu bate vântul,
Nici râu de lacrimi nu curge.
Acolo e cerul senin
Și viața mai dulce.
Împarte cu sufletul meu
Felia de cer și dă-mi sărutarea tăcerii,
Să pot dormii liniștită
Pe altarul durerii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce-am greșit, Stăpâne?!
Cu ce-am greșit, te-ntreb, Stăpâne,
De m-ai mânjit cu-atâta boală?!
De-acum, în piptu-mi, va rămâne,
Durere, lacrimă și ceară...
S-a înnoptat la mine-n suflet...
La Tine-atâta-i de senin!
Vezi, viața-n Rai îmi pare-un cântec
Și repetat aș vrea să vin...
De ce atâta suferință,
Ca-ntr-un paner, am adunat?!
Mi-ai dat iubirea-n linguriță...
Poate că nu te-am ascultat.
Și am plătit, dar ce păcate?!
N-am îndrăznit să mă supun,
N-am mers cu Tine mai departe...
De-aceea, deci, plătesc acum?
Zadarnic spui despre iubire,
Acelora ce cred în ea,
Căci biciul care dă în tine,
Nicicând în mâini nu-l poți avea.
Mi-e frânt genunchiu-n suferință
Și-n ochi am lacrimă de jar.
Mai dă-mi o clipă de credință,
Să pot veni la Tine iar.
Mai dă-mi nectarul în fărâme
Și miruiește-mă cu har,
Sfințește-mi, Tată, neputința
Și mângâie-mi durerea iar.
Eu știu cu toate-s ale Tale,
Dar eu cu susu-n jos le văd.
Și bate vântul și-i ninsoare
Și-n suflet, Doamne, mi-i prăpăd...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!