Mie însumi

Din anii adunaţi de-o viaţă,
O parte-aş vrea să-i vând la piaţă.
Opresc doar primii douăzeci,
Pe care să-i păstrez pe veci.

epigramă de Virgil Petcu (aprilie 2015)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie (mie însumi)

Din anii adunaţi de-o viaţă,
O parte-aş vrea să-i vând la piaţă ;
Opresc doar primii douăzeci,
Pe care să-i păstrez pe veci.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa unuia

Ca anii vieţii să-i petreci
În armonie absolută,
Preferi un trup de douăzeci
Şi mintea unui moş... de-o sută!

epigramă de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcia

M-a atins pe trotuar
-se pieptănase-n dimineaţă-
să-i plătesc mângâiere.
N-am niciun numerar
-Tocmai cheltuisem pe-o viaţă
de albine- ce-au supt-o de miere.

Nesfârşit mă întorc de-atunci
s-o alint cu atingeri
pe florile-i lungi şi de puf
din cosiţe efilate, în lunci...
Să-mi dea simţuri de îngeri
cu răcoarea, în schimb de năduf.

E fata-n fuioare, înaltă
cu şnururi de verde
ce plânge în non-stopul de veci.
N-o mai vreau pe o altă,
doar ea îmi dă loc a m-aşterne
sub plete, pe umeri de mal, calzi şi reci.

Îi jur să-i fiu pururi o apă
să-i adăp rădăcini.
De mă sec, lacrimi să-i dau,
lângă ea să-mi fac groapă,
să-i aduc pelerini...
Etern să-i fiu soţ, să nu plec, doar să stau.

Oh salcia plânsului vieţii
dă-mi din trupul ce ai, mângâieri,
infinitul mi-l fă, mâine în ieri...
Amurg să îmi iei, dă-mă în veci... dimineţii.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Virgil Petcu, iniţiatorul rubricii "Haz de necaz", din ziarul "Prahova"

În a noastră viaţă hâdă,
Şi cam plină de necaz,
Fă-i pe cititori să râdă,
Fără să te faci... de haz!

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

În viaţă iubirea mai îngenunchează,
Se ofileşte-n inima care o păstrează,
Ar vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Ar vrea sensul înnoirilor senine,
În cerul vieţii să se simtă bine,
Albastră să-i fie sclipirea din zare,
Inima să-adune razele de soare.

Dorul să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte, cu tumult
Toamna să-i aducă rodii pe pământ.

Rodia cea mare să fie încântarea,
Zvâcnirea să fie zborul, asaltarea,
Inima cât pumnul diamant-virtute,
Nestemată-n ciocul condorului din munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni pe care n-ai vrea să-i vezi, dar eşti nevoit să-i vezi şi, tocmai din această cauză, nu ai ochi să-i vezi.

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s viaţă anii mei

Unde-s viaţă... anii mei?
Doar tu ştii ce am făcut,
Tu m-ai pus în păr scântei
Şi speranţe-n aşternut.

Unde-s clipele nebune
Şi iubirile... de ieri?
Numai tu îmi poţi a spune,
Dintr-o mare de tăceri.

Unde-s viaţă... anii mei?
Rătăciţi prin astă lume
Şi-mbrăcaţi în flori de tei,
Pentr-o dragoste anume.

Te tot duci ca o nălucă
Înspre visele... deşarte,
Ai pus soarele în furcă
Şi-amintirile-ntr-o carte.

Unde-s viaţă... anii mei?
Cât aş da să-i am cu mine,
Să fiu numai eu... cu ei,
În amurgul ce tot vine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comandanţilor mei D.G.S.M.-işti din anii '56 -'58

M-au instruit - făcând armata,
Să ştiu să mânuiesc lopata.
Dar, cum "eram" mai muschiulos.
Mi-au dat drept armă... un baros!

epigramă de Virgil Petcu din Festivalul "Eterna epigrama"Cluj 2013 (mai 2013)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac comerţ cu ridicata...

Vrac vă vând la fiecare
Răsărituri şi apusuri.
Am în coş, din întâmplare,
Seminţenii de surâsuri.

Doar o noapte de iubire
Pot să vă vând la bucată.
De-asta nu pot da-n neştire,
Nevrând să fiu infierată.

Vreţi visări, visări voi vinde;
Fac comerţ cu ridicata...
Sper că fiscul nu m-o prinde
Să îmi ia, cu japca, plata.

Fiecăruia în parte
Companie pot a-i ţine.
Vorbele cum mi-s deşarte,
O să vând mult mai puţine.

Ponturi vând de-mbogăţire,
Iar la sac, vând praf de stele,
Abţibilduri de uimire
Şi în Spania, castele.

Vând, ca la obor sau piaţă,
Doruri ambalate-n plicuri.
Supradoze vând, de viaţă,
Vând speranţe şi nimicuri.

Bursa mea de fericire
Care e bine cotată,
Vinde câte-o amintire
Ce-ncepe cu-a fost odată.

O, vai mie, ce-ngâmfare!
Numai Domnu-are căderea
Şi fireasca-nsărcinare,
Să vă facă vouă vrerea.

Doar al meu vis de iubire
Nu-l vând, deşi-i ficţiune.
Lumii-ntregi îi dau de ştire:
Sper şi eu într-o minune!

poezie de Mihaela Banu (22 august 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

diplomaţie

Diplomaţia înseamnă să-i spui omului doar atât din cât n-ar vrea să audă, încât să-i dai iluzia şi mândria că el a descoperit adevărul.

definiţie aforistică de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prostie

Prostia

Maladia ce de-o vreme
O-ntâlneşti când nu te-aştepţi,
Generând ades probleme
Celor ce se cred deştepţi!

definiţie epigramatică de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică românească de Paşti

Cât o fi în piaţă mielul,
El îşi dă toată chenzina,
Făr' să-i pese că Enelul
O să-i taie-apoi lumina!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu poezie

când scriu poezie parcă rup
bucăţi de carne din mine

fiecare vers e ca o muşcătură adâncă
a unui animal sălbatic –
aproape că ţâşneşte sângele
într-un carnagiu îngrozitor
al ţesuturilor care mă ţin în viaţă

din când în când
mă opresc şi aştept
ca la semafor
să văd cum se mai simte Poezia –
dacă trebuie să-i fac respiraţie
gură la gură sau dacă
pot s-o păstrez
în continuare
ca metresă
cât m-or mai ţine
balamalele

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descurcăreţul

Trecut de anii tinereţii,
Dispune-acum de tot ce-i bun,
C-a studiat la şcoala vieţii,
În secţia de... drept comun!

epigramă de Virgil Petcu din Eterna epigramă (2006)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Li-Vioara lui

Iubirea mea, mă dau bătută,
Şi lui mă dăruiesc, azi, toată!
Să-i fiu o strună de lăută,
De mâna lui să fiu cântată!

Din şoldu-mi fraged de caisă,
Să-i fiu viorii lui eclisă!

Din mâna-mi slabă de poetă,
Să-i fiu viorii lui baghetă!

Din braţu-mi moale ca păiuşul,
Să-i fiu viorii lui arcuşul!

Din inima-mi din piept – cocardă,
Să-i fiu viorii lui o coardă!

Din sânu-mi dulce rapsodie,
Să-i fiu viorii lui bărbie!

Şi să mă cânte îngereşte!
De solzii mei să mă descalţe,
Că prea mă zbat precum un peşte...
La ceruri el să mă înalţe!

Să-i fiu a treisprezecea notă!
Să-i fiu şi soaţă şi cocotă!

Să-i urc şi să-i cobor pe-octavă!
Să-i fiu stăpână! Să-i fiu sclavă!

poezie de Livia Frunză (25 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caţavencilor parlamentari

Trezeşte-te, bătrâne Caragiale,
Şi vino cât mai grabnic printre noi;
Să vezi o lume plină de eroi,
Dar şi eroi ai zilelor matale.

Avem acuma caţavenci de soi,
Care se pierd în cuvântări banale.
Trezeşte-te, bătrâne Caragiale,
Şi vino cât mai grabnic printre noi.

Iar, de-o să vii, poate găseşti o cale
Sa îi aduni pe toţi c-un măturoi,
Şi să-i arunci la groapa de gunoi,
Ce încă mai există-n Haimanale.

Trezeşte-te, bătrâne Caragiale!

rondel de Virgil Petcu din revista "Rezon", nr. 2 (24 iunie 1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groapa - Definiţie

E locul sfânt spre care pleci,
De unde nu mai ieşi în veci
Şi unde Dumnezeu Prea Sfântul
Te face una cu pământul!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Alexandru Clenciu, care mi-a făcut un portret

Am un portret fără cusur
Făcut de-o mână de maestru.
Colegii spun că-i Aznavour,
Iar soacră-mea... extraterestru.

epigramă de Virgil Petcu (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de aur

În bruma vieţii iubirea revigorează,
Se reînoieşte în inima care visează,
Vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Vrea să fie iubirea, iubirilor senine,
Scrutează cerul vieţii să se simtă bine,
Uimitoare să-i fie sclipirea din albastra zare,
Săgeţile din inimă să-i fie razele de soare.

Dorul prelung să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte şi nimic mai mult,
Toamna să-i aducă roade pe pământ.

Rodul cel mai mare să fie dătătoarea
Nunţii de aur cu toată încântarea,
Inima să fie diamant-virtute,
Să fim împreună condor în vârf de munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau ca ceva să-l întristeze pe Isus, şi aş vrea să-i convertesc pe toţi păcătoşii, ca astfel să-i şterg lacrimile pe care le varsă din cauza păcătoşilor.

citat clasic din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!