Vrem să rânduim viaţa fericită şi dreaptă a oamenilor, dar, de când cunoaştem viaţa oamenilor şi ştim ca ei au năzuit mereu spre asta, ştim că niciodată n-au ajuns la o viaţă fericită şi dreaptă. Întodeauna dupa atingerea unei trepte a binelui se dezvăluia alta, următoarea, la fel de stăruitor indispensabilă cum părea si cea abia atinsă. Şi a continuat aşa până în vremurile noastre, începând cu canibalismul şi până la naţionalizarea pământului. De aceea e firesc nu numai să presupunem, dar şi să fim încredinţaţi că aşa va fi mereu.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru om e firesc să îndeplinească voia lui Dumnezeu, să trăiască în iubire, aşa cum pentru pasăre este firesc să-şi facă un cuib, să ciripească, să scoată pui. Numai falsele învăţături îl abat pe om de la calea cea dreaptă.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucură-te de viaţă aşa cum se întâmplă

Ne ştim trecutul
Şi starea prezentă,
Dar nu ştim nimic despre
Viitorul nostru.

Ştim unde-am fost născuţi
Şi unde trăim,
Dar nu ştim
Unde vom muri.

De aceea, este înţelept
Să arunci cu zarurile
Şi să te bucuri de viaţă

Aşa cum se întâmplă.

poezie de Lucio Munoz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o societate a oamenilor care trăiesc o viaţă spirituală, un om cu însuşiri morale superioare lor va ajunge în mod firesc să-i influenţeze şi să-i conducă. În societatea oamenilor care trăiesc numai viaţa corporală, mireană, inevitabil mereu va ajunge în fruntea lor şi-şi va exercita puterea omul cu cele mai slabe însuşiri morale.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim aici viaţa noastră separată şi viaţa unei alte fiinţe, mult mai cuprinzătoare, care include fiinţările noastre separate aşa cum corpul nostru include toate celulele separate care îl alcătuiesc. Şi de aceea activitatea noastră spre binele acelui Întreg nu se iroseşte, aşa cum nu se iroseşte activitatea celulelor pentru întregul organism. Poate de aceea moartea este doar un transfer al conştiinţei dintr-o persoană separată într-o fiinţă mai cuprinzătoare, care include persoanele separate. Şi asta probabil fiindcă întreaga viaţă omenească este numai sporirea continuă a conştiinţei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci numai noi, bărbaţii, nu ştim şi, fiindcă nu vrem să ştim, pe câtă vreme femeile ştiu foarte bine că cea mai sublimă, cea mai poetică dragoste, cum îi spunem noi, nu depinde de însuşirile morale ale femeii, ce de apropierea fizică şi totodată de pieptănătură, de culoarea şi croiala rochiei.

Lev Tolstoi în Sonata Kreutzer
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te irită, te supără egoismul oamenilor. Dar gândeşte-te numai, şi vei vedea că sunt de compătimit. Sunt lipsiţi de binele cel mai mare, care nu se compară cu nimic, binele conştiinţei de sine a ceea ce e mereu liber, mereu bucuros, mereu în afara timpului şi constrângerilor materiei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, până când?...

De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,
Şi tot n-asculţi, nici plânsul, nici cântarea
Şi nu-ţi îndrepţi nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai şi tu lucrurile care
Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Şi totuşi tu rămâi pe căi deşarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns şi-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă
De-atâta vreme şi astăzi Dumnezeu!
Cunoşti chemarea sfântă şi-nţeleaptă,
Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă
Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,
O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:
O, până când, o, până când mai stai?

Curând solia morţii-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

Mai întâi pământul, apoi plugul:
Astfel, cunoaşterea vine din cunoaştere.
Ştim, nu ştim.
Nu ştim că ştim.
Ştim că nu ştim.
Gândim:
Aceasta arată aşa –
Această lămâie, acea portocală –
Până când într-o zi simţim un gust amar.

poezie de Reesom Haile, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar viaţa mea acum, toată viaţa mea, indiferent de ceea ce mi se poate întâmpla, fiecare clipă a ei nu numai că nu este absurdă, cum a fost mai înainte, dar are sensul neîndoielnic al binelui, pe care eu am puterea să-l pun în ea!

citat celebru din romanul Anna Karenina de Lev Tolstoi
Adăugat de Catalina Alexandra Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa e viaţa

Aşa e viaţa
Un copil râde,
Un bătrân plânge!
O mamă cu drag
Pruncul la piept îşi strânge.

Frate trădează
Pe frate,
Pentru bogăţie şi libertate,
Ca să aibă el de toate!

O floare înfloreşte, alta se ofileşte,
Una moare, alta trăieşte,
Dar nimeni nu se bucură
Şi nimeni nu le jeleşte.

Căci aşa e viaţa dată de Dumnezeu,
Şi nimeni nu o poate schimba!
Aşa a fost,
Şi aşa va fi mereu.

poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ce-ar fi să numărăm firele de păr
ale unei nenorociri cu perucă,
de fapt
asta e o fericire
în minţile noastre întoarse
de la plimbarea pământului pe sub
câteva mere de plumb,
e o fericire
de o mie de mie
de umbre,
de o mie de ţie
de lumi.

ce-ar fi
să rupem strada
de la guler până la tiv
când
nu vrem să vrem,
la fereastra aia închisă cu fermoar
nu se lucrează cu viaţa,
e foarte aglomerat în melancolia noroiului.

şi mai ales ce-ar fi
să zgâriem întunericul
cu unghia unui cuvânt,
pe care îl ştim
dacă şi când
întindem
braţele de la un candelabru
la altul.

corina daşoveanu ©2020 martie 23

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina vieţii noastre, esenţa ei, se află în transferul conştiinţei de sine ca fiinţă separată spre conştiinţa de sine ca Întreg, fiinţă indivizibilă, unica, liberă, atotputernică, Dumnezeu. Viaţa ni se pare o eliberare treptată a conştiinţei divine în noi. Viaţa e asta, numai asta. Cei care încă mai cred în vechiul concept al lui Dumnezeu, pot spune că Dumnezeu a dat oamenilor binele de a-L cunoaşte în sinea lor. Dar e o ipoteza arbitrară. Există şi este corect numai faptul că viaţa omului este eliberare în sine (a principiului imaterial, imobil, nonspaţial şi atemporal) din starea de delimitare şi condiţiile ei ineluctabile. Condiţiile delimitării sunt materia în spaţiu şi mişcarea în timp.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor ar găsi ridicolă imaginea Universului nostru ca un turn infinit de broaşte ţestoase, dar de ce credem că noi ştim mai bine? Ce ştim despre Univers; şi cum o ştim? De unde vine Universul şi încotro merge? Are Universul un început şi dacă da, ce s-a întâmplat înainte de acesta? Care este natura timpului? Va ajunge el la un sfârşit? Progrese recente ale fizicii, posibile în parte datorită unor tehnologii fantastice, sugerează răspunsuri la unele dintre aceste întrebări vechi. Poate că într-o zi aceste răspunsuri vor părea tot atât de evidente ca şi mişcarea pământului în jurul soarelui – sau poate tot aşa de ridicole ca un turn de broaşte ţestoase. Numai timpul (oricare ar fi acesta) ne va spune.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A spune că o operă de artă este bună, dar de neînţeles pentru majoritatea oamenilor, este la fel ca a spune că un anumit fel de mâncare este foarte bun, dar majoritatea oamenilor nu îl pot mânca.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem diferiţi, dar vrem să fim egali. Suntem imperfecţi şi pesemne vrem o lume perfectă. Construim o lume dreaptă şi neplăcută sau o lume mai puţin justă, dar plăcută? Cum va fi echilibrul? Admirăm măştile perfecţiunii până ne decidem şi plătim la sfârşit? Şi totuşi care e preţul...

Roberto Kuzmanovic în Cu tine capăt glas (iunie 2017)
Adăugat de Cititor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa

E timpul azi să mergem la votare
Să ne alegem singuri viitorul
Ca să domnească-n casa noastră sporul,
Iar ţara să ne crească-ntre hotare.

La poarta cerului-i deschis zăvorul,
Putem urca smeriţi către altare
Să ne rugăm, să fim în aşteptare
Ca binele să curgă ca izvorul.

Se ştie cum balanţa ne atârnă?
Spre viaţa bună, dreaptă şi curată,
Ori spre cazanul cel umplut cu scârnă
Ce deavolii-n coşmaruri ni-l arată?

Vom fi aşa cum ştim să ne alegem
Un loc din care perle să culegem!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ştim c-avem un rost pe lume

Noi ştim c-avem un rost pe lume
şi ştim c-avem un veşnic Ţel:
vrem pe Cristos şi-al Lui sfînt Nume
slăvit în cel mai dulce fel.
Slăvit să fie Cristos
de toţi şi sus şi jos
acum şi-n veacul nesfîrşit
să fie El slăvit...

Vrem Evanghelia să fie
vestită celor care pier
şi vrem pămîntul tot să ştie
iubirea Tatălui din cer.

Dar pentru cauza asta dreaptă
avem de suferit nevoi;
răstignitorii Lui ne-aşteaptă
cu cruci destule şi pe noi.

Oricît ar fi de lungă însă
durerea ce-o avem de dus,
cît inima de El ni-e strînsă,
noi vom învinge cu Isus...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa încotro?

Să ştim am da oricât, orice!
Mistere viaţa ne ascumde:
Ne naştem dar nu ştim de ce;
Plecăm apoi, dar nu ştim unde.

epigramă de Cornelius Enescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaniolii n-au ştiut niciodată prea bine ce-i cu ţara asta şi i-au zis Eldorado, iar un englez pe care îl chema Raleigh chiar a şi ajuns, acum vreo sută de ani, până pe aproape; dar cum suntem înconjuraţi de stânci şi de prăpăstii greu de trecut, am scăpat până azi de lăcomia naţiunilor Europei care sunt, nu ştiu de ce, foarte ahtiate după pietrele şi după tina pământului nostru, în aşa hal încât ar fi în stare să ne ucidă pe toţi.

Voltaire în Candid sau Optimismul (1759), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă cu tine şi ce ţi se pare că ai făcut în viaţa asta a fost aidoma unui vis. De aceea, la fel cum timpul nu există pentru un om când visează, fie că doarme un ceas, fie că doarme o sută e acelaşi lucru pentru cel adormit, tot astfel şi pentru omul care trăieşte în lumea asta timpul nu există. Omul se află mereu în prezent.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!