Efemere
Universul învârte roata timpului
Pe inelarul străpuns de lumină,
Pasul meu fierbinte sare din mers,
Din pielea îngerilor curge rugină.
Fiecare ins radiază în fața oricui,
Chiar și moartea prin moarte călcând,
Firul de iarbă pe buzele vântului
Crește ciocârliei note noi de cânt.
Flutură hainele hăului peste-nălțimi,
Pegașii nechează prin caii putere,
Ghețarii sufletului se scaldă-n câtimea
Veștilor ce se nasc în drum efemere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre moarte
- poezii despre cai
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre naștere
Citate similare
Viața ca firul de iarbă
Viața trece ca firul de iarbă prin ac.
După ce trece, pune în ștreang
Propria moarte.
Moartea vrea să scape oricum
Din fluierul sângelui.
Nu se mai poate rotunji.
Îngenunchează,
Duhnește a umbră.
Viața trece firul de iarbă
Mai departe
Numărând ștreangurile crude!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață sau poezii despre sânge
Cu drumuri de iarbă crudă
O enigmă pe fața acestor zile
surâsul privirii mirat,
c-un joc de culori și umbre
încearcă să treacă prin ele
ploi de lumină.
Azi,
fluturii-n zbor de pe iile fetelor
mi-au lipit genele cu polen,
păsări de pradă au pus întuneric în ferestre,
eu caut prin vorbe nespuse,
să leg cuvintele de umerii dimineții,
o lumina de aripa îngerilor
răsăritul.
Peste câteva ceasuri
în praful de vitraliu pe fața oglinzii,
mă plimb grăbit către toamnă
într-o cabrioletă de aur
unde așteaptă caii vântului
să le umplu ieslea
cu drumuri de iarbă crudă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre zbor, poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre toamnă sau poezii despre păsări
Sângele visului
Sângele meu doarme în vertebrele visurilor tale,
Cuiele Coloanei Infinite privesc din palmele învierilor,
Izvorul Tămăduirii adună la Cina de Taină culorile
Pentru clipa supusă dumnezeirii și încercărilor.
Bem o cafea cu ochii cât zațul de soare în hubloul din noi,
Aburul tăcerii, ceașca totemurilor se sparge-n curcubeu,
Răsună orizontul în trecerea din vertebră în vertebră
Prin zborul îngerilor ce au spațiul timpului, sângelui meu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre spațiu și timp, poezii despre somn sau poezii despre ochi
Încântare
Floarea sufletului, trifoi cu patru foi,
Iese din rubinul lacrimii sângelui din noi,
Adună aripi, le pune în zborul spre stele
S-aducă culori brodate în ochi cu picățele.
Rouă aduce pe buzele tale, pline de grai,
Uimirea umblă desculță prin iarba din rai,
Mușc adânc din plăcere, cu inima plină,
Prind luna în mâini să-i bem din lumină.
Râzi cu stelele-aprinse pe dinți, râzi cât poți,
Fericirea ne-aduce cândva, din veșnicie, nepoți,
Împrejur statuăm petale-n buchet de lumină,
Pan din syrinx ne-ncântă cu melodia-i divină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre râs, poezii despre rouă, poezii despre religie sau poezii despre rai
Izvorând din ochi de Dumnezeu
Ești reflectarea sufletului meu,
Steaua ce răsare pe colină
Prin florile udate cu lumină
Disipată-n univers de Dumnezeu...
Prinde-te în marea-nfăptuire
Să fim oricând o singură structură,
O poză de pe net sau o pictură,
Doi guguștiuci în clipe de iubire...
Ești rod de rouă-a sufletului meu,
Steaua ce răsare pe colină,
Flacără de vis și de lumină
Izvorând din ochi de Dumnezeu...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre iubire, poezii despre fotografie, poezii despre foc sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lanul cu macii aprinși
Alergăm pegașii spre marele destin,
Ne spălăm cu agheasma din vin,
Călărim prin vise nocturne, sub lună
Și rămânem să albim împreună.
Viața-i câmpul de luptă în care eroii
Primenesc sufletele cu lacrima ploii,
Noi mergem prudenți cu ochii deschiși
Să trezim inima din macii aprinși.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prudență, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre inimă sau poezii despre eroism
Pe sub sârme de lumină...
Pe sub sârme de lumină
Trec schelete de rugină,
Beau apă de la izvoare
Din călcâi de căprioare
Împletesc raze din pene
Peste visul ce s-așterne
S-avem ținte de lumină
În arcuș scos din retină.
Înnoim clipă de clipă,
Cu vioara sub aripă
Și bem apă din izvoare,
Din călcâi de căprioare
Punem sufletul pe buze
Pictate de buburuze
Sub schelete de rugină
Unde tu îmi ești lumină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre arte plastice, poezii despre aripi sau poezii despre apă
Rădăcini verzi. Cu moartea pe moarte călcând
Dacă aș putea să îmi vopsesc părul
chiar aici, la rădăcina sufletului
cu verdele acesta moale, ce se scurge, de Înviere
din crucile de lemn înmugurite, din pletele de iarbă ce se-nalță
pe creștet de mormânt, sfidând acest
trudit pământ, dragii mei, scumpii mei, preaiubiții mei
mi-aș lăsa breton lung, ca privirea mea defrișată
să nu ducă vreodată lipsă de primăvara în care
ne vom ridica împreună, în verde veșmânt
ca ochii mei despodobiți de lacrimi să primească
binecuvântarea genelor încărcate de rouă
ca nările mele despuiate de miros să-și amintească
parfumul smereniei lăsat de ghiocei, în plecăciunea lor
ca jarul nestins al dorului meu, nepermis fumegând
acolo unde drepții se odihnesc, să pomenească
de moartea Sa, pe moarte călcând.
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre păr, poezii despre smerenie, poezii despre primăvară sau poezii despre odihnă
Visul crește odată cu noi
Vântul sapă prin nea ca o javră,
Dâră de sânge scursă-n pământ,
Miroase a fum peste iarnă,
Gerul se ascunde-n cuvânt.
Tremur în speranța de veghe,
Sufletul se face cruce în deal,
Aleargă spre tine în noapte
Un fluture cu trupul de cal.
Tu râzi într-o floare din geam,
Luna atârnă în coșul de fum,
O mână se-ntinde s-o fure,
Visul meu o sparge în drum.
Bucăți, cum e trenul, se-ntind
Pe calea așteptării finale,
Intru în casă și tu îmi arăți
Rotundul din lună în poale.
Lasă visul pe umeri, mi-ai zis,
Destinul e rece-n zăpadă,
În pleoapa somnului meu
Învârți a timpului roată.
Vântul sapă adânc și grăbit,
Eu construiesc focul în doi,
O fi sau n-o fi paradisul
Visul crește odată cu noi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre zăpadă, poezii despre trup și suflet sau poezii despre trenuri
Întoarce-te-n iubire!
Când drumurile vieții prea tare se complică
Cuprins de deznădejdi
Privești în umbra ei și-o vezi atât de mică
Prin pete de-ntunerec nu mai zărești lumină
Nici urme de culori
Pe rozu-i purpuriu mai crește doar rugină
În valuri de uitări nu-i nicio amintire
Prin negura de timp
Și firul ei plăpând îl simți tot mai subțire
Speranța-i doar o clipă pierdută-n rătăcire
Nu te lăsa învins
Golește tot din suflet și-ntoarce-te-n iubire
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre creștere sau poezii despre amintiri
Vis lăcrimat din ochi de femeie
Roua din lacrimi
Dezgheață luna
Devenită neîncăpătoare
Sub plapuma visului.
Universul
Bate din palme
La spectacolul nesfârșit
Unde clipele dospesc
Magnifici
Fulgi și petale de stele.
Vântul spală
Oboseala norilor,
Pasărea aripilor
O adap cu lumină.
Te strâng la piept
Vis fecund de petale
Pe când tu
Lăcrimezi fierbinte
Pe umărul meu din ochi de femeie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre femei
Câinele nimănui
Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâșie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.
Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...
Câinele scoate oasele
La lumină,
Le așează
La temelia cetății lui,
Își face acoperiș
Și horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre lumânări sau poezii despre fum
Ruinele nasc
În bătaia vântului
Firul de iarbă.
haiku de Mihail Mataringa (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt sau citate despre naștere
Ești curcubeul sufletului meu
Din povești cu un final duios
Mi-am ales culorile iubirii,
Un curcubeu cu sufletul frumos
Ce vopsește ceru-ntineririi.
Îl port la gât și îl mângâi în vis,
Îi sărut fundalul dintre nori,
Închipuindu-mi că tu ești în dânsul
Și mă ridici prin ploaie uneori.
Blândețea lui este blândețea ta
În clipele astrale dintre nopți,
Mă plimbi în cer cu Caru-i Mare
Ungându-i cu iubire spițele la roți.
Ești curcubeul sufletului meu,
Sămânța-i ce zvâcnește-n univers,
Seamăn-o să prindă nemurire
Chiar prin sărutul dăruit ca vers!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre curcubeu, poezii despre versuri, poezii despre sfârșit sau poezii despre poezie
Muguri de lumină
Drumul spre moarte
are o singură cale
iubirea infinită
ce reînvie totul
din orice colivie
materiei întunecate
ce nu poate ține
două suflete unul de altul
departe
chiar de ar fi cu cuie
de intuneric răstignite
căci din ele răsar muguri
de lumină din rugină
de eternitate
a intunericului
ce înflorește din atractia
rădăcini sufletului
spre alte universuri
ca doi trandafiri agătători
unul roșu și unul alb
într-un fuior mărțișor
din iarna zăpezi negre
ce ascunde nisipul timpului
cu trupuri sfărmate
in dorințe efemere
in coconi clepsidere
ce se amăgesc
cu reflexia pereților de oglindă
a narcisismului superiorități
ce nu are ce căuta
în aceea egalitate
a privirilor și inimilor
ce se imbină in infinit
căci semnul lui
ne arată două inimi
într-un sărut
de nici o forță
nedezlipit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre roșu
Sub bolta unde ruginesc
Prin geamul nopții trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care crește,
Cum crește zborul la erete.
Mă înfășor în gheara vieții
Și strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morți cu oameni vii.
Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.
Se duc așa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credință-a ta lumină
Când moartea bate din picior!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare
Din cravașe iese fum
Crește bârfa ca urzica
Lângă margine de drum,
Într-o rană a iubirii
Sunt cravașe, iese fum.
Stă cu brațele în cruce
O duduie bârfitoare,
Pe la ea trecut-au mulți
Pentr-o clipă-nălțătoare.
Și nu-i pasă. Ea-i femeia
Tocătoare de iubire,
Are tact, știe să pună
Șiretlicu-n tăinuire.
Bârfa crește, ea o crește,
Chiar la margine de drum
Și când jură că-i cinstită
Din cravașe iese fum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bârfă, poezii despre promisiuni sau poezii despre cruce
Ultima adresă
eu stau undeva, unde timpul a stat
mă caut, știu că mă am
am pus la cap un gând din clipa dintâi
căutam niște pași să ajung iarăși la mine
ultimii pași dintre cei rămași
pășeam înapoi printre ace de brad, prin frânze uscate de griji
plecam dincolo, noi, amândoi
de ajuns nu a ajuns decât pasul, noi am rămas suspendați între noi
acoperiți-mă iarăși cu flori
potecile zac stranii la picioare de nori
șuvoi de sânge țipă în mine, arterele sunt pline de glod
cad firele vieții când pleci
mă cațăr pe firul de iarbă
mă aștepți iarăși în prag
offf, mi-e dor de cel drag
dar pasul e gol, se afundă în nămol
vroiam să mă nasc, dar unde să fac acel pas
acum zac în firul de iarbă țesut între noi
poarta e deschisă dar pragul e gol
sunt pasul uitat într-un veac
și plâng astăzi, mă plâng
eu am plecat cel dintâi
adresa mea o găsiți, mâine, la căpătâi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre prezent sau poezii despre plâns
Desculță prin iarbă
Vreau să fug desculță prin iarbă,
Să-mi găsesc locul meu curat
Și nu vreau nici o pată albă,
Pe covorul de iarbă plat.
Noaptea s-o savurăm în tăcere
Și cred că-n iarbă crește uitarea,
Cu o licoare pasională din alte ere,
Iar bujorii își schimbau culoarea.
poezie de Eugenia Calancea (6 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie, poezii despre bujori sau poezii despre alb
Distanța dintre dor și iubire
Păsările scârție timpul,
Cuvântul planează-mprejur,
Distanța dintre dor și iubire
Caută semn, sufletul pur.
Rătăcirea adoarme-ncercarea
Spațiului curbat spre chircit
În lacrima câinelui înecat
De credința lovită de zid.
Din frumusețea iubirii înalț
Trecerea prin oase de zeu,
Pasul e umbră, casa-i sfințită,
Lumina curge în sufletul meu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte