Aripa zilei

Printr-o
pădure de paşi
pun imaginea aceasta întoarsă a zilei
pe muchia
ochilor tăi
cântec până în dunga albastră
a Cuvântului
privire
întoarsă-n privire

de atâta vedere
mi s-au topit
şi degetele ochilor
ca un cuvânt abia stors de-nchipuiri
până în măduva taină a secundei
ce nu-şi mai numără pornirile
în pădurea acesta de ochi
şi cuvinte

zbor
întors
în zbor
până
în lambriurile de foc ale memoriei
din aripa zilei binecuvântate
aer
şi drum
din stele
spre stele

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea zilei

Tu
ne conduci
pe aripi de munte
până pe stânca plină de ochi
cu raze şi paşi
zidită

Numele Tău
i-ascuns în culoarea zilei până pe streaşina
tăcută
a norilor

fă-ne Tu
o Doamne
să fim paşi
aducători de pace
zbor
şi taină
până sub aripa zilei
întoarsă în zi
dor
şi speranţă

lumina
Ta o vrem
mersul
pe apă
inimă
întoarsă în inima ascunsă de ochi
într-o pădure de glasuri
şi degete
surâs şi umbră
taină şi crin
Cuvântul
Viaţa

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte stropite cu umbra zilei

ne-au înflorit cuvintele
pe
degetele zilei
când umbra e-o floare
superâvnită de atâţi

umblu
printre cuvinte
stropite
cu umbra zilei şi
freamătul vântului de abia aşteptat
printre frunze
să mai aducă răcoarea atât de râvnită

pe
degetele zilei
m-am aşezat la
umbra ochilor tăi
colorându-mi tăcerea printre cuvinte
stropite
cu însăşi surâsul tău

a
mai rămas puţin
şi vara-i pe ducă
de aceea
căldura toridă îmi sapă fiinţa
cu paşii zilei înflorindu-mi ploaia de simţuri
până la nori în floare-mpletiţi
pe aripa vântului

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farfuria aceasta de aer a zilei

Indiscutabil
cu o imaginaţie primăvăratică
îmi spăl ochii
în surâsul frunzelor jucăuşe
când
vântul bate printre crengile de nuc
de la geam
şi-mi
reâmprospătez memoria
cu
verdele lor viu
până în umbra dintre mine
şi palma vântului ce le
leagănă uşor în
floarea zilei

un pireu de cuvinte ni se
serveşte în
farfuria aceasta de aer a zilei
împletită cu secunde

ni s-au
topit în palmă cuvintele
ca o privirea întoarsă spre zi
când norii
ne flutură din mâini într-un salut
până în lacrima cerului
umezindu-ne
şi ochii
şi paşii

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma miresei

Cântecul acesta
nu-i al meu
calc pe frunze
ca şi pe
pietrele ochilor tăi
secundă
aninată în surâs
pe drumul
cuvintelor
frumos
arcuite

îţi mai aduci aminte
când
ni se scăldau
ochii
în ochii zilei
sub aripa mersului tău
vers şi cântec
ca o mireasă de flori
dată în floare
pe urmele zâmbetului tău
cunună de stele
în palma miresei
uimire
şi zbor

secunde zvântate
cu chipul în ape
ni se rostogoleau pe mâini
speranţă şi dor
drum
taină
zbor spre stele
şi printre ele
paradisu
să-l vezi
să-l umblii

lumină
născută-n lumină
lumina să-i simţi
cu paşii
cu ochii
cu duhul

poezie de Ioan Daniel Bălan (10 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei

a venit primăvara
au înflorit corcoduşii
şi pomii timpurii
îmbracă ţara
într-un alb nou
pe aripile vântului
s-au topit
florile timpurii de primăvară

şi-n surâsul vântului
noi flori înfloresc
purtând imaginea
vieţii acesteia în chip de floare

curând
bureţii de spin
îşi vor spune cuvântul
brăzdând tăcerea
cu chipul lor alb
înveşmântaţi
în strigătul timpului
din fiecare palmă a zilei

se coc aşteptările
înveselind strigătul zilei
până pe degetele norilor
în cuvinte colorate cu spumă de vis

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marginea ploii

locuiesc
pe marginea ploii
într-un cub de priviri
cu paşi peste ape
cu ochi şi idei
în zbor şi-n surâs
palmă
între mine şi drum

picură
floarea şi umbra
mersul şi zborul
peste degetele tale
într-un unghi de priviri
însetat de
florile
ochilor tăi
zbor peste ape
şi picuri rotunzi pe degetele timpului în umbra
dintre un strigăt şi un cuvânt închis într-un cerc
de paşi
din miezul Ogrădesei

aici
plouă cu zâmbetul tău îmbrăcat în picuri de rouă
dintre o secundă
şi o altă umbră

rămâi
pe degetul tău drept
rămâi la ce ai învăţat
căci fericirea e doar Cuvântul cel veşnic
Hristos-iubirea
22-04-2016 cluj

poezie de Ioan Daniel Bălan din Antologie-Poetica (februarie 2018)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marginea privirii caut chipul zilei

Îmi spăl ochii
în chipul zilei
şi-mi ung obrajii
cu surâsul vântului
cu flori de aer împletindu-mi paşii

de priviri
ochii nu mi se
mai satură
nici urechile de auz
şi nici mintea
de idei

alerg
pe marginea privirii
căutând chipul zilei pe
fiecare deget al luminii
cu degetele timpului împletindu-mi şi mersul şi umbra
într-un cerc de stele în zbor
în
fântâna cunoaşterii

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi rotunzi

Paşii rotunzi
mi se
scaldă pe mână
odată
cu zâmbetul tău

alunec pe
treapta acesta de vis
şi-ţi
urmăresc privirea
pe fiecare deget
până pe
cumpăna picurului de rouă
între
genele tale ascuns

priviri
ochi
şi o mulţime de paşi
nesătui de drum
ne-au furat
florile zilei

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 octombrie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântână săpată-n fântână-cântec

anii
nu mi se mai supun
şi clipele
săpate în piatră
mă pun în cântece
până pe marginea umbrei
pe care cu sete o ţin ca un izvor
ce nu vreau să-mi scape din mâini

cumpănă
azvârlită pe ape
fântână
săpată-n fântână
cu munţi de priviri
până în stele
mâini
şi surâs

de clipă legată
e clipa în floare
pe marginea clipei cernută în rouă

munţi
de cuvinte
până sub
nuca săpată în jar
pe muchia umbrei
dor şi vis
deschis
perlă
spre paradis

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de cuvinte pe flori de aer

mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingaşe
stropită cu
cântecul toamnei

mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele
să
se mai încălzească oleacă

îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
paşii umbrei tale
până la
o aruncătură de cuvinte
pe flori de aer

nu ne
mai priveşte ziua cu
atâta îngăduinţă
şi
pentru fiecare pas al clipei
ni se cere parola
ca să ne avântăm
în coşul acesta cu ciuperci ale toamnei la
o aruncătură de frunze căzute
sub privirile acestea ale nimănui prin dosul
surâsului tău zugrăvit
în umbra cuvântului

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul biruinţei

Pietre
ploaie
vânt
furtună

gând zvârlit
până în marginea căutării în piatră

ninge
cu ochi
plouă
cu vorbe
până în marginea căutării în piatră

clipe zdrenţuite
paşi sfârtecaţi
din piatră
picuri
picuri
pe piatră

dar
alături
o floare
floare de nufăr
cuvinte
prinse în rouă
în rouă

zbor şi
stea
surprinsă în zbor peste ape pe muchii de raze

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe muchia umbrei

cu
atâta nostalgie
păşesc pe
muchia
acestui cuvânt
despletindu-i
privirea de ochi
ca
într-o imagine
răsturnată
în propria-ţi imagine
clipă
accesibilă până în umbră

şi
mă desfătez
în
singurătatea ta
scăldat iubire
pînă pe
muchia umbrei
dintre mine şi tine
în culorile tale atât de înflorită
12-11-2021 M.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa unirii--cluj-napoca

o fugă pe mână
e timpul aici
o ploaie de ochi
căzută din stele
aici
piaţa-i clădită pe muchii
şi clujul
pe palme te poartă
sub picuri
de apă
sub picuri
de gânduri
idei şi ţâşniri
pe cumpăna
istoriei
altfel se umblă
şi altfel se aude
şi altfel privirile umblă
sub ploile fixe căzute din ochi
pară şi foc
sub ploaia de gloanţe
şi râuri de sânge
din optzeci şi nouă
mărturia-i
pe trotuar
stâlpi împuşcaţi
şi clipele taină
aici se depun
în mersul istoriei

stâlpi împuşcaţi
matei corvin
memorandumului
lupoaica
un arc de triumf
până-n avram iancu
cuvinte
scrise cu sânge
în oraşul de pe someş
fiecare privire
fiecare pas
aici e o floare depusă
pe monumentul acesta
de paşi şi cuvinte
de picuri şi ochi
daci şi romani
cluj—napoca
numit

cumpănă
taină şi dor
izvoare şi stele
nesăţioase fântâni
în mersul pe mâini
până pe trotuar
la stâlpi împuşcaţi
roata istoriei
actuală
pe internet
alături
tribuna
uniunea scriitorilor
şi-un râu de maşini
spre teatrul naţional
şi mărăşti
te surprinde
zborul în timp
şi umbra pe muchie
râsu-n ziare
lumina din ochi
şi apa în salturi
ţâşnind din fântâni
înspre diverta
din ochi
din ochi şi priviri
oraşul acesta-i zidit
şi versuri
mersul în timp
arteziene fântâni
2 aprilie 2013 Cluj—Napoca

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid, CLUJUL-Bijuteria Ardealului (2014)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul - ploaie de stele

Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
şuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colţ
cu stânci
şi cu paşi
acelaşi
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someş şi Mureş
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
să nu te
mai miri
izvor
şi-mpletire
de şoapte şi voci
cunună de ploi
de paşi şi de stele
cuvinte şi stânci
prăpăstii adânci
pasul şi zborul
pe uliţe-n vis
mersul pe zid
pe apă
prin ploaie
şi cântecul pietrei
sălbatice-n munţi
strajă pe vârfuri
pe stânci
ciuperci de lumină
de umbră
de flori
e ţara aceasta
numită Ardeal
poveştile
prind rădăcini
ca umbra pe ape
ca norii ce-ţi fură privirea
poteci de cuvinte
în urmă lăsând

zborul de fluturi
o taină rămâne
pe muchii de foc
pe muchii de dor
să nu-ţi afli loc
ci călător
pe poarta iubirii
să intri
s-alergi
Ardealul să-l strângi
să-l porţi în priviri
ziua
aici e un vis
cu atâtea oraşe
cu sate şi văi
cu muguri şi ochi
cu stele şi oi
cu miei şi cuvinte
ce-ţi plouă pe mâini
ciuperci de lumină
te absorb şi te pun
să umbli pe drum
cascade de vis
şi pomi
şi păduri
aici se-mpletesc
cu soare şi dor
Ardealul
e cântecul apei
e mersul pe frunze
şi zborul spre stele
când însuşi o stea
ţi se deschide
ţie în mers
în zborul pe frunte
cântecul ciocârliei
şi zborul rândunicii
în sine
ziua când cade
uitându-şi minutele
ce-i mai rămân
chemare sub ape
până-n izvor
Ardealul
e casa
pe munţi de priviri
niciodată nu mi s-a dat
pe degete
Ardealu să-l port
nici Clujul
să-l mut peste ape
pe Tâmpa
Braşovu să-l sui ca
glasul ciupercii
ce creşte-n pădure
pe umeri de ploaie
ce umblă pe ape
până-n izvoare
ne absoarbe
în zid de lumină
şi stele
până
în
Bogata de Jos

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mers ascuns în cuvinte până poezia-nfloreşte cu numele tău

Totul
mai altfel e aici
pe muchia aceasta deslipită
de ochi şi lumină

cernut
aici timpul
înfloreşte cu fiecare surâs
scăldat
în roua-nflorită de
cuvintele tale

doar
cuvintele ne sunt la îndemână şi
fiecare ne lăsăm coloraţi
de
zâmbetul timpului ce aşa de bine ne prinde într-un mers
ascuns în cuvinte
până
poezia-nfloreşte cu numele tău
în
ochii cusuţi cu ciocolată
alături
de mugurii taină

poezie de Ioan Daniel Bălan (20 aprilie 2017, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte priviri să îmi dai

Tu
care îţi pui mâna peste mine
şi
mă încojori
pe dinainte
şi pe dinapoi

cu privirea Ta
din ochii
ca para focului
îmi străpungi
sufletul şi inima
şi Tu Însuţi cu mâinile Tale
mă aşezi pe stâncă
şi cu totul alte priviri îmi dai să disting
real natura tuturor lucrurilor ce mă înconjoară
un strigăt din ape
să fiu
pe palma Ta dreaptă
un crin
şi un zbor printre stele

doar Tu
îmi înscrii menirea
căci asemeni cu Tine mă vrei
să-mi iei
lucrurile

ce de Tine mă despart
o cu totul altă fiinţă de-a fi
nu doar voia mea să se facă în mine ci doar voia Ta Isus
pentru că Tu
fericirea îmi vrei
pe veci

pune-mă
să-ţi cânt mersul
dintre o floare şi alta
dintre
un cuvânt
şi-un alt cuvânt albastru de albastru
până în inima pietrei de vară
supusă privirii
din stele

înţelepţeşte-mi
cuvintele
şi pe degetele Tale Tu mersu-mi aşează
o stea să fiu ascunsă-ntre crini la marginea mării în stropi
de cântare
melodie
şi cântec din stele spre stele plutind

mă-nvăţ
să-ţi cânt imaginea
ascunsă-n lumina scăldată-n lumină
ca para focului
ce-ţi arde din ochii Tăi
orice secret anihilându-l pentru Tine
căci Tu eşti
Acel ce eşti

poezie de Ioan Daniel Bălan (17 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cristal în vitrinele ochilor tăi

cu flori şi
o ciupercă de raze
ne înveşmântă
primăvara aceasta
pe
aripile ochilor tăi
asigurându-ne
liberul acces
la
cumpăna izvoarelor

picurii
îmbrăcaţi în roua chemării
nu întârzie să apară
creionând ziua
cu flori de cristal
până-n vitrinele ochilor tăi

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie appasionata

simt sensibil viaţa cu profunzime de femeie
trăiesc totul la maxim cu intensitate
din ploaia ochilor se nasc curcubeie
urc câte o treaptă spre eternitate.

mă-nfăşor cu lumina din noaptea albastră
un univers cu stele în taină râvnesc
când zorii zilei îmi bat în fereastră
mă trezesc fericită ca pot să mai iubesc.

sub aripa cuvântului am explorat zborul
azi păsările cerului îmi sunt aproape
plutesc printre raze şi le gust amorul
lumini diafane se strecoară sub pleoape.

ploaia spală glia gândul versul dorul
pasiunea mea mireană nu tulbură ape.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muchia zorilor înflorită cu privirile tale

surâsul
ochilor tăi
îmi mângâie
trecerea paşilor mei
prin propria ta umbră ce mă
ţine de mână

clipele
nu mi le mai număr
în şuvoiul acesta de cuvinte
ce-mi fascinează încă privirile
scăldate în roua surâsului tău

ţine-mă de mână
şi-ntr-o şoaptă dulce
şopteşte-mi
numele tău
pe muchia zorilor
înflorită cu privirile tale

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obraji înforiţi de cuvinte

Cu ziua mă spăl
şi cu
zâmbetele tale
îmi
şterg obrajii
înfloriţi de cuvinte
până
în albia tăcerii
căci paşii
demult mi s-au pierdut
în umbra ta însuţi

nu
mi-au dat în floare secundele
nici măcar
în numărătoarea inversă
însă
izvorul acesta de cuvinte
aşa cum îl vezi
tu însuţi
a ţâşnit
înflorindu-mi
fiecare pas
fiecare privire

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 octombrie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!